Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 260/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 260
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN INVĂȚĂMÂNT - I în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 123 din 30 I 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind CONSILIUL LOCAL DIN COMUNA C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă, lipsă reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întîmpinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Consilier jr. depune la dosar împuternicire pentru recurentă și o serie de adeverințe eliberate de Școala cu clasele I-VIII nr.1 C prin care se atestă că membrii de sindicat, cadre didactice la această școală, nu au absentat în perioada 15 I 2005 - 31 XII 2005 și 1 09 2006 - 15 I 2008. Atașate acestor adeverințe sunt copii după cărțile de identitate prin care se arată că aceștia locuiesc în I, deci au efectuat naveta la C, unde și-au efectuat îndatoririle de cadru didactic. Depune deasemeni copie după o sentință reprezentînd practică judiciară.
Instanța apreciază că înscrisurile depuse nu se impun a fi comunicate intimatei, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, acordarea cheltuielilor efectuate de cadrele didactice pe mijloacele de transport și pentru perioadele solicitate în vederea deplasării la și de la locul de muncă.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local C jud. I solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă, pe ultimii 3 ani anteriori datei introducerii acțiunii, actualizate în funcție de indicele de inflație și indicele prețurilor de consum, precum și la plata pe viitor a acestor cheltuieli.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în tabelul anexat cererii sunt prezentate cadrele didactice ce își desfășoară activitatea la Școala cu clasele I-VIII nr. 1 C, dar au domiciliul în altă localitate.
Din prevederile art. 104 alin. 3 și art. 138 din Legea nr. 128/1997 rezultă că, atât personalul didactic titular, cât și personalul didactic suplinitor din unitățile de învățământ din mediul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea în care are postul didactic, beneficiază de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă. În același sens sunt și dispozițiile art. 36 alin. 5 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură-Învățământ.
Obligația de decontare a cheltuielilor de navetă revine administrației locale, însă Consiliul Local al com. C nu și-a respectat obligația legală, deși au fost efectuate demersuri în acest sens.
În ceea ce privește decontarea pe viitor a cheltuielilor de transport, se apreciază că, deși termenul "decontare" presupune avansarea cheltuielilor de către persoanele îndreptățite, este necesar ca instanța să se pronunțe pentru a se preveni situațiile generate de atitudinea consiliilor locale și declanșarea de noi procese.
Au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul Consiliul Local C nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 123 din 30.01.2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele și pentru reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al com. C jud. I, care a fost obligat să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport, efectuate de către aceștia pentru deplasarea la locul de muncă și de la locul de muncă la domiciliu, aferente perioadei ianuarie-august 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de transport aferente perioadelor 15.01.2005-31.12.2005 și 1.09.2006-15.01.2008, precum și la decontarea pe viitor a acestor cheltuieli.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ Iaf ormulat acțiune, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, în numele membrilor săi de sindicat, și, care au calitatea de personal didactic în cadrul Școlii cu clasele I-VIII nr. 1
Potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, personalului didactic titular din mediul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul didactic, i se vor deconta de către administrația locală cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, la și de la locul de muncă, iar potrivit art. 138 din același act normative, personalul didactic angajat pe durata determinată beneficiază de aceleași drepturi cu personalul didactic titular, corespunzător perioadei lucrate.
De asemenea, potrivit art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 349/2004, personalul didactic din unitățile de învățământ de stat din mediul rural, care nu are domiciliul sau resedința în localitatea în care își desfășoară activitatea, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de munca, în urma solicitărilor adresate administrației locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea, la sfârșitul fiecărei luni de activitate, a biletelor de călătorie sau a abonamentului;
b) solicitarea contravalorii călătoriei cu mijloacele de transport în comun, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
Ulterior, prin Legea nr. 223/2005, a fost modificat art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, în sensul că personalului didactic din mediul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se va deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, la și de la locul de muncă. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de domiciliu și sediul instituției de învățământ, urmează a se deconta contravaloarea a 7,5 benzina Premium la 100 km parcursi, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală sau cu alte mijloace. sau plata echivalentă a costurilor de transport se va efectua de către administrația publică locală.
