Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1833/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1833
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.520 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat, nr.88, județul D, domiciliat în comuna, sat de, nr.103, județul D, domiciliat în M,-, - nr.103, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în M,-, -.25, județul D, domiciliat în comuna, sat, nr.249, județul D, domiciliat în M-, -.10, județul D, domiciliat în comuna G, sat, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat, județul D, domiciliat în M,-,.23,.20, județul D, domiciliat în M,-, -C,.19, județul D, G domiciliat în Târgoviște, Calea B, -F,.9, județul D, domiciliată în Comuna G,-, județul D, domiciliată în M,-,.35, județul D, domiciliat în M,-,. 1,.61, județul D, domiciliat în M-, -.10, județul D, domiciliat în M, str. -, nr.40, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, -B,.5, județul D, domiciliat în M,-,.15, județul D, G domiciliat în comuna, sat Iederea de, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M-, -.10, județul D, C domiciliată în Târgoviște, str. -. -,. 3..14, județul D, domiciliat în comuna, sat Iederea de, județul D, domiciliată în M,-, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat, nr.461, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna G, sat G, jud.D, domiciliat în comuna G, sat G, jud.D, domiciliat în M-, -.10, județul D, domiciliat în Comuna Lungă, sat, nr.40, jud.D, reclamant domiciliat în comuna G, sat, jud.D, domiciliat în moreni,-,.16, jud.D, domiciliat în comuna, jud.D, domiciliat în M, str.-, cămin 2..3, jud.D, domiciliat în M,. 22, nr.8. jud.D, domiciliat în M,-, -.D,.3, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC SA, avocat - din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea de recurs s-a solicitat suspendarea executării sentinței recurate.
Avocat -, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar un set de acte ce emană de la societatea recurentă, copii de pe carnete de muncă și declară că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC SA, avocat - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii pretenției privind obligarea pârâtei la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, -, -, -, G, -, G, -, G, -, C, și au chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând instanței obligarea acesteia la plata drepturilor bănești ce li se cuveneau pentru anii 2005 -2007 și nu le-au fost acordate, conform art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, art.176 alin.1 și art.168 alin.1 din CCM la nivel de societate; reactualizarea în funcție de rata inflației a drepturilor ce vor fi stabilite; obligarea pârâtei să stabilească pentru fiecare reclamant și să acorde gratuit acțiunile la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, potrivit dispozițiilor art.168 alin.6 din CCM pe anii 2004 - 2008.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei SA - Grup de zăcăminte M-G, fosta M, astfel cum rezultă din carnetele de muncă, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art.176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede la art.168 alin.1 acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art.176 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
Au mai arătat că în anul 1997, în urma negocierilor dintre Patronat și Sindicat, drepturile reprezentând aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale au fost introduse în salariu, însă pentru anii următori, aceste suplimentări nu au fost introduse în salariu și nici nu au mai fost acordate, cuantumul lor fiind diferit de la an la an, având în vedere că salariul minim pe societate, precum și prețul pe mc al gazelor naturale au crescut.
Au precizat că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nici o referire la aprovizionarea de toamnă, iar în privința contravalorii a 4000 mc de gaze naturale se limitează a menționa că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997, că au fost prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art.232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea gratuită a acțiunilor, reclamanții au arătat că dreptul prevăzut de art.168 alin.6 din pentru anii 2004-2008 este imperativ și nu este condiționat de o negociere între și, iar în eventualitatea în care aceste negocieri nu au avut loc, nu se poate invoca faptul că dreptul lor nu există, instanța de judecată având posibilitatea să stabilească cine sunt beneficiarii acelor drepturi și în ce condiții pot fi acestea achitate.
Intimata SC SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților. Pe fondul cauzei, drepturile solicitate de către reclamanți sunt neîntemeiate, întrucât din anul 1997 dreptul la aprovizionarea toamnă-iarnă a fost inclus în salariu, iar drept urmare, sindicatul a renunțat din 1999 la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă. Încă din acel an suma respectivă a fost inclusă în salariu, s-a acordat și a fost mărită ori de câte ori se măreau salariile.
În ședința publică din data de 26.02.2009 instanța de fond a pus în discuție excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de către pârâtă prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.520 pronunțată la data de 26 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâta să plătească acestora suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2007, conform perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant în activitate în luna octombrie 2007, actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pentru anii 2005, 2006 și 2007, între SC SA și salariații reprezentați de, nu sunt prevăzute suplimentările salariale referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă din luna octombrie. Se constată însă că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură - grup de unități din industria petrolieră pentru anul 2007, la art.170 alin.1, se acordă salariaților SA suplimentări salariale cu ocazia unor evenimente deosebite: Paști, C și ziua petrolistului, precum și pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și luna octombrie.
