Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 259/R-CM
Ședința publică din 17 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
JUDECĂTOR 3: Paulina G--
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, G, G, G, G, G, V, G, DIN, G, G, și, împotriva sentinței civile nr.1073 din 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual, consilier juridic a - pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii nr.1779/2009 și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.943/2009 emisă de Colegiul consilierilor juridici
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V, depune la dosar borderou cu acte și concluzii scrise.
Avocat pentru recurenții-reclamanți, depune la dosar deciziile nr.35/R-CM și nr.36/R-CM din 15 ianuarie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Pitești.
Reprezentanții recurenților-reclamanți și intimaților-pârâți, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a hotărârii criticate și pe fondul cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii și pentru al doilea capăt de cerere, obligarea pârâtei V la plata către reclamanți a plăților compensatorii prevăzute de art.28, 29 din nr.OUG98/1999.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic a pentru recurenta-pârâtă având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral.
Susține că, în mod corect instanța de fond a admis lipsa calității procesual pasive a societății pe care o reprezintă, având în vedere că dispozițiile legale cuprinse atâta în nr.OUG116/2006 cât și nr.OUG98/1999 vizează alte entități obligate la plata sumelor pretinse de reclamanți. Faptul că reclamanții au fost salariații societății pe care o reprezintă nu are relevanță atâta timp cât obiectul cererii îl constituie obligarea la plata unor sume de bani, iar potrivit dispozițiilor legale, nu angajatorul care a efectuat concedierea are obligația efectuării acestor plăți, fie că e vorba de un venit lunar de completare în baza OUG nr.116/2006 sau de salarii compensatorii.
Pe fondul cauzei, arată că în ceea ce privește concedierea colectivă care face obiectul prezentei cauze, aceasta nu se încadrează în condițiile instituite de nr.OUG116/2006, întrucât nu a făcut parte din societățile care au avut un program de restructurare aprobat până la 31.01.2007, nu a existat o hotărâre de guvern în care să fie nominalizată societatea pe care o reprezintă și să fie precizat numărul de salariați disponibilizați și că nu a fost nominalizată în anexa 3 nr.OUG116/2006, astfel că solicitarea de către reclamanți a venitului lunar de completare prevăzut de OUG nr.116/2006 este nefondată.
Mai arată că este nefondată și solicitarea de către reclamanți a plăților compensatorii prevăzute de art.98/1999. Susține că salariații au fost concediați ca urmare a desființării locurilor de muncă și cele cinci salarii compensatorii au fost acordate acestora așa cum prevede Codul muncii.
Consilier juridic pentru intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 mai 2008, reclamanții, G, G, G, G, G, G, scu, V, G, G, G, au chemat în judecată pe pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată prima pârâtă să le plătească sumele de bani cu titlu de venit lunar de completare, conform art.7 lit.c din nr.OUG116/2006, iar în subsidiar, în situația în care se va aprecia că dispozițiile acestei ordonanțe nu sunt aplicabile în cauză, să fie obligată pârâta V la plata sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art.28, 29 din nr.OUG98/1999 republicată și modificată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, în data de 31.03.2008, au fost emise în baza art.73 alin.1 Codul muncii și art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă preavize de concediere către reclamanții angajați ai, având în vedere că M, județul P, a cumpărat activele Complexului de Avicola, Fabrica de Combinate, Complexul de Porci.
Ca atare, activitatea în cadrul acestor subunități a încetat, fapt care a determinat desființarea efectivă a locurilor de muncă ale reclamanților, dispunându-se concedierea colectivă a 598 de angajați, printre care și reclamanții, emițându-se ulterior deciziile de concediere.
Întrucât angajatorul este o societate comercială cu capital majoritar de stat, reclamanții au apreciat că în cauză sunt aplicabile în principal dispozițiile nr.OUG116/2006, în temeiul cărora, potrivit prevederilor art.7, au dreptul la plata unui venit lunar de completare, alături de alte măsuri de protecție socială, venit lunar de completare al cărui cuantum și perioadă de acordare sunt prevăzute în art.8 alin.1 și 2 din nr.OUG116/2006 în funcție de salariul mediu net al fiecărui angajat și în funcție de vechimea în muncă.
Pentru situația în care s-ar aprecia de către tribunal că reclamanților nu le sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG116/2006, aceștia au solicitat să se aibă în vedere dispozițiile nr.OUG98/1999, care prevăd că în cazul concedierilor colective să stabilesc plăți compensatorii către salariații disponibilizați potrivit celor prevăzute la art.32 din actul normativ.
S-a precizat de asemenea că dreptul reclamanților de a obține plăți compensatorii se naște la data desfacerii contractului individual de muncă, iar plata compensatorie reprezintă o sumă neimpozabilă egală cu salariul net pe unitate în luna anterioară disponibilizării.
