Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 205/
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER F, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 706/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâta SC SA F, cu sediul în F,-, jud. V, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul reclamant SINDICATUL LIBER F avocat și pentru intimata pârâtă SC SA F avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; intimata pârâtă a depus la dosar situația financiară aferentă perioadei 30.11.2008 - 25.01.2009, după care:
Apărătorul recurentului învederează instanței că a primit de la intimată nota comună privind situația financiară și tichetele de masă.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul recurentului reclamantsolicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii și a obligării societății pârâte la plata tichetelor de masă solicitate de salariați pentru anul 2008.
Susține că în mod eronat instanța de fond a apreciat că societatea nu a avut fonduri alocate pentru anul 2008 pentru acordarea tichetelor de masă și că nu este îndeplinit cadrul legal prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998.
Societatea era obligată potrivit dispozițiilor art. 235 alin. 7 și 236 din contractul colectiv de muncă să prevadă în bugetul cheltuielilor și sumele ce reprezentau tichetele de masă ale salariaților, textul mai sus citat fiind depus la fila 4 și 5 dosar fond - extras din contractul colectiv de muncă.
Textul redă o vocație "se pot acorda" dar acesta trebuie complinit de dispozițiile art. 69 din legea părților, respectiv contractul colectiv de muncă în care se precizează că societatea trebuie să prevadă această obligație.
Hotărârea instanței de fond ignoră condițiile contractuale dintre părți și adresa nr. 14894/21.08.2008 de la fila 18 dosar fond - răspuns la solicitarea reclamantului - prin care Consiliul de Administrație al societății pârâte a precizat că în conformitate cu Legea nr. 142/1998 începând cu data publicării OUG79/2008 din 23.06.2008 și potrivit Contractului colectiv de muncă art. 235 alin. 7 salariații pârâtei vor beneficia de tichete de masă. La data de 01.07.2008 a fost aprobat bugetul până la finele anului 2008 și plata acestor tichete a fost prevăzută în buget.
Față de întâmpinarea depusă de societatea intimată apreciază că potrivit art. 236 societatea este obligată să prevadă aceste cheltuieli pentru salariați, reprezentanții societății erau obligați să obțină bugetul rectificat și apărarea societății în sensul publicării Deciziei nr. 14/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a soluționat recursul în interesul legii privind tichetele de masă aceasta nu privește cauza de față având aplicabilitate în cazul personalului instanțelor judecătorești.
Textul nu reprezintă un drept ci o vocație însă obligația societății era să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli și sumele ce trebuiau alocate potrivit nr.OUG 79/2008.
Pentru motivele dezbătute pe larg în cererea de recurs și dezbătute succint în fața instanței de judecată solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul societății intimatesolicită respingerea recursului declarat de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
Susține că potrivit dispozițiile nr.OUG 79/2008 care abrogă dispozițiile nr.OUG 79/2001 tichetele de masă nu se mai acordă dacă nu există fonduri și, cu atât mai mult, agenților economici care înregistrează pierderi la sfârșitul anului contabil.
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 au caracter dispozitiv și nu imperativ și, potrivit nr.OUG 79/2008 trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții pentru acordarea tichetelor de masă: existența contractului colectiv de muncă; existența banilor pentru a suporta contravaloarea tichetelor de masă; existența clauzelor contractuale la nivelul contractul colectiv de muncă.
În anul 2009, față de anul 1008, nu s-a încheiat cu părțile un alt contract colectiv de muncă la data de 01.07.2008 refăcându-se același contract colectiv de muncă și, potrivit Legii nr. 142/1998 tichetele se acordă salariaților potrivit capacității financiare a angajatorului.
Mai mult, normele de aplicare ale contractului colectiv de muncă nu prevăd numărul salariaților care pot primi lunar aceste tichete, valoarea unui tichet, criteriile de selecție ale salariaților ce pot primi aceste tichete sau numărul de zile lucrătoare pentru care se prevăd tichetele de masă.
Decizia 14/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție arată că dispozițiile art. 1 și 2 din Legea 142/1998 se interpretează ca având un caracter vocativ și nu imperativ, ele nereprezentând un drept ci o vocație.
