Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2202/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2202
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA (fostă SC SA), cu sediul în B,- bis, sector 1, prin administrator judiciar INSOLVENCY SRL B, cu sediul în-, - 27,.4, sect. 3, împotriva sentinței civile nr.55 pronunțată la data de 9 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P, str. -. -., nr.148,.4. parter,.2, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezentul recurs a fost repus pe rol din oficiu de către instanță, avându-se în vedere modificările art.36 din Legea 85/2006.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții, -, G, și au chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură conform art.176 al.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii Energie, petrol și gaze pentru 2005-2007, reactualizate cu indicele de inflație de la sfârșitul lunii octombrie din fiecare an solicitat până la data plătii efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt angajații pârâtei, conform mențiunilor din cărțile de muncă, și că, pe lângă salariul de bază, urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Reclamanții și-au precizat acțiunea arătând că solicită plata drepturilor salariale reprezentând c/valoarea aprovizionării toamnă-iarnă proporțional cu perioada lucrată efectiv la pârâtă conform cărților de muncă.
Prin sentința civilă nr.55 din 9 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, -, G, obligând pârâta SC SA să plătească fiecărui reclamant prima de aprovizionare toamnă-iarnă pentru anii 2005-2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, calculată la nivelul unui salariu minim pe ramura, pentru fiecare an, conform art.176 din CCM la nivel de ramură, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plății efective, cu ocazia executării silite.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, conform actelor existente la dosar, că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă pentru perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă. A mai reținut că disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Așa fiind, instanța de fond a constatat că în perioada 2005-2007 reclamanții nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta este obligată să le achite aceste drepturi, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de bază.
Prin urmare, în baza Contractelor colective arătate mai sus, a art.176 din CCM la nivel de ramură și a art.161 și urm. Codul muncii, instanța de fond a admis acțiunea așa cum a fost formulată și precizată.
Împotriva acestei sentințe, la data de 6 aprilie 2009 exercitat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, invocând cazul prevăzut de art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, având în vedere că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților începând cu anul 1997 conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
De asemenea, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e muncii, fiind depășit termenul de prescripție de 6 luni.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare la motivele de recurs.
Examinând soluția atacată prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele care urmează.
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani, iar nu cel de 6 luni, aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, astfel că dispozițiile relative la prescripția extinctivă așa cum au fost evocate de recurentă nu sunt incidente în cauza de față.
Curtea reține că, potrivit art.155 din Codul muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din Codul muncii.
Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC B, fostă SC SA B, așa cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază. Prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea în salariul de bază. Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depus în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-recurenți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract (fila 17 dosar recurs).
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC SA (fostă SC SA) cu sediul în B,- bis, sector 1, prin administrator judiciar INSOLVENCY SRL B, cu sediul în-, - 27,.4, sect.3, împotriva sentinței civile nr.55 pronunțată la data de 9 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, G, și - toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P, str. -. -., nr.148,.4. parter,.2, județul
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare nr. 3120
LC
Tehnored.LC/MD
5ex./03.12.2009
dosar fond - al Trib.
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
