Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.216
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Mihaela Moiceanu Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.9 din data de 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P, str. G-ral, nr.15,.83,.B,.4,.39, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova și intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare însoțită de un set de acte, în copie, respectiv: adresele nr.2218 din 23 aprilie 2002 și nr.43343 din 17 decembrie 2002 emise de Societatea Națională a SA B, sentința civilă nr.806 din 13 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, decizia civilă nr.581 din data de 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Curtea comunică recurentei-pârâte, prin apărătorul său legal, copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar împuternicirea avocațială, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă consideră că, dreptul la acțiune al intimatului-reclamant este prescris față de disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, care precizează că termenul în care poate fi introdusă acțiunea privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
- 2 -
În speță, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.168 din CCM afirmând că dispozițiile acestui articol nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C nefiind-i acordate.
Precizează că sumele de bani solicitate de reclamant au fost introduse în salariul de bază, așa cum s-a procedat și în anul 2003.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respinge acțiunii ca prescrise.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii.
Într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului urmând a se ține seamă de adresele depuse la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant arată că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. Sumele datorate de recurenta-pârâtă salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, au caracterul unor drepturi salariale suplimentare, conform disp. art. 155 Codul muncii, care prevăd că " salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri ".
Având în vedere că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor daune ca urmare a întârzierii plății, termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, prevăzut de disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii și nu art.145 din CCM.
Susținerea recurentei-pârâte, potrivit căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este.
Mai arată că intimatul-reclamant nu datorează impozit, în temeiul disp. art. 42 lit.b Codul Fiscal și nici CAS, CASS, întrucât nu are calitatea de salariat-asigurat, conform disp. art.5 și art.21 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Referitor la adresa nr.2919/2007 prin care recurenta a stabilit în mod unilateral cuantumul salariului de bază mediu pe, nu a fost reținută de instanța de fond, pentru că acest înscris este semnat de o persoană care nu are calitatea de angajare a societății față de terți, nu este semnată de cei doi parteneri sociali - Patronat și Sindicat, prin reprezentanți legali și nu poate produce efecte juridice retroactiv.
Potrivit disp. art. 168 alin.1 din CCM pe anii 2004-2006, Patronatul era obligat cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările salariale, să negocieze cu stabilirea valorii concrete, modalitățile de acordare criteriile și beneficiarii acestor drepturi.
În consecință, recurenta nu poate stabili în mod unilateral în anul 2007 salariul de bază mediu pe anii anteriori și nu se poate prevala în recurs de propria culpă, pentru a diminua cuantumul sumei datorate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
- 2 -
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 9 din 7 ianuarie 2008 Tribunalului Prahova, constată:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 4254, 32 lei reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005 și daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost salariatul pârâtei în temeiul în cadrul Sucursalei în perioada 1996-2006, raporturile de muncă încetând la 13.10.2006.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, pe lângă salariul lunar era îndreptățit la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004,2005 și 2006, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004, Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006, adresa nr.1666/25.03.2003, copia carnetului de muncă, decizia nr.440/2005, sentința civilă nr.806/2007.
Pârâta SA a formulat întâmpinare prin care a invocat în scris excepția prescrierii dreptului la acțiune, la termenul din 15.10.2007, susținând că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamant întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, reclamantul pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Pe fondul cauzei, prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003 așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr.8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de.
S-a mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s-a încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă, care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 și 2007, în sensul menținerii alineatului fiind de a preciza modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 în anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
- 4 -
În dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâta a depus actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr.8080/2000, Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004,2005, anexa nr.6, adresa nr.2913/2007.
La termenul din 07.01.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că și-a majorat câtimea obiectului cererii la valoarea totală de 4456,9 lei reprezentând 3780 lei drepturile salariale suplimentare neacordate în perioada 2004-2006 și 675,9 lei daune din actualizarea sumei în funcție de rata inflației pe perioada 10.01.2005-30.09.2007.
După administrarea probatoriilor prin sentința civilă nr.9 din 07.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a respins ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA B și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4455,9 lei reprezentând 3780 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada 2004-2006, 675,9 lei reprezentând reactualizare în raport de indicele de inflație pentru perioada 10.10.2005-30.09.2007 și 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art.283 lit.c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, iar conform art. 283 lit.e în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării Contractului Colectiv de Muncă ori a unei clauze ale acestuia.
