Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 247/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 247/
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de - SA MEMBRU GRUP împotriva sentinței civile nr. 34/11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat avocat pentru recurenta pârâtă - SA - Membru Grup și avocat pentru intimații reclamanți,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinarea formulată de intimații reclamanți din care un exemplar se comunică părții adverse
Nemaifiind formulate alte cereri, în baza bart 150 Cod procedură civilă instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, motive pe care le susține în totalitate.
Menționează doar necesitatea calculării drepturilor salariale la valoarea menționată în Contractul Colectiv de Muncă, respectiv valoarea salariului de bază mediu pe și nu valoarea salariului mediu brut, între acestea două fiind diferență.
De asemenea precizează că este util să se precizeze faptul că aceste valori sunt valori brute, întrucât urmează ca societatea să rețină din aceste sume contribuțiile obligatorii.
Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
Menționează că în susținerile sale apărătorul recurentei nu a făcut referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune. Excepția a fost ridicată doar în recurs, la fond nu s-a făcut nici un fel de probă, nu a fost depusă decât împuternicirea avocațială, iar probele făcute în alte dosare nu pot fi folosite în această cauză. Mai mult, în art 168 CCM se folosește referitor la aceste drepturi sintagma de suplimentări la drepturile salariale, iar art. 166 alin 1 Codul Muncii și art 283 alin. 1 lit. prevăd temeiul de prescripție al acestor drepturi ca fiind de 3 ani, astfel că urmează ca excepția să fie respinsă.
Susținerea că în fața instanței de fond s-a demonstrat că în anul 2003 aceste prime au fost înscrise în salariu este eronată întrucât la dosar nu se află nici o probă în acest sens, cum nu s-a făcut nici dovada că este diferență între salariul de bază brut și salariul mediu brut, singurele dovezi fiind adresele cu salariul mediu brut.
Față de aceste considerente solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 34/2008, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamantele cu domiciliul în Sf. G,-,.4,. B,.13, cu domiciliul în Sf. G,-,.28,. B,.13, cu domiciliul în Sf. G,-,.40,. C,.3, cu domiciliul în Sf. G,-,.20,. B,.10, cu domiciliul în Sf. G, str. - -,.34,. D,.20, cu domiciliul în Sf. G,- P și cu domiciliul în Sf. G,-,.9,. B,.19, jud. în contradictoriu cu pârâta - SA cu sediul în B, nr. 239, sector 1, și în consecință:
A obligat pârâta la plata sumei de câte 9.330 lei către fiecare reclamantă cu titlu de drepturi salariale suplimentare neacordate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, precum și la plata sumei de 533,52 lei cu titlu de daune.
A obligat pârâta la plata sumei de câte 250 lei către fiecare reclamantă în parte cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În speță se solicită drepturi care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C pentru 2004, 2005, 2006, iar cei care au lucrat și în 2007 și pentru acest an, deci data nașterii acestor drepturi este anterioară formulării prezentei cereri.
Potrivit art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă " cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor."
Alineatul 2 din același articol 168 prevede expres că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) au fost introduse în salariu de bază al fiecărui salariat".
În cauza de față nu s-au mai purtat negocieri din 2003, pentru simplul motiv că aceste drepturi salariale au fost incluse începând cu acest an în salariu de bază al angajaților, deși în contractul colectiv de muncă se specifică că doar pentru anul 2003 se includ, fără a se dispune în acest sens și pentru viitor, și fără să se specifice în acest sens și în contractele colective de muncă încheiate ulterior acestui an.
Prin urmare societatea nu și-a îndeplinit obligațiile de a negocia cu, conform dispozițiilor art. 168 CCM, dispoziții care au fost menținute în contractele încheiate în toți anii și prin urmare raportat la dispozițiile codului muncii sus invocate nu se poate reține că în cauză a intervenit prescripția vreuneia din sumele solicitate.
Tribunalul mai reține că reclamantele sunt angajatele societății pârâte, conform mențiunilor din carnetele de muncă depuse la dosar, iar potrivit art. 168 al.1 din CCM trebuiau să beneficieze de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Mai mult decât atât pârâta nu a făcut dovada că într-adevăr aceste suplimentări salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariile salariaților pe 2004 și în continuare, cu atât mai mult cu cât ele variază de la an la an.
La dosarul cauzei s-au depus în probațiune adrese ale - SA cu privire la cuantumul salariului mediu brut pe anii solicitați, la nivelul societății, în raport de care reclamantele și-au calculat pretențiile, precum și o notă de calcul cu indicii de inflație raportat la prejudiciul suferit ca urmare a neacordării sumelor la scadență.
Cu privire la acest aspect instanța reține că din adresele de la dosar emise chiar de pârâtă se specifică doar salariu minim pe societate, salariu mediu brut, diurna de delegare și adaos pentru condiții de șantier, pentru toți anii specificați în acțiune, în speță nefăcându-se vreo dovadă în condițiile art. 1169 Cod civ. că ar fi vorba de un alt cuantum al acestuia.
