Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2195/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.2195
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de anții în și ca reprezentant ales al anților, scu, (), scu, -, -, G, -, cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea B nr.3,județ D, împotriva sentinței civile nr.1197 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,str.- -, nr.4, județ P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr.3, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 noiembrie 2009, dând următoarea decizie:
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, anții, scu, (), scu, -, -, G, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres, în procent de 50 % calculat la salariul de bază brut lunar, începând luna noiembrie 2004 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor în continuare, în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată și modificată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În motivarea acțiunii, anții au arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar.
S-a mai arătat că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat indirect prin art.50 din OUG 177/06.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu mențiunea că pe data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se abrogă art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, iar acest articol se referea la indemnizațiile magistraților și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele judecătorești, cât și la modalitatea de stabilire a acestora.
Au mai susținut anții că OUG nr.177/2002 a fost abrogată prin OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
De asemenea, s-a arătat că dacă la prima abrogare textul de lege prevede o abrogare indirectă și parțială a sporului de stres, cel de-al doilea act normativ de abrogare, abrogă în totalitate sporul de stres, apreciindu-se de anți că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr.50/ 1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare personalului din organele judecătorești, condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică avute în vedere de legiuitor la acordarea sporului respectiv neschimbându-se, dat fiind faptul că au crescut cerințele și exigențele actului de justiție, odată cu intrarea Românei în Uniunea Europeană.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG nr.83/2000, iar OUG nr.27/2006 prevede abrogarea OUG nr. 177/2002, precum și a oricăror alte dispoziții contrare.
De asemenea, pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece art. 47 din Legea nr.50/1996 invocat de anți în susținerea pretențiilor a fost abrogat total și explicit prin art.1 pct. 42 din OG 83/2000, iar abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare, fiind vorba despre o opțiune a legiuitorului, singurul în măsură să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete, iar acțiunea are ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea anților.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1197 din 27.11.2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins cererea față de acest pârât, iar pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, fiind respinsă acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu este parte în raporturile de muncă dintre anți și pârâți, rolul acestui minister fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că anții, în calitate de personal auxiliar al instanțelor judecătorești, au solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
S-a mai arătat că art. 47 din Legea nr.50/1996, prin care a fost acordat sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, invocat de anți în susținerea pretențiilor lor, a fost total și explicit abrogat prin art.I pct.42 din OG 83/ 2000, iar abrogarea dispozițiilor care prevedeau acordarea sporului de 50% reprezintă o problemă de legiferare, menținerea reglementării fiind doar o opțiune legiuitorului.
Prin urmare, s-a conchis că nu poate fi vorba despre rămânerea în vigoare a art. 47 din Legea nr.50/1996, câtă vreme legiuitorul a stabilit fără echivoc că prevederile respective sunt abrogate, iar în conformitate cu dispozițiile art.63 ( 3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
În fine, s-a arătat că nici prin Legea nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar nu s-a prevăzut acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Împotriva sentinței primei instanțe anții au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea întrucât nu întâmplător legiuitorul prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, ci având în vedere condițiile de stres în care lucrează atât judecătorii, cât și personalul auxiliar.
Condițiile de suprasolicitare neuropsihică, arată recurenții, nu au dispărut, ci s-au acutizat, în raport cu momentul la care a fost acordat sporul sus-menționat, crescând atât volumul de muncă, precum și dificultatea desfășurării lucrărilor, astfel că se impune acordarea sporului și în continuare, intenția legiuitorului fiind clară.
S-a mai invocat și practică judiciară constând în soluții pronunțate în spețe similare de diferite instanțe din țară, solicitându-se pentru aceste motive admiterea recursului, depunându-se la dosar și concluzii scrise, prin care s-a cerut admiterea recursului, invocându-se și decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - ÎCCJ, în interesul legii, referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar, decizie care este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 Cod pr.civilă.
Intimații Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea din 6.02.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la ÎCCJ pentru soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii acestei instanțe, iar prin încheierea nr.4706/8.07.2008, aceste cereri au fost respinse, cauza fiind restituită aceleiași instanțe.
Ulterior, prin încheierea din 5.09.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus, în baza art.II alin.3 din OUG nr.75/2008, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la ÎCCJ pentru soluționarea recursului, iar prin decizia nr.3517/19.03.2009 ÎCCJ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI, reținând că disp.art.I și II din OUG nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.104/2009 a Curții Constituționale, situație în care, competența de soluționare a recursului revine Curții de APEL PLOIEȘTI.
