Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 337/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.337
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1 și cu sediul procesual ales la & ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1947 din data de 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimați-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în comuna, nr.645, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți, - și, reprezentați de avocat, din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta-pârâtă SC SA - GRUP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen și că recurenta-pârâtă a depus la dosar completare la motivele de recurs, în două exemplare, însoțite de împuternicirea avocațială nr.- din data de 18 februarie 2009 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art.242 pct.2 Cod pr.civilă.
De asemenea, se învederează că intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare.
Avocat pentru intimații-reclamanți depune la dosar împuternicirile avocațiale nr.9, 10 și 11 din data de 2 februarie 2009 și concluzii scrise. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor nr.93, 94 și 95 din data de 4 februarie 2009 depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de față, constată.
Reclamanții, - și - au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art. 168 alin.1 din, pe anii 2005-2007.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că potrivit în afara salariului aveau dreptul, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, la prime care nu au fost plătite de societatea pârâtă în mod nejustificat.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1947 din 25 noiembrie 2008 a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamanți a suplimentărilor salariale de C și Paști pe anii 2005-2007, cu respectarea termenului de prescripție, față de introducerea cererii la 07.08.2008, egale cu câte un salariu de bază mediu pe, actualizate până la data plății efective și la câte 1500 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că în conformitate cu art.168 alin. 1 din CCM salariații societății pârâte aveau dreptul la prime de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, iar din probele administrate a rezultat că includerea acestor prime în salariu a fost făcută numai în anul 2003, nu și ulterior, în condițiile în care prevederile art. 168 au fost perpetuate în toate contractele colective încheiate în perioada 2005-2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Pârâta susține că soluția este netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului, art. 304 și 3041Cod pr.civilă și celelalte dispoziții legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta - pârâtă că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece instanța de fond a avut în vedere disp. art. 168 CCM dispunând plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată recursul declarat în cauză este nefondat și urmează să-l respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
În baza disp.art. 274 alin. 1 și 3 Cod pr.civilă, va fi obligată pârâta la câte 500 lei pentru fiecare reclamant, prin reducerea cuantumului onorariului de avocat încasat de la fiecare din cei trei reclamanți, în raport cu complexitatea cauzei și volumul de muncă prestat de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1 și cu sediul procesual ales la & ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1947 din data de 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimați-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în comuna, nr.645, județul
Obligă pârâta SC SA - GRUP la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
-
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./5.03.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
