Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 350/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 350/2010-
Ședința publică din 18.02.2010
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
Judecător:: - -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de, cu domiciliul procedural ales la Cabinetul de Avocatură " " din Târgu J- județul G, în calitate de ales al reclamanților, OG, IA, U, -, G, G, G, G, G, G, G, și al intervenienților în nume propriu, -, G, T, -, toți cu domiciliul ales în Târgu J- județul G, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA, cu sediul în B sector 1 Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 473/D din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 11.02.2010 când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat judecarea cauzei pentru data de 18.02.2010.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 473/D din data de 18 mai 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Mare a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Satu Mare invocată de pârâta
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenienților invocată de pârâta
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA.
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta
A respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei B -, cu sediul în B, sector 1, Calea lor, nr. 239, având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând cota-parte din profitul societății realizat pe anii 2005, 2006 și 2007 și daune morale.
A respins acțiunea formulată de intervenienț împotriva pârâtei B -, cu sediul în B, sector 1, Calea lor, nr. 239, având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând cota-parte din profitul societății realizat pe anii 2005, 2006 și 2007 și daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții și intervenienții au calitatea de angajați sau foști angajați ai unității pârâte, iar drepturile pretinse ce fac obiectul cauzei sunt în legătură cu încheierea și executarea contractului de muncă.
Potrivit art. 68 lit. a din Legea nr. 168/1999 sunt considerate conflicte de drepturi, conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri ca urmare a prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă.
Potrivit art. 284 alin. 1 Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, iar alin. 2 prevede că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul.
Prin practica sa Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența exclusivă de a soluționa conflictele de muncă în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul.
În aceste condiții, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare în soluționarea cauzei.
Calitatea procesuală activă presupune existența identității între persoana reclamantului și titularul dreptului ce face obiectul cauzei, iar calitatea procesuală pasivă este dată de identitatea dintre pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamanții au făcut dovada calității lor de angajați la unitatea pârâtă, arătând și motivele de fapt și de drept, argumentele pe care își întemeiază acțiunea, drepturile bănești pretinse decurgând din relațiile de muncă ale reclamanților cu unitatea pârâtă.
Față de cele de mai sus și văzând și dispozițiile art. 282 lit. a Codul muncii, instanța a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților și cea procesuală pasivă a pârâtei.
Neîntemeiată este și excepția inadmisibilității acțiunii. Așa cum a fost susținută de pârâtă, excepția inadmisibilității privește fondul cauzei, nefiind nicidecum una procedurală, tinzând spre împiedicarea judecății, motiv pentru care instanța a respins-
Pe fondul cauzei acțiunea reclamanților și a intervenienților s-a apreciat a fi neîntemeiată.
Din probatoriul administrat s-a reținut că modalitatea concretă de acordare a cotei părți din profitul societății, precum și condițiile de diferențiere se stabilesc prin negociere cu sindicatul.
Prevederile din contractele colective de muncă încheiate la nivel național sau de ramură cu privire la acest drept au un caracter generic și nu unul concret, fără consecințe directe asupra contractelor individuale de muncă ale salariaților.
În lipsa negocierii între angajator și salariat a modalității de acordare a unei cote părți din profitul societății nu s-a născut un drept individual în favoarea salariaților. Anterior negocierii între patronat și sindicate trebuie să existe o hotărâre a adunării generale a acționarilor, prin care să se determine cota parte din profit ce urmează a fi cesionată și numai după emiterea unei hotărâri se poate discuta despre nașterea dreptului.
Față de cele de mai sus, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și a intervenienților.
