Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 211/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 211/
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,--12, jud. B și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 725/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, I, cu domiciliul ales la sediul profesional al Cabinetului Individual de Avocatură " " din B,-, jud. B, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimații reclamanți avocat, lipsă fiind recurenții pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursurile sunt la primul termen de judecată, legal motivate și sunt scutite de taxă judiciară de timbru; ambii recurenți solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Apărătorul intimaților reclamanți depune întâmpinare față de recursurile declarate în cauză de pârâți. Precizează că pe împuternicirea avocațială este trecut un singur reclamant cu precizarea că împuternicirea este valabilă și pentru semnatarii tabelului aflat la fila 4 dosar fond.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită acordarea unui termen pentru a fi comunicat duplicatul întâmpinării avându-se în vedere că recurenții nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, verificând susținerea apărătorului intimaților reclamanți, constată că ambii recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă în cauză neimpunându-se comunicarea întâmpinării doar dacă reclamanții nu invocă un aspect nou.
Apărătorul intimaților precizează că prin întâmpinare nu se invocă aspecte noi față de cele invocate la instanța de fond.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul intimaților reclamanțisolicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică, pentru motivele descrise în întâmpinare fără cheltuieli de judecată.
Astfel, reclamanții - personal contractual din cadrul - au dreptul beneficiului sporului de fidelitate și a primei de concediu începând cu anul 2003, la zi față de dispozițiile art. 49 din Legea nr. 138/1999, drepturi prevăzute în art. 6 și 37 alin. 2 din nr.OG 38/30.01.2003.
Prima de concediu și sporul de fidelitate, deși au fost suspendate succesiv, normele prin care acestea au fost suspendate nu au abrogat normele prin care reclamanții beneficiază de aceste drepturi, aceste drepturi fiind reglementate și de art. 41 din Constituția României.
Apreciind legală hotărârea primei instanțe solicită respingerea recursurilor ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 725/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
Au fost obligate instituțiile pârâte să plătească reclamanților, în funcție de perioada lucrată la IPJ B, drepturile bănești, reprezentând sporul de fidelitate pe perioada 2005-22.04.2008 și prima de concediu pentru perioada 2003-2007.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr. 984/113/22.04.2008, reclamanții, I, au solicitat ca pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului, să fie obligați la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de fidelitate și prima de concediu, începând cu anul 2003 până la zi, precum și obligarea ordonatorului principal de credite la asigurarea sumelor necesare plății acestora.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că în calitate de personal contractual, sunt prejudiciați prin neacordarea din 2003 sporului de fidelitate și a primei de concediu, la care au dreptul în baza art. 49 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile de ordine publică, precum și acordarea de drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
În drept, au mai fost invocate dispozițiile Legii nr. 360/2002, OG nr. 38/2003 și art. 41 din Constituția României.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin întâmpinare, a solicitat respingerea ca neîntemeiată și vădit nelegală a cererii, pe motiv că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt reglementate de OUG nr.24/2000, iar Legea nr.138/1999 și OG nr.38/2003, invocate de către reclamanți, nu au aplicabilitate față aceștia.
Totodată, s-a susținut că acordarea sporurilor nu se justifică pentru personalul contractual, având în vedere faptul că atribuțiile celor care fac parte din această categorie sunt de altă natură decât cele ale polițiștilor(fila 9).
Inspectoratul de Poliție al Județului B, prin întâmpinare, a precizat că nu toți reclamanții au avut calitatea de angajat al IPJ B în perioada pentru care se solicită drepturile și pentru argumentele invocate de MIRA a solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat că cererea formulată în baza Legii nr. 167/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, este fondată în parte pentru următoarele considerente:
În fapt:
Reclamanții fac parte din personalul contractual al Inspectoratului de Poliție al Județului B, cu excepția lui, conform tabelului de la fila 56, întocmit de instituția pârâtă.
În drept:
Drepturile bănești pretinse de către reclamanți, din 2003 până la zi, reprezentând sporul de fidelitate și prima de concediu, sunt prevăzute în art. 6 și 37 al. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38/30.01.2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/10.07.2003.
Aplicarea art. 37 al. 2 privitor la prima de concediu a fost suspendată succesiv prin art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 al. 5 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat, polițiștii fiind plătiți în limita fondurilor bugetare alocate, conform art. 57 din OG nr. 38/2003.
Dispozițiile art. 6 privitoare la sporul de fidelitate au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2004.
Instituțiile pârâte au solicitat respingerea acțiunii, susținând că, în condițiile în care atribuțiile personalului civil contractual sunt de altă natură decât cele ale polițiștilor, iar drepturile bănești cuvenite acestei categorii sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, nu de Legea nr. 138/1999 și OG nr. 38/2003, cererea reclamanților pentru plata drepturilor bănești este nefondată.
Susținerea nu a fost primită pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 38/30.01.2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/10.07.2003, dispozițiile acesteia se constituie în reglementare cu caracter special.