Prin urmare constatând că nu au fost respectate prevederile contractelor colective de muncă pe 2004, 2005 și în continuare instanța urmează a admite acțiunea astfel cum a fost formulată, și va dispune potrivit dispozitivului prezentei, cu mențiunea că se impune și acordarea de daune conform art. 161 al.4 din Codul Muncii.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta - SA, iar prin motivele de recurs este reiterată excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât se solicită drepturi bănești mai vechi de 6 luni încălcându-se astfel termenul imperativ prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii. În acest sens, prin motivele de recurs se arată că drepturile solicitate prin acțiune nu constituie drepturi salariale pentru a fi prescriptibile în termenul de 3 ani, acest lucru rezultând din analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul pe anul 2004 din care rezultă că drepturile solicitate sunt înscrise în capitolul VI intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi", iar nu în capitolul V intitulat "Salarizarea "
Pe fond, soluția atacată este criticată pe considerentul că prima instanță a ignorat faptul că începând cu anul 2004 salariații și-au primit prima de Paști și de C fiind introdusă în salariul de bază
Un alt motiv de recurs subsidiar primului motiv de recurs vizează stabilirea cuantumului sumei de plată ca fiind brut, în conformitate cu dispozițiile art. 55 și următoarele Cod fiscal.
Este criticată sentința de fond și sub aspectul cuantumului pretențiilor admise de instanță considerându-se de către recurent că valorile primelor de Paști și pe care le-au indicat sunt greșite.
Recursul este fondat în parte, după cum urmează:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, curtea reține că în mod corect prima instanță a respins această excepție deoarece pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în Contractul Colectiv de Muncă și au un caracter periodic cu scadență anuală. Fiind vorba de drepturi bănești acordate de către angajator salariaților, acestea au ca izvor raporturile de muncă dintre părți și se încadrează în categoria drepturilor salariale ca formă de răsplată pentru munca depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Primele acordate de către angajatori cu diverse ocazii constituie componente ale salariului în sensul art 155 Codul Muncii, reprezentând un "adaos" ce a fost stabilit prin voința părților.
Chiar prin art.168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă părțile au folosit noțiunea de " suplimentări salariale"pentru a desemna primele ce constituie sursa pretențiilor din acțiune.
Fiind vorba de drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art 166 alin. 1 și art. 283 lit c Codul Muncii.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul Muncii care instituie un termen de 6 luni " în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale.
Curtea reține că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs potrivit căruia primele de paști și de crăciun au fost introduse în salariul de bază din 2003.
Astfel cum a reținut și instanța de fond voința părților a fost clar exprimată cu ocazia negocierilor pe anul 2003 când la alin. 2 al art 168 din Contractul Colectiv de Muncă s-a prevăzut că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salarul de bază al fiecărui salariat"
Doar în situația în care o clauză contractuală este susceptibilă de mai multe interpretări este necesar să se apeleze la regulile de interpretare logico - juridice, însă clauza menționată mai sus este clară, iar interpretarea dată de comisia paritară a intimatei în cursul soluționării prezentelor litigii reprezintă adăugare la voința părților.
Motivul de recurs prin care se solicită a se stabili că sumele la care este obligată pârâta sunt sume brute este admisibil în condițiile art. 3041Cod procedură civilă, raportat la 294 alin. 1, teza a -II-a și 316 Cod procedură civilă.
Este evident că în aplicarea art. 55 Cod fiscal și următoarele, la executare, orice sumă ce reprezintă venituri salariale urmează a fi impozitată, legea prevăzând expres veniturile exceptate de la impunere, sumele în cauză nefăcând parte din acea categorie.
Prin urmare, instanța reține că sumele la plata cărora este obligată pârâta sunt sume brute.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, curtea reține următoarele:
C de al treilea motiv de recurs este fondat în ceea ce privește cuantumul pretențiilor. Recurenta a invocat adeverința nr. 5190/4.09.2007 din care rezultă care au fost salariile de bază medii pe în lunile anterioare acordării drepturilor solicitate pentru a face dovada că pretențiile reclamantei trebuie raportate la dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă care prevăd că valoarea primelor solicitate se calculează în funcție de salariul de bază mediu.
Reclamanta a prezentat cuantumul pretențiilor pentru perioada 2004-2007, totalizând debitul principal și reactualizările la suma de 9863,52 RON.
Instanța de fond în mod greșit și-a însușit calculul reclamantei, pronunțând astfel o soluție greșită.
Potrivit adeverinței 5190/2007 al cărui conținut este prezentat în tabelul din cadrul motivelor de recurs formulate de - SA. prima de C pe 2004 avea valoarea de 799 lei, prima de Paști pe 2005 avea valoarea de 850 lei, prima de C pe 2005 avea valoarea de 927 lei, prima de Paști pe 2006 avea valoarea de 1047 lei, prima de C pe 2006 avea valoarea de 1160 lei, prima de Paști pe 2007 avea valoarea de 1260 lei, în total suma de 6043 lei la care se acordă reactualizarea cu indicele de inflație rezultând cuantumul total al pretențiilor de 6476 RON și nu 9330 lei cum s-a dispus la fond ( calculul reactualizării cu indicele de inflație s-a efectuat potrivit datelor din adresa 21 dosar fond).
Pentru aceste considerente acest motiv de recurs va fi admis și drept consecință, în baza art.3041Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, sentința va fi modificată în parte. Instanța va acorda și cheltuieli de judecată pretinse în recurs de intimată în baza art.276 Cod procedură civilă având în vedere că majoritatea motivelor de recurs au fost respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Admite în parte recursul formulat de recurentul pârât - SA - Membru Grup B împotriva sentinței civile 34/2008 a Tribunalului Covasna pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta - SA B să plătească fiecărei reclamante, ) câte 6043 lei RON cu titlu de drepturi salariale suplimentare pentru anii 2004-2007 în loc de câte 9330 cum s-a dispus la fond și câte 433 lei RON cu titlu de daune, în loc de 533,52 lei cum s-a dispus la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta - SA să plătească intimatelor reclamante câte 250 lei RON, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red AP 19.03.2008
Dact AG 21.03.2008/ 3 ex
Jud fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Dorina Rizea
