Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 263/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 263
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de SINDICATUL " " AL SALARIAȚILOR DIN DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I în nume propriu și pentru,.,.,., C, -, -, -, C, I,.,.,., G, -, G, I, IA, G, și împotriva sentinței civile nr.2313 din 12.12.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I și CONSILIUL JUDEȚEAN
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă președintele recurentului SINDICATUL " " AL SALARIAȚILOR DIN DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ, G, și consilierul juridic pentru intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată, intimatul Consiliul județean Iad epus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Interpelate, părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul părților în recurs.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii. Asistenții maternali profesioniști nu și-au efectuat concediul e odihnă și nici nu au primit banii pe concediul neefectuat. Iad epus un tabel nominal cu perioadele în care au fost programați pentru efectuarea concediului de odihnă. concediul de odihnă s-a acordat însă faptic nu s-a întîmplat, salariații menținîndu-și în acea perioadă copiii primiți și implicit toate obligațiile cuprinse în fișa postului și toate responsabilitățile specifice activității desfășurate. Asistenții maternali profesioniști trebuie să-și desfășoare activitatea în mod continuu dar trebuie să aibă și concediu de odihnă iar angajatorul trebuie să le creeze condițiile. Aceștia au suferit un prejudiciu motiv pentru care au pretenția unei despăgubiri. Depune concluzii scrise și copii după sentințe reprezentînd practică judiciară în materie.
Consilier jr., avînd cuvîntul pentru intimata DGASPC I solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței. Asistenții maternali profesioniști au fost pontați în concediu de odihnă și au primit indemnizație de concediu. Pentru asistenții maternali există prevederi exprese ale legii cu privire la efectuarea în natură a concediului de odihnă. Aceștia nu au suferit nici un prejudiciu,erau obligați de lege să asigure continuitatea activității desfășurate chiar și în perioada concediului de odihnă. Există la dosar cereri ale unor asistenți maternali care au solicitat pe perioada concediului de odihnă plasamentul într-un centru rezidențial al copiilor aflați în îngrijire. Nici un recurent nu a făcut dovada că ar fi cerut să fie duși copii într-un centru rezidențial pentru copii pentru a-și efectua concediul de odihnă. Compensarea în bani se face la data încetării contractului de muncă. Solicită respingerea recursului și menținerea sentințe.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamantul Sindicatul al salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, în numele și pentru membrii de sindicat-asistenți maternali profesioniști, a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului I și Consiliul județean I solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit de asistenții maternali profesioniști ca urmare a neefectuării în natură a concediului de odihnă aferent perioadei 2002-2006, precum și la plata drepturilor salariale cuvenite asistenților maternali profesioniști pentru aceeași perioadă, în care, deși au fost pontați ca fiind în concediu de odihnă, au desfășurat activitate efectivă și continuă. Reclamantul a mai solicitat constatarea nulității oricăror eventuale acorduri exprimate de asistenții maternali profesioniști prin care dreptul lor la efectuarea concediului de odihnă a fost limitat sau anulat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că asistenții maternali profesioniști au calitatea de salariați ai I, desfășurându-și activitatea în baza unui contract individual de muncă încheiat pe durată determinată și beneficiind de drepturile prevăzute de legislația muncii pe perioada existenței raporturilor de muncă.
Toți salariații au dreptul la un concediu de odihnă plătit, iar obligația de a lua măsurile necesare pentru ca salariații să beneficieze efectiv, în fiecare an calendaristic, de concediul de odihnă revine angajatorului. În plus, legea interzice, sub sancțiunea nulității, orice convenție sau tranzacție prin care se renunță, în tot sau în parte, la dreptul de concediu de odihnă sau la alte drepturi recunoscute salariaților.
În perioada 2002-2006, asistenții maternali profesioniști au avut copii în plasament și au respectat obligațiile din contractul individual de muncă și fișa postului, însă concediul de odihnă a fost acordat numai scriptic, salariații menținându-și copiii primiți în plasament, asigurându-le ocrotirea, îngrijirea, educația și supravegherea necesară, așa cum erau obligați prin nr.HG 679/2003.
Reclamantul a depus copii de pe înscrisuri, precum și liste cu membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea.
Pârâtul Consiliul Județean Iaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de lipsa raporturilor de muncă între el și reclamanți, care sunt salariați ai I, instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea sa.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în condițiile în care reclamanții au beneficiat de indemnizația de concediu, neputând primi, în același timp, și drepturi salariale și indemnizație de concediu.
