Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1834/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1834
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 2650 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, și cu domiciliul în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat -, din Baroul Prahova, pentru intimații-reclamanți, avocat, din Baroul Prahova.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Avocat - pentru recurenta-pârâtă SC "" SA declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru intimații-reclamanți declară că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, iar pe fond să se dispună respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în fond pentru intimații-reclamanți, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Arată că potrivit art.50 din Contractul colectiv de muncă s-a stabilit că în situația concedierilor ce nu țin de persoana salariaților, aceștia beneficiază pe lângă plățile compensatorii și de o indemnizație de concediere, iar în art.4 din textul invocat stipulează că aceste prevederi se completează cu cele din planul social. Învederează că abia în anul 2008 s-a stabilit că beneficiile acordate prin planul social exclud sumele prevăzute la art.50 din Contractul colectiv de muncă. În prezenta cauză s-a întocmit și o expertiză ce nu a fost contestată de recurentă, însușindu-și astfel punctul de vedere al concluziilor acesteia.
Solicită respingerea ca nefondată a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, și C în contradictoriu cu pârâta SC SA B, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea paratei la plata unei sume reprezentând indemnizația minimă de concediere la care se adaugă despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat în raport cu rata inflației către fiecare reclamant.
În motivarea acțiunii formulate, reclamanții au arătat că în calitate de foști salariați ai pârâtei trebuie să beneficieze de o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă, fiind un drept distinct care nu se confundă și nu se suprapune peste dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul Social care se adaugă la indemnizația minimă de concediere.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că nu există un temei juridic pentru plata cumulativă a sumelor prevăzute în art.50 alin.1 din și a celor prevăzute la pct.4 din Planul Social, întrucât reclamanții dau o interpretare eronată acestor dispoziții în condițiile în care dispozițiile art.50 din au fost înlocuite, în avantajul reclamanților cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social și nu s-a urmărit nici un moment aplicarea cumulativă a celor două categorii de măsuri.
Prin sentința civilă nr.2650 pronunțată la data de 20 octombrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanții, și C în contradictoriu cu pârâta SC SA B și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant indemnizația minimă de concediere conform art. 50 din CCM la nivel de societate, actualizata de la data scadentei până la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că Potrivit art.50 alin.1 din CCM/2005 salariații care sunt disponibilizați din motive care nu țin de persoana salariatului trebuie să primească la disponibilizare drept compensație, o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă în
4 al acestui text stipulează că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Planul Social - versiunea finală pe anul 2005 la punctul 4 intitulat financiare prevede că în funcție de vechimea în angajații vor primi următoarele pachete și anume la 0,5 - 5 ani vechime - 8 salarii, la 5 - 15 ani vechime - 12 salarii, peste 15 ani vechime - 15 salarii.
Din interpretarea dispozițiilor de mai sus din CCM/2005 și din Planul social pe anul 2005 rezultă că prevederile art.50 alin4 din CCM se completează cu dispozițiile din Planul Social și nu în sensul că s-ar exclude, după cum a interpretat pârâta.
Astfel, dispozițiile Planului Social nu sunt atât de explicite, după cum susține pârâta, referindu-se dosar la dreptul salariaților disponibilizați de a primi - plăți compensatorii, reglementate de Planul Social și nicidecum de a nu se mai acorda o indemnizație minimă de concediere, în condițiile în care alin.4 al art.50 din CCM/2005 prevede expres că dispozițiile acestui articol se completează cu cele ale Planului Social.
Rezultă așadar că dreptul de a primi o indemnizație minimă de concediere este un drept salarial distinct, care nu se confundă cu dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul Social, interpretare valabilă pentru dispozițiile din CCM pe anii 2005 și 2006.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant indemnizația minimă de concediere conform art. 50 din CCM la nivel de societate actualizată de la data scadenței până la data plații, prin această actualizare fiind acoperit prejudiciul cauzat reclamanților prin întârzierea de către pârâtă a îndeplinirii obligației de a achita indemnizația minimă de concediere.
