Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 352/CM
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de recurenții - pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN, cu sediul în T,- bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1035/09.05.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți: și, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea -- și intimații - pârâți: CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T -- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Grefierul referă oral asupra cauzei, evidențiind faptul că la data de 15 iunie 2009 intimatele - reclamante și - au depus concluzii scrise la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului, luând act că s-a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 al.2 Cod procedură civilă.
URTEA
Cu privire la recursul de fata, Curtea retine următoarele:
Reclamantele și, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata unei despăgubiri reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art.4 din OUG nr.27/2006 și OG ntr.177/2006, începând cu data de 01.04.2006 până la zi și pentru viitor în procent de 15%, drepturi salariale ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanța la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare pentru achitarea despăgubirilor solicitate.
Reclamantele au arătat că îndeplinesc funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Tulcea și că sunt discriminate față de restul personalului judiciar prin excluderea de la beneficiul dreptului la sporul de fidelitate.
S-a menționat că între judecători și asistenți judiciari (aparținând toți aceleași categorii a personalului judiciar) nu poate exista un tratament diferențiat sau criterii de apreciere diferite, deoarece asistenții judiciari îndeplinesc o funcție similară celei de magistrat. Această similitudine este reconfirmată și de reglementarea funcției de asistent judiciar și prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (de exemplu, prin art.5 al acestei legi). Ceea ce este esențial și decisiv, este faptul că asistenților judiciari, asimilați și din punctul de vedere al salarizării cu judecătorii (prin OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006), legiuitorul le-a impus condiții stricte și severe, definitorii și specifice numai pentru magistrați. Având în vedere principiul nondiscriminării, persoanele care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratate diferit deci, recunoașterea tuturor drepturilor salariale aferente profesiei și pentru asistenții judiciari, inclusiv a sporului de fidelitate se impune cu necesitate imperativă, deoarece aceștia se află într-o situație analogă cu magistrații".
În al doilea rând, nici între asistenții judiciari și personalul auxiliar de specialitate (aparținând toți aceleași categorii a personalului judiciar) nu poate exista un tratament diferențiat sau criterii de apreciere diferite sub aspectul continuității într-o funcție judiciară.
Au mai arătat că, situația asistenților judiciari, sub aspectul sporului de fidelitate, se raportează nu doar la cea a magistraților, ci la categoria întregului personal judiciar și a personalului nejudiciar de specialitate juridică din serviciul public al justiției, care beneficiază fără nici o excepție de sporul de fidelitate în unul și același sistem și asistenții judiciari manifestă aceeași fidelitate față de sistem.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorare drepturi salariale trebuie să fie făcute în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și drept urmare admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat.
Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 1035/07.05.2008 Tribunalul Tulceaa admis cererea introdusă de reclamantele și -, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea, Ministerului Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, la plata către reclamante a unei despăgubiri echivalente valoric cu drepturile salariale prev. în art.4 din OUG nr.27/2006 modificată, începând cu 1.04.2006 și până la data de 9 mai 2008 și pentru viitor, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație începând cu 1.04.2006 și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Constanța să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Reclamantele îndeplinesc funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Tulcea și fac parte din categoria personalului judiciar cu statut independent și atribuții deliberative.
Instanța a apreciat că reclamantele fac parte din personalul judiciar, deoarece prestează muncă alături de judecători și de personalul auxiliar de specialitate. Toate persoanele din acest cadru al personalului judiciar, inclusiv reclamantele, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, toate prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, acumulează o vechime în muncă și în specialitatea funcției judiciare, indiferent de categoria socio-profesională (funcția deținută). Într-adevăr, conform art.16 alin.3 raportat la art.1 și art.295 alin.2 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează munca reprezintă vechime în muncă.
Potrivit art.4 din OUG nr.27/2006, toate persoanele din categoria personalului judiciar de specialitate juridică din instanțele judecătorești (judecători, procurori, magistrați asistenți), ba chiar și personalul fără atribuții judiciare dar și de specialitate juridică din instituțiile publice din justiție beneficiază de un spor de fidelitate pentru vechimea în funcția judiciară sau de specialitate juridică deținută în sistemul justiției.
Și reclamantele se află într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu tot celălalt personal judiciar, deoarece și reclamanții sunt parte a unui raport de muncă și acumulează, în urma executării acestui raport, vechime în specialitatea funcției judiciare deținute, fiind fideli acestei funcții judiciare, deoarece își mențin activitatea în sistemul judiciar, neexercitându-și dreptul,prevăzut de art. 41 din Constituție, de părăsire din proprie inițiativă a acestui sistem în favoarea altei funcții extrajudiciare. De asemenea asistenții judiciari respectă aceleași incompatibilități ca și magistrații, deci această fidelitate trebuie remunerată la fel. În plus, legea declară în mod expres că perioada desfășurării activității de asistent judiciar reprezintă vechime în magistratură, adică în funcția de judecător sau procuror.