Prin întâmpinare, pârâta Ias olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Potrivit art. 10 alin. 1 lit. f din nr.HG 679/2003, asistenții maternali sunt obligați să asigure continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea copii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator.
La termenul de judecată din 31 octombrie 2007, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile salariale pentru perioada 2002-14.10.2004.
Prin precizările depuse, reclamantul a arătat că, pentru concediul din anul 2003, termenul de prescripție a început să curgă din ianuarie 2005, fiind cuvenite despăgubirile bănești pentru concediul neefectuat în perioada 2003-2006. S-a renunțat la judecata cererii privind plata drepturilor salariale și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2313 din 12.12.2007, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean I și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile solicitate pentru perioada 2002-14.10.2004.
A respins acțiunea formulată de reclamanții,., C, -, -, -, C, I,.,.,., G, -, G, I, IA, G, și, reprezentați de Sindicatul al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și Consiliul Județean I cu privire la drepturile bănești pentru concediul de odihnă aferent perioadei 2002-14.10.2004, pe excepția prescripției.
A respins acțiunea formulată de reclamanți, prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții cu privire la drepturile bănești pentru concediul de odihnă aferent perioadei 15.10.2004-2006.
În temeiul art. 246 Cod proc. civilă, a luat act de renunțarea reclamanților la judecata cererilor privind obligarea pârâților la plata drepturilor salariale pentru perioada 2002-2006 și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean I este neîntemeiată. Este adevărat că raporturile de muncă sunt stabilite între membrii de sindicat și I, ca instituție cu personalitate juridică, însă această instituție este înființată în subordinea Consiliului Județean I, care îi aprobă structura organizatorică, numărul de persoane și finanțarea, așa cum prevede art. 4 din nr.HG 1434/2004. Art. 8 din același act normativ prevede că finanțarea direcției generale se asigură din bugetele locale ale județului, iar art. 8 alin. 3 lit. b din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare prevede că directorul general îndeplinește, în condițiile legii, funcția de ordonator secundar de credite.
Prin urmare, președintele Consiliului Județean are calitatea de ordonator principal de credite, astfel că se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Se impune admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2002-14.10.2004 motivat de faptul că drepturile ce fac obiectul cererii sunt de natură salarială, iar în conformitate cu art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea este neîntemeiată.
Așa cum au arătat prin precizările depuse la dosar și prin susținerile făcute la ultimul termen de judecată, asistenții maternali figurează scriptic în concediul de odihnă, au primit salariul pentru aceste perioade în care copii rămâneau tot la ei, deși erau trecuți ca fiind în concediu de odihnă, dar nu le-au fost plătite drepturile aferente concediului de odihnă. Prin urmare, s-a susținut că, în condițiile în care asistenții maternali au lucrat în continuare și în perioadele în care figurau în concediul de odihnă, primind salariul aferent, se impune ca angajatorul să le compenseze în bani concediul de odihnă.
Prin actele depuse la dosar s-a făcut dovada că toți asistenții maternali au fost programați în fiecare an, într-o anumită perioadă, în concediu. În aceeași perioadă ei au continuat să supravegheze și să educe copiii încredințați în plasament și au primit sumele de bani, pe care le-au considerat ca fiind plata salariului, de aceea au cerut compensarea în bani a concediului de odihnă.
Potrivit art. 141 alin.4 Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Pe de altă parte, datorită caracterului special al contractului de muncă al asistenților maternali, specific protecției copilului, pentru perioadele în care aceștia au figurat în concediul de odihnă, sumele de bani pe care le-au primit au reprezentat indemnizație de concediu de odihnă și nicidecum salariul lunar.
Despărțirea copilului încredințat în plasament, de persoana care înlocuiește de fapt părintele, după separarea de familia sa ă, ar putea cauza suferințe psihice minorului, de aceea legea prevede, la art. 10 alin. 1 lit. f din nr.HG 679/2003, obligația asistentului maternal să asigure continuitatea activității desfășurate pe perioada concediului de odihnă, cu excepția cazului în care separarea este autorizată de angajator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în numele membrilor de sindicat, Sindicatul al salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, se susține că dispozițiile art. 141 alin. 4 Codul muncii, art. 8 și art. 10 alin. 1 lit. f au fost greșit aplicate la situația care a făcut obiectul procesului.
Regimul juridic al asistenților maternali este stabilit de art. 20 din nr.OUG 26/1997 și de nr.HG 679/2003. Din cuprinsul acestor prevederi legislative rezultă că asistenții maternali au încheiat contract de muncă la domiciliu, pe perioadă determinată, numit special în considerarea caracterului protectiv al intereselor copiilor aflați în dificultate.
