Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 267/R-CM
Ședința publică din 17 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanțiiUNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V-PENTRU,împotriva sentinței civile nr.1102 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 13 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în scris, în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea civilă în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în numele titularilor dreptului material la acțiune:, de la Școala cu clasele I-VIII, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI T, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr. 28- 30, sector 1, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în, județul și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII,cu sediul în comuna, județul V, a solicitat instanței pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 1 octombrie 2001 până la 31.12.2007; obligarea unităților școlare pârâte să rectifice carnetele de muncă în mod corespunzător, defalcat pe fiecare an de activitate; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, stabilite ca fiind diferența dintre sumele efectiv plătite și sumele datorate începând cu data 1.10.2001 până la 31.12.2007 prin acordarea tranșelor de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997, de la data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, sume reactualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună până la data plății efective și integrale, precum și obligarea pârâților la plata către Vac heltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se învederează instanței că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 și potrivit art. 50 alin.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, iar acordarea acestor tranșe are implicații și asupra vechimii efective.
În privința calității procesuale a pârâților se arată că toate instituțiile chemate în judecată sunt instituții cu care sistemul învățământului coexistă pentru a-și putea atinge scopurile ce au determinat instituirea ca atare, având atribuții fie cu elaborarea sau asistarea tehnică de realizare a metodologiilor, fie cu finanțarea efectivă a metodologiilor astfel elaborate.
Privind perioada pentru care se impune acordarea acestor drepturi se arată că prin Acordul din 28.11.2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Pe cale de consecință se impune recunoașterea dreptului ori începând cu data de 1.10.2001, ori de la data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997, până la 31.12.2007.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 alin.2 și art. 283 alin.1 lit.c din Legea nr. 53/2003, art.67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 7 din Legea nr. 388/2007, art.11 alin.1 lit.d din Legea nr. 130/1996 și art.1 lit.b din OG nr. 11/2007.
Spre dovadă, reclamanta a depus la dosarul cauzei tabele nominale cu salariații - membrii de sindicat care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea 128/1997.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, în temeiul art.115-118 Cod procedură civilă, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, pe considerentul că între acest pârât și membrii de sindicat nu există raporturi juridice concretizate în obligațiile specifice angajatorului și angajatului, nu calculează salariul acestora, nu deține cărțile de muncă și nici nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat unde sunt încadrate aceste cadre didactice. Potrivit art. 13 din OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a li se plăti drepturi salariale începând cu anul 2001, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 166 Codul Muncii. În acest sens precizează că prevederile Acordului invocat nu sunt aplicabile situației de față, iar OUG nr. 17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat se referă la diferențele salariale rezultate din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 ca urmare a stabilirii de către instanțele judecătorești a salariului de bază al cadrelor didactice.
Pe fondul cauzei acest pârât precizează că în legislația salarizării cadrelor didactice care se aplica până la apariția Legii nr. 128/1997 existau numai tranșe de vechime în învățământ pentru stabilirea salariului de bază care se opreau la tranșa de peste 25 de ani. Prin Legea nr. 128/1997 se introduc 3 tranșe suplimentare de vechime în învățământ la 30,35 și peste 40 ani create prin creșterea acordată în conformitate cu art.50 alin.2 din lege. Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente și practic se solicită să se efectueze o plată dublă pentru aceeași muncă.
Pârâtul mai arată că fiecare act normativ apărut ulterior Legii nr. 128/1997 are însumat și acest coeficient prevăzut de art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997 care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal de pârâtul Inspectoratul Școlar al județului V, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
In susținerea acestei excepții, pârâtul arată că potrivit art. 7 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, per baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr. 128/1997.
In ceea ce privește corectitudinea încadrării personalului și întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale, răspunderea aparține directorului unității de învățământ, potrivit art. 23 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității de învățământ preuniversitar referitor la salarizarea personalului didactic, se arată că începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în conformitate cu dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001.
