Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 264
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cererilor de recurs formulate de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin I și de MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE în nume propriu și pentru DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE împotriva sentinței civile nr. 36 din 16 I 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întîmpinare, recurenții prin cererile de recurs au solicitat judecata cauzei în lipsă, intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise solicitînd judecarea recursului și în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia acestea sunt declarate în termen și motivate.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 36/16.01.2008 Tribunalul Iași admite cererea de revizuire formulată de revizuenții, și, cu domiciliul ales la Tribunalul Militar Iași, cu sediul în I,--7, județul I, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale cu sediul în B,--5 sect. 5, Direcția Instanțelor Militare cu sediul în B,-, sect. 6, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sect. 5 și cu domiciliul ales la Tribunalul Militar Iași, împotriva sentinței civile nr. 1050/28.04.2006 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare să achite reclamanților sporul de vechime în muncă aferent perioadei 01.03.2002 - 01.03.2005 actualizat cu indicele de inflație la data plății efective Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății drepturilor bănești la care au fost obligați primii doi pârâți.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței revizuite referitoare la soluționarea excepțiilor invocate și a acțiunii formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că revizuirea este cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reînnoirea judecății în cazuri expres determinate de lege.
Revizuenții au atacat prin prezenta o hotărâre definitivă și irevocabilă, invocând motivul enunțat la art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanța de judecată.
Revizuenții au prezentat înscrisuri care nu au putut fi folosite ca probe în procesul soluționat prin hotărârea atacată și aceste înscrisuri au forța probantă în mod singular și sunt decisive pentru soluționarea cauzei, în sensul schimbării hotărârii judecătorești.
Astfel, cererea de revizuire apare ca fiind admisibilă îndeplinind condițiile imperative impuse de Codul procedură civilă în materie.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de Ministerul Apărării Naționale și aceasta este nefondată.
În speță, prin cererea de revizuire s-a atacat o hotărâre definitivă și irevocabilă dar acest lucru este de esența revizuirii ca o cale extraordinară de atac prevăzută expres de Codul procedură civilă.
Nici nu ar putea fi atacate prin revizuire hotărâri care nu sunt definitive.
Problema autorității de lucru judecat se pune doar atunci când se formulează o cerere nouă, identică cu una în care există identitate de părți, obiect, cauză în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă.
În cauza de față nu este incidentă însă o astfel de excepție.
Fiind îndeplinite condițiile imperative ale revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, tribunalul a admis cererea trecând la rejudecarea cauzei numai în ceea ce-i privește pe revizuenții - reclamanți.
Revizuienții reclamanți sunt magistrați militari în cadrul Tribunalului Militar Iași și deși li s-au acordat drepturi salariale pentru perioada martie 2002- martie 2005, în acestea au fost incluse sporul de vechime cuvenit.
În legătură cu acest drept, s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea 170/2006 precum și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia XXXVI prin care a fost admis recursul în interesul legii.
Prin aceasta din urmă s-a stabilit că dispozițiile art. 33 al. 1 din Legea nr. 50/1996 în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 art. 6 al. 1 din OUG160/ 2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.
Față de considerentele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, Legii 50/ 1996, OG83/2000, OUG177/2002, OUG160/2000 și ale Codului muncii, tribunalul a admis cererea formulată de reclamanții, și menținând dispozițiile hotărârii atacate în ceea ce-l privește pe reclamantul (întrucât nu a formulat cerere de revizuire).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul apărării, în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor, considerând-o nelegală și netemeinică.
1.Ministerul Apărării Naționalemotivează că sentința este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Susține că nu există temei legal pentru acordarea sporului de vechime. Prin nr.OUG 83/2000 singura formă de salarizare a magistraților este determinată ca fiind indemnizația de încadrare brută lunară stabilită pe funcții determinate de nivelul instanțelor parchetelor precum și adaosul specific vechimii în magistratură.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal, critică sentința pronunțată de prima instanță, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Are răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.47 al.4 din L 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Motivează, de asemenea, recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv ce aparține angajatorului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct.9, 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recursul formulat de Ministerul Apărării, în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare, prin reprezentant legal, este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se mai reține că, prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul declarat deMinisterul Economiei și Finanțelorse reține că și acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art.49 din Legea 500/2002 (ce abrogă prin art.80 Legea 72/1996), creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Reclamantul nu a solicitat obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii, pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele două părți. Obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor s-a făcut prin raportare la dispozițiile art.60 din Codul d e procedură civilă și art.49 din Legea 500/2002 și art.1 din nr.OUG22/2002.
Pentru aceste considerente, se reține că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Apărării, în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor menținând ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul apărării, în nume propriu și în numele Direcției Instanțelor Militare și Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 36/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
a
20.05.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
