Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1836/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1836
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții domiciliat în P, -,. 39,.A,.1,.7, domiciliată în P, -,. 39,.A,.1,.7, domiciliată în P,-,. 2C,.A,.9,.3, domiciliat în comuna, sat de, nr.12, și, împotriva sentinței civile nr.998 din 08 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă SC SA avocat - din Baroul Prahova, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar.
Avocat - pentru intimata-pârâtă SC SA depune la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară și declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatei că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimata-pârâtă SC SA avocat - solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3000 lei pentru fiecare, suma reprezentând c/valorii primei de aprovizionare toamnă-iarnă aferentă anilor 2004-2007, drepturi salariale actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în perioada 2004-2007 sunt salariații pârâtei, aceasta din urmă asumându-și obligația de a le achita pentru aprovizionarea toamnă - iarnă câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă, pârâta nerespectându-și însă această obligație, deși executarea CCM este obligatorie pentru părți.
Pârâta a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate, atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e muncii, fiind depășit termenului de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, cu motivarea că drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază, începând cu anul 1997.
La termenul din 10.04.2009 reclamanții au depus o precizare referitoare la câtimea pretențiilor lor.
În ședința publică din 08.05.2009, instanța de fond a pus în discuția părților excepțiile invocate.
Prin sentința civilă nr.998 pronunțată la data de 8 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată de reclamanți,
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în conformitate cu cărțile de muncă existente la dosar, reclamanții sunt salariații pârâtei, în această calitate fiind îndreptățiți la o suplimentare salarială sub forma unui adaos în sumă fixă pentru aprovizionarea pentru toamnă - iarnă, în cuantum minim de un salariu minim pe ramură pentru perioada 2005-2007.
Potrivit art.176 din CCM pe anii 2005-2007, în luna octombrie (pentru aprovizionarea toamnă - iarnă) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă, urmând ca în CCM încheiate la nivele inferioare să se stabilească condițiile și criteriile de acordare.
Prin același articol se mai prevede că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă, vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acorda aceste adaosuri, adaosuri care se acordă în condițiile în care, prin CCM încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază.
Din interpretarea acestui articol, prima instanță a reținut că adaosurile pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă se acordă în baza CCM la nivel de ramură, însă condițiile și criteriile de acordare se stabilesc în CCM încheiate la nivele inferioare, în urma negocierilor ce trebuie să înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului în scopul stabilirii valorii concrete.
A mai reținut prima instanță că, atâta timp cât din probele administrate nu rezultă dacă s-au încheiat sau nu CCM la nivele inferioare în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe bază de negocieri, pretenția reclamanților de a li se acorda asemenea adaosuri este neîntemeiată.
Faptul că în raportul de expertiză întocmit de expert se menționează că suplimentările salariale nu ar fi fost achitate reclamanților, nu are relevanță în cauză în condițiile în care nu au fost încheiate CCM la nivele inferioare pe baza de negocieri pentru stabilirea valorii concrete, astfel cum s-a prevăzut în mod expres în CCM la nivel de ramură, caz în care reclamanții, în lipsa unor asemenea negocieri între sindicat și patronat nu pot pretinde acordarea unor asemenea suplimentari salariale.
Nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.176 CCM la nivel de ramură, tribunalul a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, aceasta a fost respinsă, instanța reținând că există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță și, deci, calitate procesuală activă, pârâtei, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă existente între părți.
Totodată, instant a respins și excepția prescripției dreptului material la actiune invocată de pârâtă, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii, în baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani, termen care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat, în esență, că prima instanță nu a ținut cont de prevederile art.283 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. De asemenea, nu este adevărat că drepturile solicitate ar fi fost incluse în salariul de bază începând cu anul 1997, fapt rezultat și din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că potrivit art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, precum și art.168 alin.1, 2 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente - Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă, salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe SA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Intimata pârâtă a susținut și a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin adresa nr.2328/8.10.1997 emisă și semnată de SNP SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană. Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SNP SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Prin urmare, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat declarat de reclamanții domiciliat în P, -,. 39,.A,.1,.7, domiciliată în P, -,. 39,.A,.1,.7, domiciliată în P,-,. 2C,.A,.9,.3, domiciliat în comuna, sat de nr.12, împotriva sentinței civile nr.998 din 08 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Fiind în concediu medical,
semnează președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red.LC
2 ex./27.10.2009
Dosar fond - Tribunalul Prahova
- R
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