Pentru motivele descrise pe larg în întâmpinare solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 706/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul Sindicatul Liber F în contradictoriu cu pârâta SC. SA
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 3377/91/16.09.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea reclamantul Sindicatul Liber Fac hemat în judecată pe pârâta SC SA F pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masa cuvenite membrilor sindicatului pârât.
În motivare a arătat că prin OUG nr. 79/2001 a fost abrogat disp. art. 15 din OUG nr. 79/2001, prin care se interzicea acordarea tichetelor de masă la nivelul unor unități economico - financiare și că, în aceste condiții, angajatorul era obligat să acorde tichete de masa în baza disp. art. 235 alin 7 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Prin întâmpinarea din data de 14.10.2008 pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, întrucât, în esență, potrivit disp. art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă - pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori, iar societatea nu a avut fonduri cu această destinație în bugetul său, astfel încât aceste sume nu pot fi acordate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 235 alin 7 din contractul colectiv de muncă la nivelul unității SC SA F salariații acestei societăți vor beneficia de tichete de masa în limita legislației în vigoare și conform celor stabilite prin note comune între administrație și sindicat.
Conform disp. art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă - pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Cum din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că societatea pârâtă nu a avut fonduri alocate pentru anul 2008 pentru plata tichetelor de masa și cum art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 prevăd că acestea se acordă în limita bugetelor, instanța a constatat că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege pentru acordarea sumelor solicitate, motive pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber F considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod eronat instanța de fond a apreciat asupra faptului că societatea pârâtă nu a avut alocate fonduri pentru anul 2008 în scopul acordării tichetelor de masă către salariați.
A invocat abrogarea intervenită prin nr.OUG 79/2008 și prevederile art. 235 alin. 7 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate în sensul că salariații societății vor beneficia de tichetele de masă în limita legislației în vigoare și conform celor stabilite prin note comune între administrație și sindicat.
Prin contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 2008 SC SA s-a obligat să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele pentru acordarea drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă și nu se poate prevala de un asemenea fapt, invocându-și propria culpă, ceea ce nu este posibil.
- în ceea ce privește netemeinicia hotărârii instanței de fond și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, fiind considerate probe concludente, respectiv contractul colectiv de muncă la nivelul unității.
Instanța și-a motivat hotărârea pe un înscris ce nu emana de la persoanele împuternicite să atragă răspunderea societății pârâte, nu este o adresă oficială și nu putea fi reținută ca o probă definitorie în cauză.
Susținerea potrivit căreia a expirat mandatul la data de 02.08.2008 nu poate justifica încălcarea dispozițiilor din contractul colectiv de muncă și legislația referitoare la acordarea tichetelor de masă, rezultând atragerea culpabilă a pârâtei.
- pe rolul instanțelor judecătorești au existat cazuri similare în care au fost admise acțiunile reclamanților vizând acordarea tichetelor de masă către salariați, cu atât mai mult cu cât a fost invocată și prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivelul unității nu prezintă relevanță faptul că în bugetele aprobate ale instituțiilor pârâte nu au fost prevăzute sume cu această distribuție deși aveau obligația să solicite alocarea și virarea fondurilor bugetare necesare ori să dispună rectificarea bugetară.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului este disproporționată și constituie o restrângere a drepturilor salariaților la protecție socială.
- instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în sensul că a apreciat asupra unui înscris extrem de sumar și care nu reprezintă un punct de vedere oficial al societății și nici nu a avut în vedere posibilitățile unei rectificări bugetare care ar fi permis respectarea dispozițiilor invocate privind acordarea tichetelor de masă.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în totalitate iar, în rejudecare, admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei SC SA la plata contravalorii tichetelor de masă începând cu data de 01.07.2008 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești precum și la acordarea în continuare a tichetelor de masă.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041, art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, art. 235 alin. 7 și 236 din contractul colectiv de muncă al SC SA pe anul 2008, art. 4 din nr.HG 5/1999 și art. 1 din Legea nr. 242/1998.
