Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 246/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 246
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, sector 1,--30, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1811 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul local și Liceul de Artă " ", precum și reclamanta intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr-, reclamanta, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local B și, Liceul de Artă " " B, să se dispună obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim garantat pe țară stabilit prin art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național (la care urmează să se facă referire ca fiind nr. 2895/29.11.2006) și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și a dobânzii legale aferente.
S-a susținut că, potrivit art. 40 alin. 4 din Contractul Colectiv de Muncă, începând cu 1.01.2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este de 880 lei.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a, contractul la nivel național este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, cu atât mai mult cu cât este semnatară a contractului. Cu toate acestea, clauzele respective ale contractului unic nu au fost însă aplicate.
Prin neplata la timp a diferențelor salariale a fost prejudiciată, pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu au trimis reprezentanți în instanță.
Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 1811 din 8 decembrie 2008 dispus următoarele:
- a admis, în parte, acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar B pentru reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Liceul de Artă " ", Consiliul Local, Ministerul Educației,Cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean B;
- a obligat pârâții Liceul de Artă " " și Consiliul Local să calculeze și să plătească reclamantei diferența de drepturi salariale rezultată din acordarea salariului de bază brut de 880 lei pentru perioada 01.01.2007 - 30.09.2007;
- a obligat aceiași pârâți să plătească reclamantei și sumele reprezentând reactualizarea în funcție de indicii de inflație a acestor diferențe, începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă, precum și dobânda legală prev. de nr.OG 9/2000, aplicată la diferența respectivă, dobândă calculată de la data de 06.11.2008 și până la cea a plății efective;
- a respins, ca nefondată, cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 11 alin. 1 lit. d din Legea 130/1996 privind contractele colective, clauzele își produc efectele "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară" și, prin urmare, acestea sunt aplicabile inclusiv salariaților din sectorul bugetar.
Această concluzie este confirmată de altfel și de disp. art. 12 alin. 1 teza 1 din aceeași lege, care permite în mod expres personalului din sectorul bugetar încheierea de contracte colective la nivelele inferioare.
Deși, într-adevăr, în continuare, la teza a II-a, se menționează că "prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale", această regulă nu se aplică și în cazul pârâtului, întrucât se află într-o situație de excepție, negociind și semnând (anexa 7 la contract).
Practic, prin semnarea contractului unic, a concretizat art. 95 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, care nu exclude aplicarea ci, dimpotrivă, dispune că "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din prevederile contractului colectiv de muncă".
În concluzie, instanța a constatat că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile.
Or, conform art. 40 alin. 4 din nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006, valabil pentru anii 2007 - 2010, "salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007".
În continuare, alin. 1 al acestui articol prevede coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați, în raport de nivelul studiilor pentru funcția deținută, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare coeficientul este 2.
Prin urmare, întrucât reclamanta este profesor cu studii superioare, instanța a considerat că salariul de bază minim brut cuvenit acesteia începând cu 1 ianuarie 2007 era de 880 lei (440x2).
Or, din adeverința eliberată de unitatea școlară rezultă că salariul de bază brut al reclamantei a fost 766 lei, situație în care s-a admis acțiunea.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale cuvenite reclamantei, avându-se în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, instanța a admis și cererea acesteia de actualizare a sumelor respective, în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Întrucât prin întârzierea plății acestor sume, reclamanta a fost lipsită de folosința banilor, în baza art. 161 alin. 4, coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul muncii și art. 1088 Cod civil, instanța a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prev. de OG9/2000 aplicată la sumele datorate, începând cu data punerii în întârziere, respectiv 6 noiembrie 2008, până la data plății efective.
Întrucât reclamanta nu a dovedit efectuarea vreunor cheltuieli de judecată, instanța a respins acest capăt de cerere, încât admiterea acțiunii a fost doar în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și
Criticile sale se referă la greșita reținere a calității procesuale pasive. Susține că acest minister nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat și face referire la art. 13 din nr.OUG 32/2001, care prevede că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ de stat preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fond relevă că a fost nesocotit art. 12 din Legea nr. 130/1996 care, între altele, prevede că, prin contractul colectiv de muncă, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
În fine, pretinde că există și motive contradictorii, în sensul că, pe de o parte instanța constată că drepturile salariale sunt cuprinse în, nefiind aplicabile prevederile art. 12 (1) din Legea nr. 130/1996, iar pe de altă parte aceeași instanță constată că de fapt personalului din sistemul de învățământ i se aplică prevederile nr.OG 11/2007.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reține că recursul Ministerului Educației, Cercetării și T care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă este nefondat.
În dispozitivul hotărârii atacate recurentul nu figurează obligat direct, ci prin unitatea de învățământ respectivă, iar motivele de recurs vizează explicit și fondul cauzei deduse judecății.
Nu există nici o contradicție între trimitere la Contractul colectiv de muncă unic la nivel național valabil pentru perioada 2006 - 2010 și incidența nr.OG 11/2007, care privește criteriile salariale ale personalului didactic din învățământ, pe anul 2007, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2007. Este vorba de un minim salarial (prevăzut în contractul colectiv de muncă), sub care nici personalul din această ramură de activitate nu poate coborî, nicidecum o contradicție în termeni, acreditată de recurent.
Recurentul are calitate procesuală pasivă deoarece, alături de inspectoratele școlare județene, are atribuții în domeniul finanțării învățământului, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 2192/2004.
, potrivit art. 12 (1) din Legea nr. 84/1995 (Legea învățământului), republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Educației, Cercetării și T, pe baza consultării celorlalte instituții și ministere interesate, proiectează, fundamentează și aplică strategia globală a învățământului, stabilește obiectivele sistemului de învățământ în ansamblul său, precum și obiectivele educaționale pe niveluri și profiluri de învățământ.
Sub acest aspect, inexistența calității de angajator,stricto sensu, apare lipsită de vreo relevanță juridică de vreme ce, in terminis, nu el figurează obligat.
Legea nr. 130/1996 trebuie interpretată prin raportare la Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ). Potrivit art. 239 din acest cod << Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală >>.
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat sub nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006 (Monitorul Oficial V nr. 5 din 29 ianuarie 2007), s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat, pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie, este de 440 lei, începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții, pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei. După 1 octombrie 2007 valoarea coeficientului de multiplicare (pentru această categorie de personal) a crescut și, pe cale de consecință, salariul de bază minim brut al funcției didactice depășește suma de 880 lei și, deci, diferențele salariale, la care se referă acțiunea, nu se mai justifică.
Celelalte critici, sub aspectul examinat, nu sunt întemeiate, din aceleași considerente.
Văzând și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă;
Constatând nefondat recursul Ministerului Educației, Cercetării și T, în baza art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, împotriva sentinței nr. 1811 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2
Jud.fond:;
23.03.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Neculai, Ciută Oana