Actele normative prin care a fost suspendată aplicarea art. 6 și 37 al. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38/30.01. 2003 nu au abrogat cele două articole privind sporul de fidelitate și prima de concediu, ci doar au limitat beneficiul drepturilor.
În consecință, faptul că aplicarea textelor de lege pe o perioadă a fost suspendată, iar dispozițiile de suspendare nu au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 38/2005 de către Curtea Constituțională, nu duce la concluzia că beneficiarii au pierdut definitiv dreptul de a primi sumele ce li se cuvin.
În conformitate cu art. 49 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile de ordine publică, precum și acordarea de drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și îndemnizațiile acordate acestora.
Sporul de fidelitate are ca scop recompensarea salariatului pentru anii lucrați în instituție, asigurând stabilitatea personalului, iar prima de concediu contribuie la refacerea reală a capacității de muncă în timpul concediului de odihnă.
Având în vedere faptul că importanța prevenirii migrației personalului și a asigurării refacerii capacității de muncă nu pot fi puse la îndoială nici la polițiști și nici la personalul contractual, sub acest aspect este lipsită de relevanță deosebirea dintre natura atribuțiilor de serviciu ale celor două categorii din cadrul structurilor subordonate Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În consecință, drepturile bănești primite pentru munca prestată în același sistem nu se justifică să fie reglementate diferit, având în vedere scopul și regimul juridic al acestora.
Concluzia de mai sus se impune și față de art. 41 din Constituție, ținând seama de faptul că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar art.53 din legea fundamentală stabilește limitativ situațiile de excepție în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns prin lege.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților este fondată pentru perioada lucrată de fiecare la instituția pârâtă, cu excepția reclamantei, care nu a fost salariata IPJ B în perioada vizată.
În ceea ce privește perioada pentru care s-a solicitat plata drepturilor:
La sporul de fidelitate s-a avut în vedere faptul că în anii 2003 și 2004 acordarea acestuia nu a fost suspendată, ceea ce înseamnă că, față de data de 22.04.2008, când a fost sesizată instanța, cererea reclamanților pentru cei doi ani, a fost formulată după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
În consecință, instituțiile pârâte au fost obligate la plata acestui spor începând cu anul 2005 până la data înregistrării acțiunii.
În ceea ce privește prima de concediu, aceasta este datorată pe perioada 2003 -2007, neputând fi solicitată anticipat, în luna aprilie pentru anul 2008.
Având în vedere faptul că executarea unei hotărâri judecătorești constituie obligație legală, cererea de obligare a ordonatorului principal de credite la asigurarea fondurilor necesare achitării drepturilor este nefondată.
Prin urmare, Tribunalul a admis în parte acțiunea, cu consecința obligării instituțiilor pârâte la plata drepturilor bănești, în condițiile expuse.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Bac riticat hotărârea primei instanțe invocând faptul că pentru anul 2003 solicitările reclamanților sunt inadmisibile întrucât nr.OG 38/2003 a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2004, fiind lipsite de fundament legal.
Salarizarea angajaților - personal civil contractual cum sunt și intimații-reclamanți, s-a realizat în baza prevederilor nr.OUG 24/2000 reprezentând o normă specială și distinctă față de restul prevederilor similare în domeniul salarizării categoriilor de bugetari.
Legea nr. 138/1999 se referă la personalul militar iar polițiștii nu au calitatea de militari ci de funcționari publici cu statut special potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 360/2002.
Prima de concediu și sporul de fidelitate sunt drepturi specifice funcționarilor publici și nu militarilor și, pe cale de consecință, nici părților intimate.
A considerat că în mod eronat instanța de fond a apreciat că reclamanții în calitatea de angajați civili contractuali li se cuvin drepturi salariale specifice funcționarilor publici cu statut special, condiții care nu sunt îndeplinite în contextul legislației prevăzute din domeniul salarizării angajaților publici contractuali.
Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a criticat hotărârea primei instanțe ca vădit netemeinică și esențial nelegală, pentru următoarele considerente:
Drepturile bănești cuvenite intimaților-reclamanți care fac parte din categoria personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG 24/2000 și nu cele ale nr.OUG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 138/1999.
În legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata primelor de concediu și a sporului de fidelitate astfel încât este evident că personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
A mai învederat faptul că dispozițiile nr.OUG 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la prima de concediu și spor de fidelitate pentru această categorie de personal.
De asemenea, personalul contractual civil nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști), neputând astfel beneficia de prima de concediu și spor de fidelitate.
A solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii intimaților-reclamanți ca neîntemeiată.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și următoarele, 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursurilor, motivele invocate fiind considerate nefondate față de momentul intrării în vigoare a nr.OG 38/2003, a prevederilor cuprinse în Legea nr. 138/1999 și în Contractul colectiv de muncă la nivel de unități din Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anii 2008 - 2009.