Astfel fiind, s-a cerut să se aibă în vedere că pentru fiecare dintre reclamanți stabilirea corectă a drepturilor bănești reprezentând fie venituri lunare de completare, fie plăți compensatorii, trebuie să se facă în raport de salariul mediu net pe unitate și de media ultimelor trei salarii nete înainte de concediere pentru fiecare angajat în funcție de contractul lui individual de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât acest venit de completare se stabilește odată cu indemnizația de șomaj și se acordă de către agențiile de ocupare a forței de muncă județene, iar în aceea ce privește al doilea capăt de cerere prin care reclamanții au solicitat fie venituri lunare de completare, fie plăți compensatorii, având la bază, în principal, prevederile nr.OUG116/2006, iar în subsidiar prevederile nr.OUG98/1999, pârâta a susținut că prin Hotărârea AGA nr.20/6.11.2007 s-a aprobat scoaterea la vânzare a activelor Complexului de Avicola, Fabrica de Combinate și Complexul de Porci, în data de 31.01.2008 având loc licitație deschisă cu strigare pentru vânzarea acestor active.
Potrivit procesului-verbal de licitație nr.1017/31.01.2008 și a contractului de vânzare-cumpărare active nr.3099/31.03.2008, aceste active au fost cumpărate de către M, încetând astfel activitatea în cadrul acestor subunități, ceea ca a determinat desființarea efectivă a locurilor de muncă, iar în temeiul dispozițiilor art.55 lit.c, 58, 65, 66, 68 alin.1 lit.c Codul muncii și art.36 și 37 din contractul colectiv de muncă al, începând cu data de 30.04.2008 au încetat contractele individuale de muncă ale reclamanților pentru motive care nu au ținut de persoana salariaților, ca urmare a concedierii colective.
OUG nr.116/2006 privește protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale.
Pârâta a susținut că prevederile nr.OUG116/2006 se aplică numai personalului disponibilizat prin concedieri colective din cadrul societăților menționate expres la nr.OUG116/2006, iar nu se află nominalizată printre aceste societăți.
Referitor la nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aceeași pârâtă a susținut că la art.1 din actul normativ menționat s-a prevăzut că măsurile de protecție socială se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare.
Aceeași pârâtă a formulat la data de 03.06.2008 cerere de chemare în garanție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, iar ulterior, prin adresa nr.7019/30.06.2008 a renunțat la judecată, tribunalul luând act de această cerere prin încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2008.
Pârâta Vas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că atât dispozițiile nr.OUG116/2006 cât și cele ale nr.OUG98/1999 nu sunt aplicabile reclamanților deoarece, în lipsa unei hotărâri de guvern în care să se precizeze în mod expres faptul că va beneficia de prevederile celor două acte normative menționate, nu se poate adăuga la lege pentru a se acorda reclamanților drepturile bănești solicitate prin acțiune.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.1073 din 02 decembrie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că potrivit dispozițiilor art.7 lit.c din Normele de aplicare a nr.OUG116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale, societățile care sunt obligate să efectueze plata de drepturi privind venitul lunar de completare se referă la persoanele juridice strict menționate de dispozițiile legale ale art.7 lit.c, între care nu se regăsesc și societățile comerciale de tipul
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și aceea care poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății.
Având în vedere împrejurarea că dispozițiile legale cuprinse atât în nr.OUG116/2006 cât și în nr.OUG98/1999 vizează alte entități decât, această societate nu poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății față de pretențiile reclamanților cu privire la venitul lunar de completare și cu privire la plățile compensatorii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, așa cum rezultă din contractele individuale de muncă și din deciziile de concediere depuse la dosar, reclamanții au avut calitatea de angajați ai și au fost ulterior disponibilizați ca urmare a concedierii colective, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul dispozițiilor art.55 lit.c, 58, 65, 66, 68 alin.1 lit.c Codul muncii și ale art.36 și 37 din contractul colectiv de muncă al
Ulterior disponibilizării, reclamanții au solicitat pârâtei V sume de bani cu titlu de venit lunar de completare în temeiul prevederilor nr.OUG116/2006, cât și ale nr.OUG98/1999.
Potrivit dispozițiilor exprese ale art.2 din nr.OUG116/2006, societățile care pot efectua concedieri colective în condițiile acestei ordonanțe, precum și numărul de salariați care urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate în cadrul societăților prevăzute la anexa 3.
Lista societăților prevăzute la anexa 3 cuprinde Compania Națională a P și Compania Națională a
După cum rezultă din prevederile art.3 din G nr.116/2006, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanță se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art.1, aprobate de autoritatea publică implicată.
În ceea ce privește societatea comercială pârâtă, aceasta nu a efectuat concedieri colective în temeiul nr.OUG116/2006, deoarece nu a existat o hotărâre a Guvernului cu privire la această societate și nici un program de reorganizare și restructurare a acestei societăți.
Examinând cererea reclamanților cu privire la acordarea, în subsidiar, a sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art.28, 29 din nr.OUG98/1999, tribunalul a constatat că aceste prevederi legale referitoare la plățile compensatorii sunt aplicabile societăților care au fost în mod expres menționate în nr.OUG98/1999, între acestea neregăsindu-se și
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a interpretat în mod greșit atât dispozițiile art.2 din nr.OUG116/2006, cât și dispozițiile art.1 din nr.OUG98/1999, apreciind în mod eronat că acestea nu se aplică în cauza de față.