Cum aceste dispoziții ale CCM/2007 la nivel de ramură sunt obligatorii pentru încheierea CCM la nivel de unitate, indiferent că sunt prevăzute ori nu acele suplimentări în CCM/2007, acestea devin obligatorii pentru SC SA.
Prin refuzul acordării lor unitatea intimată a creat un prejudiciu material angajaților săi, inclusiv reclamanților, potrivit art.269 Codul muncii.
Prin urmare, în baza art.170 alin.1 din CCM la nivel de ramură, tribunalul a obligat intimata la despăgubiri bănești, reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pe anul 2007.
Cu privire la contravaloarea a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, prima instanță a constatat că aceste suplimentări salariale nu au fost incluse în CCM la nivel de ramură și unitate pentru angajații SC SA, neconstituind o obligație în acest sens. De altfel, în CCM la nivel de unitate încheiat între SC SA și salariații săi pentru anul 1997, în art.176 alin.1, se prevede că ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază, printr-un act adițional.
Așa fiind, cum nici în CCM la nivel de ramură, unitate sau în vreun act adițional nu s-a prevăzut expres obligația unității intimate să acorde acest ajutor material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, tribunalul a constatat nefondat acest capăt de cerere.
Mai mult, prin CCM încheiat la nivel de unitate între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, în art.176 alin.1 se precizează că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997, ceea ce rezultă că acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
Nu există nici un protocol ori act adițional la CCM pe ramură ori unitate prin care să se precizeze obligația intimatei la plata contravalorii cantității de 4000 mc gaze naturale.
Cu privire la acordarea unui număr de acțiuni gratuit fiecărui salariat, este adevărat că, potrivit art.168 alin.5 din CCM la nivel de societate, acest drept este expres prevăzut în situația trecerii la o formă de privatizare, ca o facilitate de participare directă la privatizare. Numai că, în art.1 din protocolul nr.814 din 10 octombrie 2008 încheiat între SC SA și, se precizează că mecanismul și procedura tehnică de distribuire cu titlu gratuit a acțiunilor către salariați (inclusiv momentul inițierii procesului de distribuire) vor fi stabilite ulterior semnării prezentului Protocol de către SA, în conformitate cu prevederile legale incidente.
Cum această procedură specială de acordare a acestor acțiuni nu a fost stabilită nici până în prezent, rezultă că restituirea lor salariaților este prematură motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins ca prematur formulat, nefiind stabilite de către părți modalitățile concrete de acordare a lor potrivit unui protocol special la CCM la nivel de unitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond nu a reținut excepțiile invocate la fond, respectiv greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM, în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art.283 alin.1 lit.e Codul muncii. De asemenea, întrucât nu există dreptul la un venit anual al reclamanților în luna octombrie, aceștia nu sunt creditori, deci nu au calitate procesuală.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu, potrivit telexului 2412/1998.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani, iar nu cel de 6 luni, aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, astfel că dispozițiile relative la prescripția extinctivă așa cum au fost evocate de recurentă nu sunt incidente în cauza de față.
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.155 din Codul muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din Codul muncii.
Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere că există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță pârâtei să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă existente între părți, prima instanță a respins excepția în mod corect.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază, iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar, voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depus în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a - RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința și, pe fond, va respinge în totalitate acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 520 pronunțată la data de 26 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat, nr.88, județul D, domiciliat în comuna, sat de, nr.103, județul D, domiciliat în M,-, - nr.103, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în M,-, -.25, județul D, domiciliat în comuna, sat, nr.249, județul D, domiciliat în M-, -.10, județul D, domiciliat în comuna G, sat, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat, județul D, domiciliat în M,-,.23,.20, județul D, domiciliat în M,-, -C,.19, județul D, G domiciliat în Târgoviște, Calea B, -F,.9, județul D, domiciliată în Comuna G,-, județul D, domiciliată în M,-,.35, județul D, domiciliat în M,-,.1,.61, județul D, domiciliat în M-, -.10, județul D, domiciliat în M, str. -, nr.40, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, -B,.5, județul D, domiciliat în M,-,.15, județul D, G domiciliat în comuna, sat Iederea de, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M-, -.10, județul D, C domiciliată în Târgoviște, str. -. -,. 3..14, județul D, domiciliat în comuna, sat Iederea de, județul D, domiciliată în M,-, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat, nr.461, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna G, sat G, jud.D, domiciliat în comuna G, sat G, jud.D, domiciliat în M-, -.10, județul D, domiciliat în Comuna Lungă, sat, nr.40, jud.D, domiciliat în comuna G, sat, jud.D, domiciliat în moreni,-,.16, jud.D, domiciliat în comuna, jud.D, domiciliat în M, str.-, cămin 2..3, jud.D, domiciliat în M,. 22E. nr.8. jud.D, domiciliat în M,-, -.D,.3, jud.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamanți.
Respinge cererea de întoarcere a executării ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.CL
2 ex./23.10.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
-
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
