Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 349/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.349/2010-R
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - -- JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
- - - - judecător
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în comuna de, de, nr. 210, județul B, împotriva sentinței civile nr. 256/LM din data de 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare, asupra recursului.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.256/LM din 2 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulata de contestatorul G in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII si in consecință:
A dispus anularea deciziei nr.17065/01.07.2007 emisa de intimata pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 19.09.2005, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
A respins restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 17065/25.06.1985, contestatorul a fost înscris la pensie limită de vârstă, conform dispozițiilor Legii nr. 3/1977, iar prin decizia nr. 17065/01.07.2007 a fost recalculata pensia contestatorului, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă in temeiul art. 19 alin.2 din Legea nr.19/2000 si potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare", rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la Legea 226/2006.
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, prima instanță a reținut că funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.4 din același act normativ stipulează că "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 3 beneficiază de pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea proporționala a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa nr. 4 si din anexa nr. 5.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Contestatorul a desfășurat activitate 22 ani 5 luni si 26 zile în grupa I de muncă și 5 ani 11 luni și 18 de zile în condiții normale.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare rezultă că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 4 din Legea nr.226/2006,în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr.226/2006, a dispus anularea deciziei nr.17065/01.07.2007 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Tribunalul a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 19.09.2005 și nu din 01.07.2005, datorită faptului că petentul a înregistrat cererea de chemare in judecată doar la data de 19.09.2008.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii și menținerea ca legală și temeinică a deciziei contestate.
În motivarea cererii de recurs, recurenta învederează următoarele:
Prin motivarea sentinței recurate, se constată că instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea disp.art.2 alin.1 din HG nr.1550/2004;
-principiul invocat de instanța de fond "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" nu poate fi aplicat în cazul de față în condițiile în care HG nr.1550/2004 stabilește în mod expres în art.2 alin.3 excepțiile de la acest principiu, în sensul că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977;
-instanța de fond, prin cele dispuse, face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care legea menționate îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă;
-prin decizia de pensionare contestată, s-au stabilit drepturi în favoarea reclamantului începând cu data de 1.07.2007, iar instanța de judecată a dispus acordarea noilor drepturi începând cu data de 19.09.2005, ceea ce este total eronat, decizia nr.-/1.06.2007 putând fi anulată doar cu acordarea drepturilor începând cu data 1.07.2007.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG 1550/2004.
Prin actul înregistrat la instanță la data de 25.11.2009, recurenta, a precizat că prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani ar rezulta o pensie estimativă de 1217 lei, iar în ipoteza în care s-ar aplica nr.OUG 100/2008, ar rezulta o pensie estimativă de 1136 lei, iar dacă s-ar aplica nr.OUG209/2008 ar rezulta o pensie estimativă de 1332 lei, cuantumul pensiei reclamantului fiind mai mare decât prin utilizare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani.
Intimatul, legal citat, nu și-a exprimat poziția în raport de recursul declarat în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie de limită de vârstă ale intimatului contestator au fost stabilite prin decizia nr. 17065 din 25.06.1985, acesta având un stagiu de cotizare realizat de 42 ani, din care, 22 de ani 5 luni și 26 zile în grupa I de muncă, el îndeplinind atribuții corespunzătoare funcției de electrician mină, oțelar turnător, oțelar în și respectiv maistru în, iar în grupa a-III-a de muncă a realizat un stagiu de 8 ani 11 luni și 20 zile.
Potrivit prevederilor articolului 1 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 226/2006 însă, aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite greșit și că solicitarea acestuia de a se lua în considerare un stagiu de cotizare mai mic de 30 de ani, are fundament legal.
Este de observat însă că, din eroare, instanța de fond a dispus acordarea drepturilor de pensie începând cu data de 19.09.2005, deși drepturile vizează luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani în condițiile Legii nr.226/2006, prin urmare, acordarea acestor drepturi nu puteau viza o dată anterioară intrării în vigoare a acestei legi, sens în care se impune modificarea în parte a sentinței sub aspectul datei începând cu care vor fi acordate drepturile aflate în discuție, respectiv data de 1 aprilie 2007, în consonanță cu prevederile art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, cererea de recalculare a drepturilor de pensie fiind înregistrată la Casa Județeană de Pensii B la data de 14.03.2007 (fila 26 din dosarul de fond).
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -19.09.2008-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatul 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că drepturile stabilite prin sentință vor fi acordate începând cu data de 1.04.2007, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în comuna de, de, nr. 210, județul B, împotriva sentinței civile nr. 256/LM din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că drepturile stabilite prin sentință vor fi acordate începând cu data de 1 aprilie 2007.
celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.concept decizie -
Data:19.02.2010
Jud.fond /
Dact.
Data:24.02.2010
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina, Galeș Maria