Deși funcția de asistent judiciar constituie atât o funcție judiciară cât și una de specialitate juridică din instanțele judecătorești (iar perioada desfășurării activității de asistent judiciar este vechime în magistratură totuși, prin art. 16 alin. 2 din nr.OUG 27/2006, categoria socio-profesională a asistenților judiciari a fost exclusă în mod discriminatoriu de la beneficiul sporului prevăzut de art. 4 din nr.OUG 177/2002 și de art. 4 din nr.OUG 27/2006, spor ce are corespondent în cazul tuturor categoriilor de personal judiciar, a celui nejudiciar de specialitate juridică sau a celui conex fără această specialitate juridică, toate din sistemul justiției.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă astfel ca, prin neacordarea sporului de fidelitate, asistenții judiciari sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor care au formulat următoarele critici:
1. Ministerul Justiției critică sentința din perspectiva disp. art. 304 pct.9 cod procedură civilă.
În mod greșit instanța de fond, în temeiul art. 1, 2 alin. 3 și 21 alin. (1) din nr.OG 137/2000, respectiv art. 27 alin. (1) din actuala numerotare în forma republicată a actului normativ, a constatat discriminare acordând drepturi neprevăzute de lege.
Dreptul la sporul de fidelitate pentru asistenții judiciari nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare.
Argumentele invocate sunt neîntemeiate în raport cu art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevedere că "(3) Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile", or asistenții judiciari nu se regăsesc într-o situație comparabilă sau analogă cu celelalte categorii de personal din sistemul bugetar, CEDO a decis în mod constant în sensul că, pentru a putea fi vorba de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile, adică persoane aflate în situații comparabile sau analoage, în materie, să beneficieze de un tratament preferențial; mai mult chiar, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate. Jurisprudența Curții nu definește noțiunea de situații analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni ce rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
2. Ministerul Economiei și Finanțelor critică de asemenea sentința prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art. 34-35 din Legea nr. 500/2004, arătând că acest minister nu poate aloca sume care nu au fost prevăzute prin buget iar cel care aprobă bugetul este Parlamentul, în baza proiectelor întocmite de ordonatorii de credit.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit iar decizia finală asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparține Guvernului și în ultima instanță Parlamentului.
Pentru aceste considerente, recurentul solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată in contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale in materie, Curtea constată că acestea sunt întemeiate.
Reclamanții ocupă funcția de asistenți judiciari, funcție creată în urma completării Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judiciară, având doar rolul de secundanți ai judecătorului, deoarece participă la ședințele de judecată, în anumite cauze și votul acestora este unul consultativ.
Existența unei discriminări de natură salarială presupune existența unei situații comparabile în ce privește conținutul concret al funcțiilor de judecător și personal auxiliar.
Statutul judecătorilor și procurorilor este reglementat de Legea nr. 304/2004 iar statutul asistenților judiciari este prevăzut în aceeași lege în art.55 si art. 110 din titlul
Condițiile de numire și recrutare a asistenților judiciari sunt diferite de condițiile de acces în magistratură, aceștia din urmă nefiind obligați să parcurgă etape de verificare a aptitudinilor și competențelor profesionale.
De asemenea, atribuțiile conferite de lege sunt total diferite pentru cele două funcții iar responsabilitățile asistenților judiciari nu au nicio legătură cu r responsabilitățile magistraților în înfăptuirea actului de justiție din moment ce rolul acestora este doar acela de "consultant".
Nu se poate reține vreo similitudine nici cu categoria personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor deoarece și această categorie este salarizată printr-un act normativ special, respectiv nr.OG 8/2007, iar atribuțiile acestora sunt total diferite de cele ale reclamanților.
Prin urmare, nu se poate reține sub nicio formă existența unei forme de discriminare a reclamanților în raport de aceste categorii profesionale.
De asemenea, așa cum a reținut și Curtea Constituțională, atribuțiile specifice acestei funcții nu se exercită cu caracter permanent ci doar în cazurile când se judecă în primă instanță conflictele de muncă.
Atât prin decizia nr. 239/2003 cât și prin decizia nr.362/2003, Curtea Constituțională a reținut că " situația diferită în care se află asistenții judiciari în raport cu magistrații justifică atât în sensul art. 16 alin.2 din Constituție cât și în sensul reglementărilor internaționale, instituirea unui tratament juridic diferențiat, drepturile care li se acordă ținând cont de opțiunea legiuitorului, fără obligativitatea recunoașterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistrați".
De asemenea, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin hot. Nr. 232/2007 a statuat că "diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității" iar prin hot. Nr.58/2007 același Consiliu a precizat că "referitor la lipsa beneficiului sporului de fidelitate- faptele prezentate nu sunt fapte de discriminare".
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamanților, obligând pârâtele la plata unor drepturi pe care legiuitorul nu le-a stabilit în favoarea acestei categorii profesionale.
Pe cale de consecință va fi admis recursul Ministerului Justiției și în temeiul art. 312 cod procedură civilă, va fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Având în vedere soluția pronunțată pe fond, Curtea va admite si recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece nici în sarcina acestuia nu mai subzistă obligația stabilită de prima instanță de a aloca sumele necesare plății sumelor pretinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții - pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN, cu sediul în T,- bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1035/09.05.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți: și, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea -- și intimații - pârâți: CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T -- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.06.2009.
Președinte, Judecător, Ptr. Judecător,
- - - - - -
aflat în concediu de odihnă,
potrivit disp. art. 261(2)
Cod proc. civilă, semnează
Președinte Instanță
Ptr. Grefier,
- -,
aflată în concediu de odihnă,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef,
Jud.fond - -
Red. Jud. /14.07.2009
Tehnored.gref./4 ex./15.07.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
