Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1919/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1919
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâtul-recurent Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 1164/7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-ontradictoriu cu reclamanții-intimați, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, recurentul solicitând judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1164/7.07.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis acțiunea reclamanților, și, formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Timiș și Curtea de APEL TIMIȘOARA; a obligat pârâții la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, după cum urmează:
- pentru perioada martie 2005 - 30 septembrie 2005 cu valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG nr. 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoare de referință sectorială 297, 4 lei, conform OG nr. 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG nr. 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 la valoarea de referință sectorială 331 lei, conform OG nr. 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 la valoarea de referință sectorială de 347,67 lei, conform OG nr. 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007 la valoarea de referință sectorială de 354,62 lei, conform OG nr. 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de
referință sectorială de 393,62 lei, conform OG nr. 10/2007, pentru intervalul în care au funcționat la Judecătoria Deta, respectiv pentru, până la 1 iulie 2006, pentru pentru perioada 1 martie 2005 - 2 februarie 2007, iar apoi începând cu 15 mai 2007 până la 31 decembrie 2007, pentru, începând cu 23 noiembrie 2005 și pentru, începând cu 1 aprilie 2007.
A respins acțiunea reclamanților formulată împotriva Ministerul Economiei și Finanțelor.
Tribunalul a reținut:
Reclamanții sunt magistrați și personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Deta.
În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul analizează cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de cele două pârâte.
Excepția invocată de Ministerul Justiției și Libertăților este neîntemeiată, întrucât, chiar dacă nu este autoritatea care reglementează salarizarea magistraților și a personalului auxiliar a instanțelor judecătorești, în procesul bugetar, precum și al execuției bugetului statului, are atribuții de a vira fondurile bănești necesare plății salariilor către ordonatorii secundari și terțiari de credite, care sunt președinții Curților de apel și ai tribunalelor. Astfel că, în raport de modul de organizare al instanțelor judecătorești, ale căror bugete sunt gestionate de Ministrul Justiției, în calitate de ordonator de credite, pârâtul are obligații concrete de a asigura drepturile salariale cuvenite reclamanților, inclusiv cele ce se pot stabili și prin această hotărâre.
În schimb, excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, acesta neputând fi obligat să pună la dispoziție ordonatorilor de credite sumele solicitate de reclamanți, întrucât chiar dacă acest pârât are obligații stabilite prin legea finanțelor publice, ca în procesul bugetar să elaboreze proiectul legii bugetare, respectiv al legilor de rectificare bugetară, aceste raporturi se stabilesc cu ordonatorii principali de credite, pot fi valorificate numai într-un litigiu cu aceștia, dar într-un alt cadru procesual nu într-un conflict de drepturi salariale și nu la cererea salariaților, față de care Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o obligație.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile OUG nr. 191/2002 și ale art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003.
În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1.01.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică) iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Este de observat că deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Având în vedere însă că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă de Președinte al României, indemnizația lunară era de:
- 46.764.000 lei la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la OUG nr. 191/2002;
- 46.613.000 lei la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță;
- 49.409.780 lei la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prevăzută de art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003;
- 52.374.367 lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prevăzută de art. 3 lit. a din aceeași ordonanță și de 65.469.000 lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005. Iar conform art. 3 alin. 5 din OG nr. 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", tribunalul a constatat întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de OG nr. 3/12.01.2006 și OG nr.10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoarea de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
- 264,7 lei pentru perioada 04 martie 2005 - 30.09.2005 și
- 297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform OG nr. 9/2005;
- 312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și
- 331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din OG nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006;
- 347,67 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007,
- 354,62 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și
- 393.62 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din OG nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.
Este de observat că potrivit preambulului, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, astfel că instanța va obliga pârâții să plătească diferențele de drepturi salariale cuvenite reclamanților, respingând acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiției, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul recurent Ministerul Justiției a criticat sentința ca nelegală și invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, a susținut că instanța de fond, acordând o valoare de referință sectorială majorată față de cea prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 27/2006, a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a judecătorilor.
S-a mai susținut că s-au aplicat greșit dispozițiile Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, art. 2 alin. 1 din acest act normativ, având în vedere drepturi și libertăți recunoscute de lege, ori drepturile pretinse de reclamanți nu sunt recunoscute de nici un text legal.
S-a invocat de către pârâtul recurent că dreptul de indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituție.
S-a mai criticat sentința și sub aspectul actualizării sumelor pretinse cu indicele de inflație pentru neacordarea drepturilor pretinse, pârâtul neavând nici o culpă.
Reclamanții intimați nu au depus întâmpinare.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere motivele de recurs și susținerile părților, Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 a prevăzut că indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. A mai prevăzut că această valoare actualizată periodic, potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților.
Acest articol a fost însă modificat prin Legea nr. 347/2003, în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa 1 la această ordonanță de urgență", astfel că de la adoptarea acestui act normativ magistrații au propria valoare sectorială.
În același timp, Legea nr. 154/1998 care prevedea stabilirea salariilor persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive pe baza valorii de referință sectorială, a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9/2005, Ordonanța Guvernului nr. 3/2006 și Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aceste persoane beneficiind de indemnizații fixe.
Prin urmare, prin voința legiuitorului, modul de stabilire al indemnizațiilor magistraților pe baza valorii de referință sectorială prevăzut de legea specială este de la 1.01.2003 diferit de cel al persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică din cadrul puterilor legislativă și executivă care beneficiază de indemnizații fixe.
Legea nr. 303/2004 - art. 73 alin. 2 (în forma avută la intrarea ei în vigoare) devenit apoi art. 74 alin. 2 prevede în teza a II-a că salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
act normativ de salarizare a magistraților, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, a majorat salariile acestora și a prevăzut valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare.
Atât Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 cât și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 au fost aprobate prin lege astfel că, admiterea acțiunii s-a făcut fără temei legal, instanța neavând atribuția de a modifica legea de salarizare specială.
Nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 în condițiile în care modalitățile de stabilire a salariilor sunt diferite pentru magistrați față de persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, și din acest punct de vedere cele două categorii nu sunt în situații comparabile pentru a fi reținută o situație de discriminare.
Pentru aceste considerente, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 1164/7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea reclamanților, și.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /14.01.2010
Tehnored.: 2 ex./15.01.2010
Prim inst.: Tribunalul Arad -,
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
