Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 241/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.241/
Ședința publică din 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinăcel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUN. B, ambele cu sediul în, nr.1, jud.B împotriva sentinței civile nr.839/05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT B ". "- reprezentant legal al reclamanților, G, și intimatul-pârât LICEUL PEDAGOGIC " " B, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUN. B, intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT B ". "- reprezentant legal al reclamanților, G, și intimatul-pârât LICEUL PEDAGOGIC " "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții-pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă;intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT B ". " a depus la dosar concluzii scrise și practică judiciară;după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, iar recurenții- pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 839/05.11.2009 pronunțată de către Tribunalul Brăila, s-au respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, - prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului " G " B, în contradictoriu cu pârâții Liceul Pedagogic, Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială
Au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de data de 29.05.2006 și până la data pronunțării - 5.11.2009, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr- reclamanții, G, reprezentați de Sindicatul Învațământ B, G " au chemat în judecată pe pârâții Liceul Pedagogic B, Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B-Instituția Primarului, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate-reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ - pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare, până la data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtelor unități de învățământ să asigure plata acestor drepturi.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că salarizarea personalului didactic este reglementată prin Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, care în art.48 și 49 stabilește criteriile de salarizare, iar la art.50 alin.1 și 2 prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime". S-a arătat că atât din aceste dispoziții, cât și din nr.OUG68/2004, 18/2005, 4/2006 și 11/2007 privind creșterile salariale și din Ordinele ministrului educației și cercetării nr.4848 bis/2004, 3541/2006 și 1350/2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale, reiese că trebuia să se acorde drepturile pretinse prin acțiune. Reclamanții au precizat că deși îndeplineau condițiile de vechime prevăzute de lege, nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe de vechime, iar dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost modificate sau abrogate. În consecință, au fost prejudiciați în drepturile salariale cuvenite și s-au efectuat înscrieri eronate în carnetul de muncă, ceea ce va conduce la calcularea greșită a pensiilor.
În dovedirea celor susținute reclamanții au depus adeverințe emise de unitatea de învățământ privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 și practică judiciară.
Pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B, prin întâmpinare, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de dispozițiile art.21 și art. 36 al.2 lit.c din Legea nr.215/2001, arătând că nu au calitatea de angajator al reclamanților și nu pot sta în judecată într-un conflict de drepturi. Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pe motiv că atât timp cât prin legea bugetului de stat pe anii respectivi nu au fost alocate fondurile necesare, ordonatorii de credite nu pot angaja cheltuieli peste prevederea bugetară.
Pârâtul Liceul Pedagogic B nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la cererea reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, G, au calitatea de cadre didactice în cadrul Liceului Pedagogic B, având vechime în învățământ mai mare de 30 de ani, aspecte ce reies din adeverințele nr.498-516/29.04.2009.
În această calitate au solicitat să li se plătească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Analizând, conform art.137 Cod procedură civilă, mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local și Unitatea Administrativ Teritorială - Instituția Primarului, instanța a reținut următoarele:
Art.13 din nr.OUG32/2001 prevede că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, autoritățile administrației publice locale sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
La rândul său unitatea administrativ teritorială este, conform art.21 din Legea nr.215/2001, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Ținând seama că art.21 al Legii nr.215/2001 prevede că " espăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local", iar obiectul acțiunii este plata drepturilor salariale pentru personalul didactic din sistemul de învățământ preuniversitar de stat, instanța a constatat că ambii pârâți au calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente s- respins excepția ca nefondată.
Referitor la fondul cauzei s-au reținut, în drept, că art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Tribunalul a constatat că prin Legea nr.128/1997 personalului didactic din învățământul preuniversitar i s-au acordat două categorii distincte de tranșe de vechime și anume: tranșe de vechime la salarizare (în raport de care s-au stabilit coeficienții de ierarhizare a salarizării) și tranșe suplimentare de vechime.
După intrarea în vigoare a legii au fost emise o serie de acte normative în baza cărora coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile didactice au fost indexați, fiind înlocuiți ulterior cu noțiunea de "coeficienți de multiplicare".
coeficienți diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care aceasta crește progresiv, astfel încât creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Întrucât modificarea coeficienților de ierarhizare (multiplicare) în raport de tranșele de vechime nu evidențiază o creștere suplimentară de 1/25, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe, este evident că legiuitorul a intenționat ca pe lângă creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta să acorde un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ.
Față de cele reținute, tribunalul a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, în raport de vechimea ce depășește 30 de ani.
Întrucât drepturile pretinse sunt drepturi salariale care, potrivit art.283 lit.c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, s-a constatat că acestea li se cuvin reclamanților de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de trei ani de la data introducerii acțiunii, respectiv nu mai înainte de 29.05.2006.
Fiind vorba despre drepturi salariale neplătite, conform art.161 alin.4 Codul muncii se impune actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite fiecărui reclamant, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Pentru considerentele expuse tribunalul a admis acțiunea și au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de data de 29.05.2006, până la data pronunțării, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Obligarea pârâților la plata acestor drepturi presupune implicit obligarea pârâtei unitate de învățământ să asigure plata lor, fiind soluționat astfel și al doilea capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.
În motivare au arătat că instanța de fond nu a sesizat că Sindicatul Învățământului, G " nu are mandat de reprezentare pentru reclamanți, deci nu poate sta în instanță ca reprezentant al acestora.
De asemenea au criticat soluția dată de prima instanță sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale, acestea fiind stabilite în conformitate cu Legea de stat, anual, prin hotărâre a Guvernului.
Instituțiile recurente nu au calitatea de angajator al reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâte, deci nu au calitate procesuală pasivă.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice locale, pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimații reclamanți au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate față de următoarele considerente:
Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea 54/2003 organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
În speță reclamanții au semnat un tabel, aflat la dosarul de fond, prin care și-au exprimat acordul ca sindicatul să introducă această acțiune în numele lor, ca urmare susținerea recurenților că Sindicatul Învățământului, G " nu are mandat de reprezentare pentru reclamanți, deci nu poate sta în instanță ca reprezentant al acestora, este nefondată.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâților-recurenți, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza nr.HG 538/2001, dată în aplicarea nr.OUG 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din nr.HG538/2001 și nr.OUG 45/2003.
Chiar dacă între Consiliul Local, Unitatea Administrativ Teritorială a mun. B și reclamanți nu există raporturi de muncă, obiectul prezentului litigiu este obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate datorită interpretării eronate a legii, ca urmare este vorba de un litigiu de muncă.
Evident angajatorul este cel care trebuie să calculeze și să plătească diferențele salariale, dar fiind vorba de o instituție publică, drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuie cuprinse în proiectul de buget al unității administrativ teritoriale care urmează să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local.
Ca urmare calitatea procesuală pasivă este justificată de necesitatea ca hotărârea pronunțată să fie opozabilă și persoanelor care aprobă și execută bugetul astfel modificat.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B, ambele cu sediul în, nr.1, jud.B împotriva sentinței civile nr.839/05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2010.
Președinte, - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/05.03.2010
Tehnored./6 ex./ 09 Martie 2010
Fond:-
Asistenți jud.-
Com. 4 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinăcelJudecători:Marioara Coinăcel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