La termenul din 10.11.2009, în ședință publică, Curtea a invocat din oficiu excepția de necompetență a primei instanțe în soluționarea acțiunii privindu-i pe anții-funcționari publici, în raport de disp.art.109 din Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, excepție absolută ce poate fi ridicată și din oficiu de instanță, chiar și în recurs, toate părțile fiind citate pentru termenul respectiv de judecată cu mențiunea că se va pune în discuție această excepție.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub aspectul excepției necompetenței primei instanțe în soluționarea acțiunii privindu-i pe anții-funcționari publici, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile declarate de anții, -, -, - și sunt nefondate, iar celelalte recursuri sunt fondate, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 .
În ceea ce o privește pe anta, se reține că, așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr.4407/7.09.2009 a Tribunalului Dâmbovița către Curtea de APEL PLOIEȘTI, înaintată la solicitarea expresă a Curții, aceasta a fost încadrată la data de 15.11.1999 în funcția de îngrijitor, în luna noiembrie 2004 deținea aceeași funcție, de îngrijitor, până la data de 1.05.2008 când contractul de muncă al acesteia a încetat prin acordul părților.
Prin urmare, această antă a făcut parte în toată perioada în discuție în cauză, începând cu luna noiembrie 2004 și până la data încetării raportului de muncă, din categoria personalului contractual, salarizat în baza unui alt act normativ decât personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, astfel cum este definit de art.3 din Legea nr.576/2004, cu modificările și completările ulterioare privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal ce este salarizat în baza unor reglementări speciale, specifice sistemului justiției.
Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este în prezent salarizat în baza OG nr.8/2007, ce a intrat în vigoare la 3.02.2007, cu modificările și completările ulterioare, iar anterior acestui act normativ, salarizarea acestui personal s-a realizat în baza Legii nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, nefăcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, decizia nr.21/2008 pronunțată în interesul legii de Secțiile Unite ale ÎCCJ și care este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă, nu este aplicabilă recurentei-ante, iar soluția de respingere a acțiunii acesteia, pronunțată de prima instanță, apare ca fiind corectă, neexistând niciun argument pentru care această antă să beneficieze de sporul de suprasolicitare neuropsihică.
În ceea ce-i privește pe anții, -, - și se reține, în baza aceleiași adrese nr.4407/7.09.2009 a Tribunalului Dâmbovița către Curtea de APEL PLOIEȘTI că: anta este încadrată în funcția de consilier de reintegrare socială-șef serviciu, din data de 1.09.2001, iar în data de 19.08.2006 a fost reîncadrată în funcția de șef serviciu probațiune, pe care o deține și în prezent; antele - și sunt încadrate din data de 1.09.2001 în funcția de consilier de reintegrare socială, iar de la 19.08.2006, anta - a fost reîncadrată în funcția de consilier de probațiune, în timp ce celeilalte ante i-au încetat raporturile de serviciu prin acordul părților la 1.07.2005.
Reclamantele și au fost încadrate la 15.12.2004 în funcția de consilier de reintegrare socială, fiind reîncadrate la 19.08.2006 în funcția de consilier de probațiune, antele - și au fost încadrate consilier de probațiune din data de 16.04.2007, funcție pe care o dețin și în prezent, anta - a fost încadrată consilier de reintegrare socială din data de 15.03.2006 și începând cu 19.08.2006 a fost reîncadrată în funcția de consilier de probațiune pe care o deține și în prezent și, în fine, anta a fost încadrată în funcția de consilier de probațiune în data de 1.12.2006.
Nici în privința anților mai sus menționați nu sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr.21/2008 pronunțată în interesul legii de Secțiile Unite ale ÎCCJ, nefăcând parte din categoriile de personal expres enumerate în cuprinsul deciziei respective.
De menționat, că salarizarea consilierilor de probațiune este reglementată printr-un act normativ special, respectiv Legea nr.327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune care nu prevede acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, iar statutul acestui personal este reglementat de Legea nr.123/2006, publicată în Monitorul Oficial nr.407/10.05.2006.
Chiar dacă anterior intrării în vigoare Legii nr.327/2006 salarizarea acestora s-a realizat în baza prevederilor Legii nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, această împrejurare nu poate conduce la concluzia că pentru perioada 1.11.2004 și până la intrarea în vigoare a Legii nr.327/2006, la data de 18.08.2006, consilierilor de probațiune (foști consilieri de reintegrare socială) le-ar fi aplicabilă decizia în interesul legii nr.21/2008.