Examinând recursurile astfel declarate pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea le apreciază ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță și-a întemeiat soluția pronunțată în cauză pe dispozițiile nr.OG 38/2003 și ale art. 49 din Legea nr. 138/1999 fiind considerate lipsite de relevanță deosebirile dintre natura atribuțiilor revenind polițiștilor și personalului contractual din cadrul structurilor subordonate Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, a apreciat asupra caracterului fundamental al drepturilor salariale de natura celor solicitate vizate de reclamanți - sporul de fidelitate și prima de concediu - prin raportare la dispozițiile art. 41 și 53 din Constituția României.
Însă, salarizarea personalului contractual civil din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative se realizează pe baza prevederilor nr.OUG 24/2000 care cuprind reglementări speciale privind categoria personalului contractual din sectorul bugetar.
Astfel, potrivit art. 1 din nr.OUG 24/2000, pentru activitatea desfășurată personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază stabilit potrivit anexelor precum și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Prin personalul contractual din sectorul bugetar se înțelege personalul angajat în acest sector în funcții de conducere sau în funcții de execuție, pe bază de contract individual de muncă încheiat în condițiile legii.
În speță, intimații-reclamanți îndeplinesc funcții specifice personalului contractual ce se regăsesc în Anexele 5/1 și 5/2 la.OUG nr. 24/2000.
În ceea ce privește dispozițiile art. 49 din Legea nr. 138/1999, acestea se referă la personalul civil din ministerele și autoritățile centrale prevăzute la art. 47,care desfășoară activități în condiții similarecu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
În aceeași redactare sunt și prevederile art. 29 din Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anul 2009.
De precizat că un asemenea contract își produce efectele de la data înregistrării sale legale, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, pe când drepturile pretinse de intimații-reclamanți invocând prevederile contractuale de mai sus privesc perioada începând cu anul 2003.
Este adevărat că prin dispozițiile art. 49 din Legea nr. 138/1999, s-a prevăzut pentru personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, să beneficieze de primele, sporurile și indemnizațiile acordate cadrelor militare, însă numai dacă desfășoară activități în condiții similare cu ale acestora.
Intimații-reclamanți și-au întemeiat pretențiile prin raportare la prevederile art. 37 al. 2 și art. 6 din nr.OG 38/2003.
Numai că asemenea dispoziții sunt de strictă aplicare doar categoriei polițiștilor, dată fiind calitatea acestora de funcționari publici cu statut special.
Potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003polițiștilorli se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în calitate de militari, polițist, funcționar public și personal contractual.
De asemenea, potrivit art. 37 al. 2 din nr.OG 38/2003, la plecarea în concediul de odihnăpolițistulprimește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
În același sens sunt și prevederile pct. 5 și 25 din Ordinul nr. 132/2004 privind norme metodologice de aplicare a prevederilor legale referitoare la salarizarea polițiștilor.
De menționat că, potrivit Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, acesta este funcționar public civil, cu statut special conferit de îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de armă și de celelalte diferențieri prevăzute în statut.
Polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege.
Ca atare, nu poate fi pus un semn de egalitate întrepolițiștișipersonalul contractual civil, astfel încât de drepturile reglementate de lege pentru polițiști să beneficieze și intimații-reclamanți.
Caracterul diferit al funcțiilor deținute de intimații-reclamanți determină condiții și atribuții specifice de muncă, neputând fi considerate nici măcar similare.
Intimații-reclamanți au făcut referire în cererea introductivă la existența unei discriminări față de sporurile acordate militarilor (polițiștilor) însă discriminarea presupune constatarea unor prevederi,criterii sau practicii care avantajează anumite persoane față de altele, pe baza criteriilor prevăzute de art. 1 din nr.OG 137/2000, și care nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Cu alte cuvinte, o diferență de tratament are natură discriminatorie dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă și privește diferențieri dintre situații analoage, de natură să justifice un tratament diferit.
Or, în speță, funcțiile îndeplinite de intimații - reclamanți ce fac parte din personalul contractual civil și atribuțiile specifice acestora nu pot fi considerate identice sau cel puțin analoage cu cele ce le revin polițiștilor în calitatea de funcționari publici cu statut special, pentru a determina și salarizare echivalentă acestora în ceea ce privește primele de concediu și sporul de fidelitate.
În consecință, reținându-se că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă urmează, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, să fie admise recursurile declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului B împotriva sentinței civile nr. 725/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Se va modifica în tot sentința civilă nr. 725/21.10.2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
Se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,--12, jud. B și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 725/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 725/21.10.2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, I, cu domiciliul ales la sediul profesional al Cabinetului Individual de Avocatură " " din B,-, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2009.
Președinte, pt. Judecător, JUDECĂTOR 1: Alina Savin
Pt. jud.,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Alina Savin
Grefier,
-
: - -/11.03.2009
: 2 ex.//23 Martie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