Prin Legea nr. 108/2007, art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 a fost modificat în sensul că personalului didactic din unitățile de invatamant de stat, care nu dispune de locuință si caruia nu i se poate oferi o locuință corespunzatoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. In cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unitatii de învațământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. In cazul in care există mijloc de transport in comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personala, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun.
Potrivit aceluiași text de lege, decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de catre autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se afla unitatea de învțământ la care își desfasoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale.
Astfel, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 108/2007, beneficia de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun doar personalul didactic din mediul rural care nu dispune de locuință în localitatea în care își desfășoară activitatea și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare. Ulterior, nu s-a mai făcut nici o distincție între personalul didactic din mediul rural și cel din mediul.
Din cuprinsul actelor depuse la dosar rezultă că reclamanții au solicitat pârâtului decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun doar în perioada ianuarie-august 2006. Pârâtul nu a făcut dovada decontării lor, acți-unea reclamanților fiind întemeiată pentru perioada menționată.
Pentru perioadele 15.01.2005-31.12.2005 și 1.09.2006-15.01.2008, cererea este neîntemeiată, reclamanții nefăcând dovada faptului că pentru aceste perioade au efectuat cheltuieli pe mijloacele de transport în comun în vederea deplasării la și de la locul de muncă și că ar fi solicitat autorităților administrației locale decontarea acestor cheltuieli.
Având în vedere că personalul didactic beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport doar dacă efectuează aceste cheltuieli, este nefondată și cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata lor pe viitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în numele membrilor de sindicat, Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține, în primul rând, că nici unul dintre membrii de sindicat, și nu locuiesc și nu dețin locuință în comuna C, împrejurare care nu a fost contestată de pârât.
Toți au domiciliul în mun. I și trebuie să facă zilnic naveta, dovada cheltuielilor rezultând implicit din faptul că profesorii menționați își desfășoară programul zilnic în școală, deși au domiciliul în alte localități. Este imposibil să se adune de către fiecare membru de sindicat toate biletele, bonurile de benzină, mai ales în condițiile în care mulți dintre ei apelează și la transportul cu o "ocazie".
Se mai susține că cererile pentru decontarea contravalorii transportului de către intimată au fost făcute, însă nu s-a primit răspuns, iar înscrisurile au fost depuse cu titlu de exemplu.
În recurs au fost depuse înscrisuri. Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 104 alin. 3 lit. a din Legea nr. 128/1997, așa cum este în vigoare în prezent, econtarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se afla unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel: a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzatoare a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecarei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală.
Din aceste prevederi legale rezultă, în primul rând, că un cadru didactic care are reședința în altă localitate decât cea în care își desfășoară activitatea, este îndreptățit fie la decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun, fie la decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 benzină Premium. În ceea ce-i privește pe, și, în numele cărora a fost formulat prezentul recurs, se reține că nu se contestă faptul că aceștia au reședința în altă localitate decât cea în care își desfășoară activitatea și nici faptul că efectuează naveta.
Prima instanță a reținut că nu există solicitări ale acestora, adresate pârâtului intimat, pentru perioadele 15.01.2005-31.12.2005 și 1.09.2006-15.01.2008, și că nu au fost depuse bilete de călătorie sau abonament, în cazul în care s-ar fi solicitat contravaloarea călătoriei pe mijloacele de transport în comun sau documente justificative eliberate de unitatea de învățământ, care să certifice efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală, în cazul în care s-ar fi solicitat decontarea corespunzătoare a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși.
Dreptul la decontarea cheltuielilor de transport este un drept individual, iar cheltuielile de transport sunt determinate, specifice fiecărui cadru didactic. Or, recurenții nu numai că nu au depus biletele de călătorie sau abonamentele ori documentele justificative de certificare prevăzute de lege, dar nici nu au arătat, pentru fiecare în parte, cum se deplasează la și de la locul de muncă, cu mijloace de transport în comun sau cu autoturismul proprietate personală. Transportul cu o "ocazie" nu este avut în vedere de lege, iar dovada cheltuielilor de transport se face explicit, cu înscrisurile menționate.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ - I, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr.123/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
- -
21.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