Nu s-a avut în vedere că din dispozițiile art.2 din nr.OUG116/2006 rezultă în mod clar care sunt societățile comerciale cu capital majoritar de stat care pot efectua concedieri colective. Acestea se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau, numai în condițiile în care există un program de restructurare sau reorganizare aprobat, astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăților prevăzute în anexa 3 a acestei ordonanțe. Fără îndeplinirea acestor condiții intimata nu putea să procedeze la concedierea colectivă a 379 de angajați, neexistând mai multe forme de concedieri colective, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
În ceea ce privește respingerea capătului subsidiar de cerere, instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art.1 din nr.OUG98/1999, apreciind că vânzarea unui activ ca în cazul de față nu ar constitui restructurare, reorganizare, închidere operațională, privatizare sau lichidare.
Faptul că prin vânzarea activelor către M, locurile de muncă din cadrul subunităților Avicola, FNC și Complexul de Porci și-au desființat activitatea, încetând să mai existe. Aceasta nu poate fi decât o restructurare a societății sau închidere operațională a activității, condiții prevăzute de art.1 din nr.OUG98/1999 în vederea plăților compensatorii.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul declarat de reclamanți este întemeiat.
Reclamanții au fost concediați urmare a vânzării de către angajatorul către Maa ctivelor complexului de păsări Avicola, fabrica de nutrețuri combinate FNC și Complexul de Porci, invocându-se ca temei legal dispozițiile art.73 alin.1 din Codul muncii și art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Aceștia pretind că la concedierea colectivă trebuia să li se acorde un venit lunar de completare în baza art.7 lit.c din nr.OUG116/2006 sau plăți compensatorii în baza art.1 din nr.OUG98/1999.
Prima susținere a reclamanților, în sensul aplicabilității nr.OUG116/2006 este neîntemeiată, sub acest aspect hotărârea primei instanțe fiind corectă.
Conform art.2 din acest act normativ, ocietățile care pot efectua concedieri colective în condițiile acestei ordonanțe de urgență, precum și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăților prevăzute în anexa nr. 3.
Art.3 din nr.OUG116/2006 prevede că măsurile de protecție socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile expres enumerate de lege.
Rezultă așadar, că actul normativ impune anumite condiții pentru a deveni aplicabile măsurile de protecție pe care le cuprinde: existența unui program de restructurare și/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a, cu societățile ce pot efectua concedieri colective și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați.
În speță nu s-a dovedit că aceste condiții instituite de nr.OUG116/2006 ar fi fost îndeplinite, iar pe de altă parte curtea constată că societatea comercială nu este cuprinsă în nici una dintre anexele actului normativ.
În această situație, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză nu se aplică dispozițiile nr.OUG116/2006.
Curtea apreciază însă ca fiind fondată critica formulată în recurs de reclamanți, referitoare la aplicabilitatea nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.
Conform art.1 din acest act normativ, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanța de urgență se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Rezultă deci că actul normativ se aplică salariaților disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de: restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, iar Tribunalul Vâlceaa apreciat că în speță nu suntem în prezența nici unuia dintre aceste procese, concluzie pe care curtea o apreciază ca fiind greșită.
Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaționale reglementate de OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Conform art.2 alin.1 lit.b din nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, dispozițiile actului normativ se aplică și vânzării de active ale regiilor autonome și ale societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, inclusiv ale companiilor naționale și ale societăților naționale ori ale celorlalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes național sau local.
Închiderea operațională și vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secțiunea Ia O. nr.88/1997, respectiv în art.325-327.
Astfel, conform art.325, vor fi supuse închiderii operaționale toate activele pentru care din procesul de exploatare și valorificare a produselor și serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente, cu excepția celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziții legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societății comerciale cu veniturile obținute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.
Potrivit art.326, activele închise operațional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariații vor fi disponibilizați, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.327, vânzarea activului se face pe bază de licitație publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea textelor de lege de mai sus rezultă că măsurile de protecție instituite de nr.OUG98/1999 sunt aplicabile și în situația vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat, așa cum este
Ca atare, Curtea concluzionează că în speță își găsește aplicabilitatea nr.OUG98/1999, care prevede ca măsură de protecție pentru salariații disponibilizați colectiv acordarea unei plăți compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.
Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din nr.OUG98/1999 și ea diferă în funcție de vechimea în muncă.
Recursul declarat de reclamanți urmează a fi admis față de motivele sus arătate, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se va modifica sentința civilă atacată în sensul că se va admite acțiunea acestora și va fi obligată pârâta Râmnicu V să acorde reclamanților plățile compensatorii prevăzute de art.28-32 din nr.OUG98/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, G, G, G, G, G, G, V, G, DIN, G, G, și, împotriva sentinței civile nr.1073 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții-recurenți și obligă pe pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ să acorde reclamanților plățile compensatorii prevăzute de art.28-32 din nr.OUG98/1999.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./19.02.2009
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Teodora Gheorghe Sorescu, Paulina