Astfel, actul normativ care a reglementat inițial organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate a fost OG nr.92/2000 publicată în Monitorul Oficial nr.423/1.09.2000.
Tot în ziua de 1.09.2000 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.425 și OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat art.47 din lege, ce conferea sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică categoriilor expres prevăzute de decizia în interesul legii nr.21/2008.
Prin OG nr.83/2000 s-a introdus un capitol nou în Legea nr.50/1996, respectiv Capitolul III privind "salarizarea personalului din serviciile de reintegrare socială și supraveghere" (a cărui organizare și funcționare a fost reglementată prin OG nr.92/2000, publicată în aceeași zi în Monitorul Oficial), stipulându-se, la art.241și art.242,nou introduse în lege, care sunt drepturile de care beneficiază personalul din serviciile respective.
Drepturile de salarizare prevăzute în cele două articole de lege nou introduse pentru personalul din serviciile de reintegrare socială și supraveghere de-abia înființat nu au legătură cu sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare, respectiv salariul de bază brut lunar conferit de art.47 din Legea nr.50/1996 magistraților și personalului auxiliar de specialitate, spor abrogat prin OG nr.83/2000.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de anții, -, - și apar ca fiind nefondate, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea le va respinge.
Referitor la celelalte recursuri, se reține că din cuprinsul adreselor nr.4407/7.09.2009 și nr.5445/5.11.2009 ale Tribunalului Dâmbovița către Curtea de APEL PLOIEȘTI, rezultă că antul a avut calitatea de funcționar public în perioada 24.11.2003 până la data de 7.02.2007, anta a avut calitatea de funcționar public de la 4.02.2004 până la data de 21.04.2005, iar anții, și au avut funcția publică de expert pe perioada 1.11.2004 (dată de la care s-a solicitat prin acțiunea de față acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică) și până la data de 31.12.2004, toți cei șase fiind încadrați numai începând cu data de 1.01.2005 în funcția de informaticieni, nemaiavând de la această dată calitatea de funcționari publici.
După cum s-a arătat mai sus, în ceea ce privește acțiunea anților-funcționari publici, Curtea a invocat din oficiu, la termenul din 10.11.2009, excepția necompetenței primei instanțe în soluționarea acțiunii acestora.
Astfel, potrivit art.109 din Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, privind Statutul funcționarilor publici, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, situație ce nu se regăsește în speța de față.
În consecință, în raport de această prevedere legală, acțiunea anților funcționari publici și, precum și a anților, și pentru perioada 1.11.2004-31.12.2004 a fost soluționată în mod greșit în primă instanță de Tribunalul Dâmbovița ca litigiu de muncă, în compunerea special prevăzută de lege pentru soluționarea acestui tip de litigii, fiind vorba de o acțiune ce trebuia soluționată, conform art.2 pct.1 lit.d Cod pr.civilă coroborat cu art. 10 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, de Tribunalul Dâmbovița - secția de contencios administrativ.
În privința celorlalți recurenți-anți, și-anume, scu, (), scu, G, -, precum și anții, și pentru perioada începând cu 1.01.2005, cererea acestora de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% a fost în mod greșit respinsă de prima instanță, cu mențiunea că în privința recurentului-ant, încadrat în funcția de șofer, acțiunea este întemeiată numai în parte, după cum se va arăta în continuare:
Așa cum s-a arătat mai sus, Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea.
Așadar, ceilalți anți, care au avut sau au în continuare calitatea de personal auxiliar al instanțelor judecătorești, astfel cum rezultă din adresa nr.4407/7.09.2009, respectiv, scu, (), scu, G, -, precum și anții, pentru perioada începând de la 1.01.2005, de când fac parte din categoria personalului auxiliar al instanțelor judecătorești, conform art.3 din Legea nr.567/2004, sunt îndreptățiți la acordarea sporului solicitat, în sensul celor dispuse prin decizia de față.
Referitor la antul, se reține că acest ant a fost încadrat în funcția de șofer din data de 1.01.2005, funcție pe care o deține și la ora actuală, așa cum rezultă din cuprinsul aceleiași adrese nr.4407/7.09.2009 a Tribunalului Dâmbovița către Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Prin urmare, pentru perioada anterioară încadrării sale, respectiv 1.11.2004-31.12.2004, nici nu se pune problema acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat prin acțiune.