Pe fondul cauzei, acest pârât apreciază acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, întrucât în toate actele normativ invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30- 35 de ani,35 - 40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de l/25 prevăzute la art. 50 alin. 2 din legea nr. 128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin. 2 din OG nr. 18/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de l/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Spre dovadă, s-au depus la dosarul cauzei adeverințe emise de unitatea de învățământ preuniversitar, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2007 - 2008, adresa nr. 36526/31.07.2007 emisă de Ministerul Educației, Cercetării și T, adresa nr. 1472/6512/29.10.1997 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, tabelul cuprinzând nivelul salariilor de bază calculat pe baza coeficienților de ierarhizare aprobați prin OG nr. 39/1994, adresa nr. 6592/10.11.1997 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.1102 din 8 decembrie a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Educației, Cercetării și T și a respins acțiunea formulată împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2001 - 4.09.2005 și a respins acțiunea pentru această perioadă și a admis în parte acțiunea, după cum urmează: a obligat pe pârâții unitatea de învățământ preuniversitar și Consiliul local al comunei să acorde și să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 5.09.2005 și până la data de 31 decembrie 2007, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale; a obligat pârâtul unitatea de învățământ preuniversitar să înscrie în carnetul de muncă al fiecăruia dintre reclamanți tranșele suplimentare de vechime defalcate pe fiecare an de activitate din perioada pentru care s-a admis acțiunea; a obligat unitatea de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al comunei, județul A să plătească Uniunii Sindicatelor de Învățământ V suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Județean V și Ministerul Educației Cercetării și T, întrucât potrivit OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Întemeiată este și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2001 - 4.09.2005, întrucât Acordul din 28 noiembrie 2005 nu se referă la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege, ci are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii 128/1997.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că art.50 din legea nr.128/1997 vizează în alin.1 și 2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În alin.1 legiuitorul a statuat că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani vechime în învățământ.
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, se menționează că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea propoziției "la", care, în cazul concret expus la art.50 alin.1 introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
În alin.2 al art.50 se arată procedeul și modalitatea în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficientului de multiplicare prevăzuți în anexa.2.
În acest context salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urmă fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenită în cuantumul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
La data de 1 februarie 2008, în nr.82 a fost publicată nr.OG15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Acest act normativ nu face trimitere la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, însă acest drept există în continuare în baza art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Prin art.5 alin.2 din OG nr.15/2008 legiuitorul a inclus în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime, astfel că, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 ani, de 35-40 ani și peste 40 ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din OG nr.15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
În consecință, prima instanță a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine și după intrarea în vigoare a OG nr.15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, astfel că s-a admis în parte acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V în numele membrilor de sindicat, și, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, după cum urmează:
1.- În mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâții Inspectoratul Școlar V și Ministerul Educației Cercetării și T nu au calitate procesuală pasivă.
Astfel, în ceea ce privește pe primul pârât, acesta emite decizia de repartizare conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 și coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personalul didactic necesar, potrivit art.142 alin.1 lit.g din același act normativ.
De asemenea, asigură asistență tehnică de specialitate cu privire la repartizarea sumelor necesare plății drepturilor salariale, așa cum rezultă din disp. Legii nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008.
Pe de altă parte, potrivit Legii nr.388/2007, sumele destinate pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se alocă defalcat pentru bugetele locale din taxa pe valoare adăugată, însă defalcarea se face de la bugetul central al Ministerului Educației Cercetării și Deci bugetul local nu suportă în mod efectiv aceste cheltuieli, ci are rolul numai de a retransmite sumele alocate de la nivel central, respectiv de la bugetul central al
2.- În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, fără să dea eficiență Acordului din data de 28 noiembrie 2008 și OUG nr.17/2006, deși acestea au avut în vedere reparația prejudiciilor salariale produse în perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat și reprezintă un act întreruptiv de prescripție.
Este greșită concluzia instanței în sensul că aceste acte nu s-ar referi la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege, cu toate acestea nici Acordul, nici OUG nr.17/2006 nu fac o diferențiere între diferite categorii de drepturi ce ar trebui acordate, esențial fiind ca acestea să rezulte dintr-un calcul greșit al salariului.