Prin întâmpinare, intimata SC SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând prevederile nr.OG 79/2001, ale art. 1 din Legea nr. 142/1998, criticile pe care le pretind nefiind întrunite.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate motivele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic al pretențiilor formulate de reclamant îl constituie prevederile Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și art. 237 alin. 7 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității intimate SC SA
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 142/1998, în conformitate cu dispozițiile legale invocate de reclamant, respectiv Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Aceste tichete de masă se pot acorda în limita prevederilor bugetului de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ, în conformitate cu care "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
În această situație, instanța nu poate reține afirmația reclamantului în conformitate cu care, prin neacordarea tichetelor de masă s-ar crea o situație de discriminare între diferitele categorii de bugetari, încălcându-se astfel un drept fundamental ocrotit de Constituție, deoarece, în speță, legiuitorul nu a prevăzut o obligație în sarcina angajatorului ci o facultate.
În aceste condiții, considerăm că această facultate a angajatorului de a acorda tichete de masă se transformă în obligație doar în momentul în care, în buget, erau prevăzute fonduri pentru acordarea acestor drepturi iar angajatorul refuza să le achite.
De altfel, principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premiza unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite" (Curtea Constituțională - Decizia nr. 102/11.03.2003).
În speță, este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea nr. 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, contrar celor reținute de către prima instanță.
Intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot", induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din Legea nr. 142/1998, instanța de fond a analizat corect textul, acesta necesitând a fi interpretat în sensul că reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot", induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă și nu imperativă.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în buget în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorul nu poate fi obligat la acordarea lor.
Chiar și din dispozițiile art. 42 alin. 2 lit. b din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. 1895/2006 prevede că tichetele de masă se acordă potrivit prevederilor legale și înțelegerii părților.
Este evident că tichetele de masă pot fi acordate doar dacă angajatorul are posibilități financiare, acest drept fiind negociat cu salariații și nu indiferent de posibilități, simpla calitate de salariat neducând la acordarea automată a acestora.
În ceea ce privește prevederile art. 235 alin. 7 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2008 se constată că obligația intimatei de acordare a tichetelor de masă nu este una simplă, lipsită de conotație, ci presupune respectarea legislației în vigoare și conform celor stabilite prin note comune între administrație și sindicat.
Prin dispozițiile art. 15 din nr.OG 79/2001 în vigoare la data aprobării bugetului de venituri și cheltuieli a SC SA F, pentru angajatorii care înregistrau obligațiile bugetare neachitate nu puteau acorda tichetele de masă pe perioada în care înregistrau obligații bugetare.
Prevederile nr.OG 79/2001 au fost abrogate ulterior, ca urmare a adoptării nr.OUG 79/2008 și publicării acesteia în Monitorul Oficial nr. 465/23.06.2008. Astfel, Curtea privind atitudinea culpabilă a intimatei SC SA F de a nu fi prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare cu o asemenea destinație nu poate fi primită față de prevederile legale invocate.
Din coroborarea prevederilor art. 235 alin. 7 cu cele ale art. 236 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, rezultă că prevederea în buget a sumelor destinate acordării tichetelor de masă, este subsecventă respectări legislației în vigoare și conform celor stabilite prin notele comune între administrație și sindicat.
Mijloacele de probă administrate în cauză și poziția personală a părților demonstrează o atare situație de fapt, susținută și prin înscrisul depus în cauză la termenul de judecată din data de 28.10.2008 din partea unui compartiment din structura intimatei.
În ceea ce privește practica judiciară în materie, prin Decizia nr. 14/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în materia recursului în interesul legii, s-a statuat în interpretarea art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 că acordarea alocației individuale sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost înființată prin contractele colective de muncă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER F împotriva sentinței civile nr. 706/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat recurentul să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței nr. 437/14.10.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER F, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 706/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească intimatei-pârâte SC SA F, cu sediul în F,-, jud. V, suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 Februarie 2009.
Președinte, pt. Judecător, JUDECĂTOR 1: Alina Savin
Pt. jud.,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Alina Savin
Grefier,
-
: - -
: 2 ex.//20 Martie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