Dispozițiile legale menționate nu pot contrazice dreptul la odihnă garantat constituțional și prin art. 139 Codul muncii. Dreptul la efectuarea în natură a concediului de odihnă este unul la care salariații înșiși nu pot renunța, iar efectuarea în natură a concediului de odihnă este de esența acestei instituții, orice altă interpretare vidând de conținut însuși dreptul la concediul de odihnă.
Legislația este lacunară, iar instanța de fond în mod eronat a calificat sumele încasate de asistenții maternali ca indemnizație de concediu și nu salariu.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ias olicitat respingerea recursului.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata susține că asistenții maternali sunt obligați să asigure continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă. Aceștia au fost programați de angajator în concediu de odihnă și le-a fost achitată indemnizația de concediu. Prin urmare, nu au suferit nici un prejudiciu, luând în considerare faptul că erau obligați prin lege să asigure continuitatea activității desfășurate chiar și în perioada concediului de odihnă.
Recurentul a depus copii de pe hotărâri judecătorești.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor nr.HG 679/2003, activitatea asistenților maternali privind creșterea, îngrijirea și educarea necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primesc în plasament sau în încredințare, se desfășoară în baza unui contract de muncă ce are un caracter special, specific protecției copilului.
Caracterul special, specific protecției copilului, conferit contractului individual de muncă al asistenților maternali, nu înlătură calitatea de salariați a acestora și nici aplicarea dispozițiilor Codului muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, alin. 2 prevăzând că acest drept nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
În același sens, sunt și dispozițiile constituționale. Art. 41 alin. 2 din Constituție prevede că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, care privesc și concediul de odihna plătit, iar art. 53 din Constituție prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati e, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrangerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Or, prin art. 10 alin. 1 lit. f din nr.HG 679/2003 se prevede că asistenții maternali sunt obligați să asigure continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator. Prin această prevedere legală, dreptul la concediul de odihnă anual plătit, garantat tuturor salariaților, este limitat în cazul asistenților maternali, care își pot efectua concediul legal de odihnă în mod efectiv doar în cazul în care angajatorul autorizează, pentru această perioadă, separarea de copiii plasați sau încredințați.
Asistenții maternali, care își continuă activitatea și în perioada în care scriptic figurează în concediul legal de odihnă, sunt prejudiciați prin neefectuarea în natură a concediului de odihnă. Caracterul special al contractului lor de muncă, nu poate înlătura dreptul oricărui salariat la efectuarea în natură a concediului de odihnă anual plătit, iar în situația în care exercitarea acestui drept nu este asigurată de către angajator, salariatul este îndreptățit la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, în conformitate cu dispozițiile art. 269 Codul muncii.
De altfel, plata despăgubirilor bănești a reprezentat obiectul primului capăt de cerere al acțiunii introductive, despăgubiri pe care prima instanță le-a calificat ca drepturi de natură salarială, ce pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
În ceea ce privește data la care s-a născut dreptul la acțiune, se constată că drepturile bănești solicitate au natura juridică a unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin neefectuarea în natură a concediului legal de odihnă. Pentru despăgubirile aferente concediului legal de odihnă, ce trebuia efectuat în natură până la sfârșitul anului 2004, dreptul la acțiune s-a născut la data de 1.01.2005, așa încât, față de data introducerii acțiunii, se constată că dreptul la acțiune, cu privire la despăgubirile bănești aferente perioadei 1.01.2004-14.10.2004, nu este prescris așa cum eronat a reținut prima instanță.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite acțiunea, iar pârâții vor fi obligați să plătească asistenților maternali profesioniști, membri ai sindicatului reclamant, despăgubiri egale cu indemnizația de concediu, proporțional cu numărul de zile de concediu neefectuate în natură în anii 2004-2006. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Sindicatul al salariaților din Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I,
N calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, asistenți maternali profesioniști, împotriva sentinței civile nr. 2313/12.12.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de Sindicatul al salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, asistenți maternali profesioniști, în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și Consiliul Județean
Obligă pârâții Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și Consiliul Județean I să plătească asistenților maternali profesioniști, specialiști ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, membri ai sindicatului reclamant, despăgubiri reprezentând indemnizația de concediu de odihnă, proporțional cu numărul de zile de concediu neefectuat în natură, pentru anii 2004 -2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
21.05.2008
Tribunalul Iași:
- -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
