Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1834/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1834
Ședința publică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.602 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M,-, jud.D, domiciliat în com. sat Colibași nr.131, jud.D, -, domiciliat în M,-, -..D,.3, jud.D, domiciliat în com. sat nr.421, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenta-pârâtă SC SA- GRUP prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimații-reclamanți, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus concluzii scrise formulate de intimații-reclamanți și -.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune în xerocopie mai multe înscrisuri și anume: certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- (329/2008) eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr-eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, anexa nr.1 bis la actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008, adresa din data de 24.11.1995 emisă de Direcția Generală a Legislației, Protecției Sociale și contencios din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, adresa nr.53948 din 12.08.1992 emisă de Direcția Generală a Legislației, Protecției Sociale și Contencios din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale,
raport de expertiză contabilă extrajudiciară, practică judiciară constând în sentința civilă nr.1562/2007 pronunțată de Tribunalul Galați, sentința civilă nr.637/2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, sentința civilă nr.1697/2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
De asemenea, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA- GRUP B, pentru a fi obligată la plata sumei de 5630 lei (RON) reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru perioada decembrie 2004-mai 2006, actualizate în raport de inflație.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că în perioada sus-menționată reclamantul a fost salariatul societății pârâte, iar potrivit disp.art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe societate avea dreptul la suplimentări salariale reprezentând prime de Paște și C care nu i-au fost plătite pentru perioada în litigiu, în total 5630 lei (RON) față de drepturile salariale brute stabilite pe societate pentru fiecare din anii 2004-2006.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât pretențiile reclamantului sunt nejustificate, deoarece drepturile salariale cuvenite au fost incluse în salariul de bază după anul 2003 în perioada în litigiu, iar sumele pretinse au fost greșit calculate pornind de la salariul mediu brut pe societate și nu salariul de bază mediu.
Totodată, s-a mai susținut că acțiunea este prematură, drepturile invocate nefiind născute cât timp nu au avut loc negocierile dintre patronat și sindicat în baza cărora să se stabilească cuantumul exact al drepturilor suplimentare salariale cuvenite, iar drepturile cerute s-au raportat la salariul mediu brut și nu cel de bază mediu pe societate, aceasta în condițiile în care Comisia Paritară din societarte a convenit ca drepturile salariale respective să fie incluse în salariu începând cu anul 2003.
Întrucât au formulat acțiuni cu același obiect și alți salariați, respectiv, - și G, instanța de fond a dispus conexarea acestor dosare la cauza ce formeauă obiectul prezentei cauze, prin încheierea din 10 aprilie 2008, termen la care a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune care este de numai 6 luni, invocată de pârâtă.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 602 din 10 aprilie 2008, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând prime de Paști și C la nivelul salariului mediu de bază din Contractul colectiv de muncă, la valoare actualizată în raport de inflație, respectiv 5630 lei către, 1612 lei către, 8572,60 lei pentru - și 6171 lei către reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că începând cu anul 2004 suplimentările salariale solicitate și prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă nu le-au mai fost plătite reclamanților din anul 2004 până în anul 2007, astfel că sunt incidente disp.art. 269 din Codul muncii, coroborate cu disp.art. 7 alin.(2) și 30 alin.(2) din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs societatea pârâtă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Criticând sentința, pârâta a susținut că acțiunea este prematur introdusă din moment ce nu au avut loc negocierile ce se impuneau pentru stabilirea cuantumului exact al sumelor cuvenite reclamanților cu privire la modalitățile de acordare, criteriile și condițiile instituite pentru drepturile vizate ale art. 168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă, iar dreptul la acțiune este prescris în momentul intentării acțiunii, termen care este de 6 luni, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul munci în condițiile în care se invocă aplicarea dispozițiilor sus-menționate din acest contract colectiv.
Pe fond, drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariul de bază lunar începând cu anul 2003, măsură care a fost menținută și ulterior și aceasta în condițiile în care reclamanții au rămas în pasivitate anii următori, neinvocând reprimirea drepturilor dalariale cerute prin acțiune.