La data de 13 februarie 2009, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului arătând că nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, iar începând cu anul 2001 finanțarea acestora se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale, conform art.13 din OUG nr.32/2001, coroborat cu art.1 din anexa.1 din HG nr.538/2001. În plus Legea nr.388/2007 nu face nicio referire la bugetul Ministerului Educației, Cercetării și.
Verificând sentința atacată, în raport cu criticile formulate și actele de la dosar, Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce preced.
Conform art.XIII din OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a cărăr rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor expres prevăzute la lit.a- Potrivit art.XIII alin.2, cheltuielile prevăzute la alin.1 lit.a și c-f se finanțează prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării. De asemenea, conform alin.3, cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectorate școlare se finanțează de la bugetul de stat prin Ministerul Educației și Cercetării.
Rezultă din cuprinsul acestor texte de lege că, cheltuielile de personal din unitățile de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale, iar nu din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și, pentru care actul normativ prevede expres cheltuielile pe care trebuie să le finanțeze.
Pe de altă parte, Legea învățământului nr.84/1995 prevede la art.141 atribuțiile, între care nu se regăsește și acea de finanțare a cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar de stat.
În altă ordine de idei, conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art.167 alin.13, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
De asemenea, dispozițiile art.167 alin.17 și 18 din Legea nr.84/1995 prevăd în mod expres ce anume cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar se suportă de bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și cercetării, iar între aceste cheltuieli nu se regăsesc și cele legate de salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratului Școlar județean, Curtea constată că art.142 din Legea nr.84/1995 prevede în mod expres atribuțiile acestei unități între care nu se regăsește și aceea de plată a drepturilor salariale.
Faptul că semnează decizia de repartizare a cadrelor din învățământul preuniversitar nu-i conferă calitatea de angajator și deci nici obligația de plată salariului, aceste atribuții avându-le directorul unității de învățământ conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
Art.7 alin.5 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008 prevede că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată menționate la alin.4 (inclusiv cele destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților din învățământul preuniversitar de stat), pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B, după consultările consiliului județean și a primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice.
Acest text de lege, contrar susținerilor recurenților, nu instituie nicio obligație legală de plata diferențelor salariale în sarcina pârâților Ministerul Educației Cercetării și și Inspectoratul Școlar Județean, acesta din urmă acordând doar asistență tehnică de specialitate directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice cu ocazia repartizării sumelor destinate finanțării cheltuielilor de personal.
În concluzie, nici pârâtul Ministerul educației Cercetării și și nici pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V nu au nici un fel de obligații legate de plata salariilor reclamanților, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu au calitate procesuală pasivă.
Nici următorul motiv de recurs nu poate fi reținut de instanța de control judiciar.
Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005, OUG nr.17/2006 care a materializat acest acord și ordinul nr.335/2006 emis în aplicarea nr.OUG17/2006, au avut în vedere plata unor drepturi salariale ce au rezultat ca urmare a calculării greșite a salariilor, calculare determinată de o interpretare greșită a legii. În speță însă, este vorba despre o neaplicare a legii (neacordarea dreptului la tranșa de vechime suplimentară reglementată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997), deci de o neplată a unor drepturi expres și clar reglementate de un text de lege care nu comportă interpretări diferite. Rezultă că în speță, în raport de obiectul acțiunii, cele trei acte normative sus menționate nu se aplică în litigiu, astfel că nu pot fi invocate de reclamanți pentru întreruperea cursului prescripției și singurul act normativ la care trebuie să ne raportăm în cauză este Legea nr.128/1997.
Prin urmare, în mod corect Tribunalul Vâlceaa reținut că Acordul din 28 noiembrie 2005 nu se aplică în speță și că în raport de obiectul acțiunii, în cauză se are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997 și nu se referă la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege, litigiu ce se prescrie în termen de 3 ani, iar pentru perioada 1.10.2001 - 4.09.2005 a intervenit această instituție a prescripției extinctive.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.291 Codul Muncii și art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr.1102 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
4.03.2009
jud fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