A mai reținut instanța de fond că prin cererea formulată reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005, susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
De asemenea, s-a mai apreciat că susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractului Colectiv de Muncă.
Astfel, s-a constatat de către instanța de fond că acțiunea introdusă la data de 16.10.2007 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004-2005, fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, motiv pentru care potrivit disp.art.137 pr.civilă a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
În ceea ce privește acțiunea precizată, instanța de fond a considerat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, în cadrul Sucursalei în perioada 1966-2006, raporturile sale de muncă încetând la data de 13.03.2006.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un
- 5
salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai reținut de către instanța de fond că potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicate la nivelul SNP SA pe anii 2004,2005,2006 au menținut disp.art.168 alin,1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în forma în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă pârâta nu a mai acordat reclamantului în cursul anului 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În fine, s-a concluzionat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004 și 2005.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC SA a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prev. art. 168 din CCM, caz în care instanța de fond era obligată să facă aplicarea în speță a prev. art. 283 alin. 1 lit.e Codul muncii.
Pe fond, soluția este criticată în sensul că în mod greșit i-au fost acordate reclamantului sume de bani care potrivit CCM pe anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Că, este așa, rezultă din faptul că disp. art. 168 alin.2 ale CCM pe anul 2003 au fost preluate ad literam în CCM încheiate succesiv pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
În același sen s-a pronunțat și Comisia formată din reprezentanții SC SA și care mai întâi au emis o informare în acest sens la 18.06.2007, iar la 31.08.2007 au încheiat o notă vizând situația primelor de Paști și de C prev. de art. 168 din CCM.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrările dosarului, a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiile legale ce au incidență în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data
- 6 -
nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Comparând cele două texte de lege rezultă că disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii au caracterul unei norme generale care se referă la toate drepturile și obligațiile cuprinse în CCM, iar disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială, derogatorie, pentru că se referă la drepturi salariale și despăgubiri indiferent de temeiul juridic, respectiv de izvorul acestora, caz în care termenul de prescripție de 3 ani privitor la drepturile salariale este deopotrivă aplicabil și în cazul în care acestea sunt prevăzute de lege, contractul individual de muncă ori contractul colectiv de muncă, fiind de neconceput ca pentru același tip de drepturi să existe termene diferite de prescripție.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat, nefiind încheiate nici acte adiționale la contractele individuale de muncă în acest sens.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paști au fost efectiv acordate.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
- 7 -
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamant a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestuia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA și un salariu mediu brut pe SNP care în mod firesc include și sporurile, ori acestea nu au fost avute în vedere nici în CCM și nici în negocierile cu sindicatele.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie la dosar, rezultă că salariul de bază mediu în luna martie 2004 fost de 790 RON, iar în noiembrie de 799 RON, pe anul 2005 în luna aprilie salariul mediu de bază a fost de 850 RON, iar în luna noiembrie de 927 și în anul 2006 salariul de bază mediu pentru luna martie a fost de 1047 RON și în noiembrie de 1160 RON.
Față de aceste cuantumuri sumele datorate reclamantului cu titlu de primă C 2004, primă de Paști 2005 și primă de C 2005, astfel cum s-a solicitat prin fila 3 acțiunii totalizează suma de 2576 lei (RON) sumă ce urmează a fi actualizată la data plății.
În raport cu cele reținute mai sus în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumelor acordate reclamantului de la 4455,9 lei din care 3780 lei drepturi salariale și 675, 9 lei actualizare la 2576 lei reprezentând primă C 2004 - 799 lei, Primă Paști 2005- 850 lei și primă C 2005 - 927 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Se vor menține dispozițiile sentinței privitoare la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.9 din data de 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P, str. G-ral, nr.15,.83,.B,.4,.39, județul
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul sumelor acordate la 2576 lei reprezentând: Primă C 2004 - 799 lei, Primă Paști 2005 - 850 lei și Primă C 2005 - 927 lei, sumă ce se va actualiza la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Mihaela Moiceanu Alexandru
- - - - - -
Grefier,
- 8 -
Red./
3 ex./12.03.2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Mihaela Moiceanu Alexandru