S-a mai invocat prin criticile formulate că este greșită modalitatea de calcul al drepturilor pretinse în condițiile în care aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de unitate în loc de salariul de bază mediu pe societate, reclamanții beneficiind astfel de diferență în plus nejustificată așa cum reiese din adresa unității.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Criticile referitoare la prematuritatea acțiunii și prescripția dreptului, nu sunt fondate.
Inexistența negocierilor cu sindicatul anterioare cu 15 zile înaintea fiecărei sărbători pentru stabilitea modalităților corecte, a condițiilor și criteriilor de acordare a drepturilor salariale invocate, nu este imputabilă reclamanților, ci pârâtei căreia îi revenea obligația inițierii și finalizării acestor negocieri, iar pe de altă parte, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C al cărui cuantum este determinat prin disp.art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă egal cu un salariu de bază mediu pe societate.
În mod corect a respins instanța de fond excepția prescripției dreptului material la acțiune care este de numai 6 luni, întrucât în speță sunt aplicabile disp.art. 283 alin.1 lit.c și nu lit.e din Codul muncii, cum a invocat recurenta-pârâtă, deoarece obiectul litigiului constă în acordarea unor drepturi salariale neacordate indiferent de izvorul acestor drepturi, astfel că termenul de prescripție este de 3 ani, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să subziste termene de prescripție diferite în raport de acest izvor, fiind de observat și faptul că dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii constituie o normă specială în raport cu prevederile art. 283 alin.1 lit.e din același cod care se referă la toate drepturile, inclusiv salariale, izvorâte dintr-un contract colectiv de muncă.
Nu are suport legal și probatoriu nici criticile din motivele de recurs privind necesitatea neacordării primelor de Paște și C, întrucât au fost incluse în salariile plătite reclamanților.
Aceasta, deoarece nu s-a făcut dovada de către pârâtă, cum impun disp.art. 287 din Codul muncii, că aceste drepturi au fost plătite reclamanților prin includerea lor în salariile ce le-au fost plătite în perioada de referință, drepturi care sunt distinct, precis și expres determinate în contractul colectiv de muncă ce constituie legea părților și care trebuie să-și găsească reflectarea corespunzătoare în drepturile plătite.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanților li se cuvine acordarea unor astfel de suplimentări salariale.
Sunt însă fondate criticile privind cuantumul acestor drepturi acordate și respectiv prescripția dreptului de a le cere pentru Cul anului 2004.
Astfel, conform art. 168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paște și C se raportează la un salariu mediu de bază la nivel de societate, dar reclamanților le-au fost acordate drepturi salariale de această natură, raportate la nivelul unui salariu lunar deci în afara cadrului legal, ceea ce impune corectarea corespunzătoare a sentinței.
De asemenea, printre drepturile salariale solicitate figurează și prima de C pentru anul 2004, dar acțiunea a fost introdusă la 3 ianuarie 2008 deci peste termenul de 3 ani prevăzut de lege, astfel că pentru aceste drepturi acțiunea este prescrisă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 304 și 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul de față, va modifica sentința în parte și va diminua cuantumul drepturilor acordate astfel: pentru -2824 lei primă Paște 2995-2006 și primă C 2005; pentru și câte 850 lei fiecare primă Paște 2005 și pentru - 5244 lei primă Paște 2005-2007 și C 2005-2006.
Va fi respins capătul de cerere privind acordarea primei de C pentru anul 2004 ca prescris.
Restul dispozițiilor sentinței vor fi menținute ca legale și temeinice.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.602 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M,-, jud.D, domiciliat în com. sat Colibași nr.131, jud.D, -, domiciliat în M,-, -..D,.3, jud.D, domiciliat în com. sat nr.421, jud.D și în consecință:
Modifică în parte sentința și reduce sumele acordate după cum urmează: - 2824 lei primă Paște 2005-2006 și primă C 2005; și câte 850 lei fiecare primă Paște 2005 și - 5244 lei primă Paște 2005-2007 și C 2005-2006.
Constată prescrise capetele de cerere privind prima de C pe anul 2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
3 ex./24.10.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