În ceea ce privește perioada 1.01.2005 și până la 2.02.2007, se reține că potrivit art.3 alin.3 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.17/2006, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
De asemenea, art.VII din Legea nr.17/2006 statuează că aceasta intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare a personalului auxiliar de specialitate - cu excepția anumitor prevederi, expres indicate, dar neincidente în speță, care au intrat în vigoare la trei zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial. Legea specială de salarizare la care face trimitere textul de lege este Ordonanța nr.8/2007, publicată în Monitorul Oficial nr.72/31.01.2007, ce a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, deci la data de 3.02.2007.
, ca personal conex personalului auxiliar de specialitate, sunt salarizați în baza OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, intrată în vigoare la 3.02.2007, care cuprinde în anexele acesteia, pe lângă personalul auxiliar de specialitate definit de art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, cu modificările și completările ulterioare, și personalul conex definit de art.3 alin.3 din același act normativ, respectiv pe șoferi, agenții procedurali și aprozi, personalul conex beneficiind, așadar, de drepturi salariale cuvenite în temeiul aceluiași act normativ ca și personalului auxiliar de specialitate.
Având în vedere că începând cu data de 3.02.2007 șoferii fac parte din categoria personalului conex al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, alături de agenții procedurali și aprozi, ce sunt salarizați prin același act normativ care reglementează salarizarea personalului auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, respectiv OG nr.8/2007, beneficiind de aceleași drepturi și ținând cont de decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ pronunțată în interesul legii, rezultă că numai începând cu data de 3.02.2007 se cuvine și antului acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat lunar la salariul de bază brut lunar.
Pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursurile declarate de anții, scu, (), scu, G, -, precum și de anții, și ca fondate, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va admite, iar conform art.312 alin.2, 3 și 6 Cod pr.civilă va casa în parte sentința în sensul că va disjunge cauza privind pe anții și și pe anții, și pentru perioada 1.11.2004-31.12.2004 și o va trimite spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița -Secția Contencios Administrativ în privința acțiunii anților și -pentru întreaga perioadă solicitată de aceștia și a celorlalți anți pentru perioada 1.11.2004-31.12.2004.
De asemenea, va fi admisă acțiunea celorlalți anți, precum și acțiunea anților, și pentru perioada începând cu 1.01.2005 și în parte, acțiunea antului, iar pârâții Ministerul Justiției și Libertăților,Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița vor fi obligați să plătească acestora drepturile salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% lunar, calculat la salariul de bază brut lunar începând cu 1 noiembrie 2004 sau cu data încadrării în funcție pentru cei încadrați ulterior acestei date, respectiv cu data de 1 ianuarie 2005 pentru anții, și și cu data de 3.02.2007 pentru antul și până la data încetării raporturilor de muncă pentru cei ale căror raporturi de muncă au încetat, respectiv până la zi și în continuare pentru ceilalți, corespunzător perioadei efectiv lucrate în funcție de fiecare.
Totodată, urmează a fi respinsă în rest ca neîntemeiată acțiunea antului -, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de anții, -, -, - și, având reprezentant pe, cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea Târgoviște nr.3, jud D împotriva sentinței civile nr.1197/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Admite recursurile celorlalți anți, respectiv și, ,scu, (), scu, G, -, și, având reprezentant pe, cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea B nr.3, jud D, împotriva aceleiași sentințe civile nr.1197/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,str.- -, nr.4, județ P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr.3, județ D și în consecință:
Casează în parte sentința în sensul că:
Disjunge cauza privind pe anții și și pe anții, și pentru perioada 1.11.2004-31.12.2004 și o trimite spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița -Secția Contencios Administrativ în privința acțiunii anților și -pentru întreaga perioadă solicitată de aceștia și a celorlalți anți pentru perioada 1.11.2004-31.12.2004.
Admite acțiunea celorlalți anți, respectiv, scu, (), scu, G, -, precum și acțiunea anților, și -pentru perioada începând cu 1.01.2005 și în parte acțiunea antului.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților,Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița să plătească acestora drepturile salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% lunar, calculat la salariul de bază brut lunar începând cu 1 noiembrie 2004 sau cu data încadrării în funcție pentru cei încadrați ulterior acestei date, respectiv cu data de 1 ianuarie 2005 pentru anții, și și cu data de 3.02.2007 pentru antul și până la data încetării raporturilor de muncă pentru cei ale căror raporturi de muncă au încetat, respectiv până la zi și în continuare pentru ceilalți, corespunzător perioadei efectiv lucrate în funcție de fiecare.
Respinge în rest, ca neîntemeiată, acțiunea antului .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Violeta
--- - - - -
fiind în concediu de odihnă
se semnează de Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-12-16
9 ex.
/FA
Trib. Dambovița nr-
G -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Violeta