Asistenții judiciari, participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, au exprimat aceeași opinie asupra cererii reclamanților și a intervenienților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs n în reprezentarea reclamanților și intervenienților în interes propriu, solicitând admiterea lui, casarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se solicită respingerea excepțiilor de necompetență teritorială a Tribunalului Satu Mare, lipsei calității procesuale active și pasive și cea inadmisibilității cererii, iar cu privire la fondul cauzei, se arată că potrivit dispozițiilor contractelor colective de muncă, a căror aplicare este obligatorie, Adunarea Generală a Acționarilor avea obligația să distribuie cota de 10% din profitul realizat în fiecare an către salariați. Faptul că nu au asigurat această distribuire, pe motiv că nu s-a negociat cu ce cuantum, în ce mod, și în ce condiții, constituie invocarea propriei culpe, angajatorul având obligația de a iniția aceste negocieri, iar neîndeplinirea acestei obligații nu-i poate lipsi pe reclamanți de drepturile lor, mai ales că pe anii în litigiu pârâta înregistrat profit net.
Apărările în sensul că prin contractul de muncă la nivel de societate s-a stipulat că în urma negocierilor cu se va stabili modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere a acestui cuantum de participare la profitul societății, fapt ce nu s-a mai negociat, nu-i poate afecta pe reclamanți care sunt terți față de acel contract și în lipsa negocierilor materializate în vreo clauză sau acte adiționale anuale de calcul, reclamanții beneficiază automat imperativ și indiscutabil de dreptul de plată distinctă a acestui adaos prin forța peremtorie a dispozițiilor neechivoce și prevalente ale art. 41 (2) lit. a și art. 42 (2) lit. din CCM unic la nivel național pe anii 2005 - 2006 și respectiv 2007 - 2010 și care au prioritate absolută. De altfel, prevederile din contractele colective la nivel superior sunt cele care prin forța legii, sunt direct și prioritar aplicabile salariaților, salvgardând drepturile acestora în pofida prevederilor din contractul la nivel inferior. Mai mult decât atât, art. 145 din contractul colectiv la nivel de unitate interzice expres orice fel de limitări ale salariului prin acte juridice, iar conform art. 155 Codul muncii în noțiunea de salariu se includ și adaosurile, fără ca acestea să poată reprezenta cauza reducerii altor drepturi salariale colective sau individuale care au fost recunoscute anterior.
Pentru toate aceste considerente s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum fost formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile CCM la nivel național, la nivel de pe anii 2005 - 2006 și respectiv 2007 - 2010, Legea nr. 130/1996, art. 41 alin. 5 din Constituție.
Intimata, prin concluzii scrise a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Examinând recursul declarat prin prisma exigențelor prevederilor art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat nu poartă semnătura părților în numele cărora a fost declarat și nici n-au declarat că și-l însușesc, deși li s- acordat un termen în acest sens, fiind citați cu această mențiune, fapt ce atrage sancțiunea nulității recursului.
Pe de altă parte, deși fost declarat prin mandatar avocat, acesta nu a anexat cererii de recurs procura care să ateste calitatea de reprezentant, cu toate că și acestuia i s- acordat un termen pentru depune la dosar dovada calității de reprezentant, fiind citat cu această mențiune, ba chiar și în termenul de pronunțare avea posibilitatea să îndeplinească această cerință legală, însă nu i-a dat curs, astfel că nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 83 Cod procedură civilă, cererea de recurs va avea aceeași soartă respectiv va fi constatată nulitatea ei în baza prevederilor art. 68 raportat la art. 133, art. 298, art. 316 și 302 indice 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului civil introdus de, cu domiciliul procedural ales la Cabinetul de Avocatură " " din Târgu J- județul G, în calitate de ales al reclamanților, OG, IA, U, -, G, G, G, G, G, G, G, și al intervenienților în nume propriu, -, G, T, -, toți cu domiciliul ales în Târgu J- județul G, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA, cu sediul în B sector 1 Calea nr. 239, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant al reclamanților și intervenienților în interes propriu, împotriva sentinței civile nr. 473/D din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- judecători fond - Melita,
- dact. gref. - 22.02.2010 - 4 ex.
- emis 2 com. - 22.02.2010 - în calitate de ales al reclamanților și intervenienților în nume propriu, SC SA
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