De asemenea obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta SC SA Bad eclarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cele două pachete financiare cu caracter compensatoriu prevăzute de art.50 alin.1 CCM și pct. 4 din Planul Social se cumulează deoarece, dispozițiile art.50 din CCM au fost practic înlocuite de Planul Social pentru că în măsura în care s-ar fi dorit plata cumulată a acestor compensații ea ar fi fost prevăzută în mod expres în Planul Social.
Pentru lămurirea acestui aspect în anul 2008 prin art. 50 alin.5 CCM s-a introdus un amendament care prevede în mod expres că acordarea pachetului compensator din Planul Social exclude acordarea sumelor prevăzute la alin.1 din art.50 al CCM, interpretându-se astfel, voința părților cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor reglementând cele două tipuri de plăți compensatorii.
De altfel, și din compararea textelor rezultă aceeași situație, fiind exclusă ideea ca pentru același criteriu, și anume, vechimea în muncă să se prevadă două tipuri de plăți compensatorii, iar în lipsa unei mențiuni exprese că acestea se cumulează singura interpretare logică este aceea că Planul Social care este mai favorabil salariaților a înlocuit dispozițiile mai puțin favorabile ale art.50 din CCM.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 50 CCM (2005 - 2006) în cazul concedierilor din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia o indemnizație minimă de concediere stabilită pe tranșe de vechime, după cum urmează: - de la 0 la 3 ani - 1,5 salarii medii nete; - de la 3 ani la 10 ani - 3 salarii medii nete; - peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
La alin.2 al aceluiași articol s-a stabilit că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, respectiv cea prevăzută la alineatul 1, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu, iar la alin.4 se dispune că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Prin Proiectul de concediere colectivă care include Planul Social au fost stabilite plăți compensatorii mult mai substanțiale decât cele reglementate de art.50 din CCM, respectiv între 8 și 15 salarii medii brute ce urmează a fi acordate pe același criteriu al vechimii în muncă.
Admițând acțiunea, instanța de fond a avut în vedere numai dispozițiile alin.1 și 4 ale art. 50 din CCM, cu alte cuvinte a stabilit că plățile compensatorii prevăzute de art. 50 se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți respectiv, plățile compensatorii prevăzute de acesta.
Această interpretare nu numai că nu corespunde voinței părților, dar ea nu respectă nici conținutul art. 50 din CCM pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, deoarece în realitate art.50 din CCM și Planul Social reglementează situații diferite, și anume: în primul caz sunt stabilite plățile compensatorii cu ocazia concedierilor individuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în timp ce în cel de-al doilea caz sunt stabilite plățile compensatorii aplicabile exclusiv în cazul concedierilor colective.
Că este așa, rezultă din conținutul alin.2 al art.50 CCM, potrivit căruia în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă.
Altfel spus, plățile compensatorii prevăzute de art. 50 alin.1 CCM nu interesează cazul concedierilor colective decât sub aspectul formulei de calcul și de aceea alin.4 al art. 50 stabilește că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți, pentru că numai în acest Plan Social se materializează întinderea plăților compensatorii pentru situația concedierilor colective.
Cum reclamanții-intimați au fost concediați colectiv și au încasat plățile compensatorii prevăzute de Planul Social, aceștia nu erau îndreptățiți să cumuleze aceste pachete financiare cu plățile compensatorii care se acordă în cazul concedierilor individuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Având în vedere și faptul că ambele pachete financiare se determină în raport cu același criteriu, și anume, cel al vechimii în muncă, în mod corect se arată de către recurentă în motivele de recurs că un cumul al acestora nu putea fi făcut decât în cazul în care în mod expres s-ar fi prevăzut acest lucru în Planul Social.
Față de aceste considerente în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, Curtea admițând recursul va modifica în tot sentința și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 2650 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, și cu domiciliul în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2009.
Presedinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Fiind in concediu medical semnează
Președintele Instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red.VD/30.01.09
Tehnored.VD/MD
5 ex/28.11.2009
Dosar.fond- Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
