Pretentii civile. Speta. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 353/CM
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți A, (), (), toți cu domiciliul ales la Judecătoria Mangalia, strada - cel nr. 4, județul C împotriva sentinței civile nr. 765/2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Mangalia, strada - cel nr. 4, județul C și intimații pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin mandatar ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în- Bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în-, sector 5 și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului, luând act că s-a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 al.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, înregistrată sub nr-, reclamanții A, -, (), (), au chemat în judecată TRIBUNALUL CONSTANȚA, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu anul 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor.
De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, retroactiv în termenul de prescripție și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor în continuare, în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996, republicată și modificată prin OG nr.8/24.01.2007.
Totodată s-a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor prevăzute mai sus, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data hotărârii judecătorești, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare sumelor neîncasate.
Reclamanții au arătat că, deși judecătorii conform art.28 din Legea nr.182/2002 dețin și gestionează informații clasificate, nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru toate celelalte categorii de persoane enumerate.
S-a precizat că, potrivit art.47 al Legii nr.50/1996 republicată și modificată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază.
S-a arătat că dreptul prevăzut de art.47 al Legii nr.50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuia acordat și în continuare judecătorilor, lucru care nu s-a făcut.
Mai mult decât atât, la data stabilirii acestui drept prin art.47 al Legii nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință, care rezidă din condițiile în care un magistrat își desfășura activitatea, condiții ce sunt caracterizate de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar copii xerox după OUG nr.27/29.03.2006.
Prin cererea depusă la data de 4 octombrie 2007, reclamantul a precizat că înțelege să renunțe la judecată.
În apărare, pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Astfel, pârâtul a arătat cu privire la primul capăt de cerere, respectiv acordarea sporului de confidențialitate că:
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane, excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului OG nr.137/2000 rezultă că, legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: "exercitarea următoarelor drepturi" - art.1 alin.2, "exercitarea drepturilor enunțate" - art.1 alin.3 "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege" - art.2 alin.1, "comportament discriminatoriu", "persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" etc.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale, care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul OG nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Conținutul complet diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați, etc.
S-a arătat că modalitatea de salarizare a magistraților este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale iar lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie.
Reclamanții au depus o cerere precizatoare, prin care a arătat că înțeleg să-și completeze cadrul procesual prin introducerea în cauză și a Curții de APEL CONSTANȚA, în calitate de pârâtă, având în vedere calitatea sa de ordonator secundar de credite.
În ședința din data de 2 aprilie 2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate de până la 15%, pentru perioada 01.01.2004 - 11.09.2004.
Prin sentința civilă nr.765/02 aprilie 2008 Tribunalul Tulceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții: A, (), (), în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA.
A admis cererea privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA, în solidar, să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 12 septembrie 2004- 2 aprilie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A obligat pârâta Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, pentru viitor, ca nefondat.
A admis excepția prescripției.
A respins capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate de până la 15%, pentru perioada 01.01.2004-11.09.2004, ca fiind prescris.
A respins capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate de până la 15%, pentru perioada rămasă, ca nefondat.
A luat act de renunțarea la judecată a reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art.47 din Legea nr.50/1996 mai sus expuse însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu, referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
S-au încălcat astfel disp. art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
În altă ordine de idei, se reține că, potrivit art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Având în vedere că instanța nu poate aprecia în ce măsură raporturile de muncă dintre părți se vor menține sau nu în viitor și nici cu privire la modificarea sau nu a legislației în materie, în viitor, urmează a respinge capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, pentru viitor, ca nefondat.
Potrivit disp. art.35 din Legea 500/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor.
În același timp, potrivit art.15 din HG nr.93/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.18 din Legea 304/2004.
Pe cale de consecință, urmează a obliga pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de până la 15%, începând cu anul 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor, instanța va reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de instanță, aceasta va fi admisă și, reținând că data introducerii acțiunii a fost 12 septembrie 2007 și în temeiul art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, va fi respinsă cererea referitoare la acordarea sporului de confidențialitate de până la 15%, pentru perioada 01.01.2004 - 11.09.2004, ca fiind prescris.
Prin dispoz. art.21 din OG nr.137/200 se stabilește că, persoana care se consideră discriminată poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază, este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
În acest sens, potrivit dispoz.OG nr.27/2006 magistrații beneficiază de indemnizație lunară și alte sporuri.
Potrivit Legii nr.444/2006 sporul de confidențialitate se acordă astfel cum restrictiv este prevăzut de art.3, cadrelor militare în activitate, funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de aceste considerente, văzând și Hotărârea CNCD nr.232/29.08.2007 și având în vedere că, această hotărâre nu a fost atacată la instanța de contencios administrativ, instanța va respinge capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate de până la 15%, pentru perioada rămasă, ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanța s-a pronunțat minus petita: deși a recunoscut temeinicia pretențiilor formulate pentru perioada 12.09.2004 - 02.04.2007, instanța, fără a motiva această soluție nu a acordat drepturile salariale solicitate și pentru perioada cuprinsă între 02.04.2007 și data rămânerii definitive a sentinței.
Respingerea pentru viitor a cererii privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică s-a hotărât cu încălcarea și aplicarea greșită a legii iar instanța a dat o interpretare greșită raportului juridic dedus judecății:
1. câtă vreme temeiul juridic al cererii de chemare în judecată îl constituie Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești iar reclamanții au calitatea de judecători este evident că drepturile salariale solicitate nu pot privi decât intervalul de timp în care își păstrează această calitate și câtă vreme legea anterior menționată este în vigoare.
Reclamanții apreciază astfel că respingerea cererii de acordare a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor cu motivarea că instanța nu poate aprecia în ce măsură raporturile de muncă dintre părți se vor menține sau nu în viitor și nici cu privire la modificarea sau nu a legislației în materie în viitor este nelegală, netemeinică și nu corespunde limitelor învestirii.
Prin admiterea unei astfel de interpretări și a unor astfel de argumente se ajunge fără putință de tăgadă la concluzia că pentru recunoașterea drepturilor salariale reclamanții ar trebui să se adreseze lunar instanței de judecată și să facă lunar dovada atât a existenței raporturilor de muncă cât și a împrejurării că legislația în materie nu s-a modificat.
2. Instanța nu a avut în vedere decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu art. 239 alin.3 Cod procedură civilă.
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din legea nr.50/1996, s-a constatat că judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și în art.IX al.2 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din legea nr.50/1996 republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din legea nr.50/1996, republicată și, respectiv, ale art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000.
Sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
C) respingerea cererii privind acordarea sporului de confidențialitate s-a hotărât cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, în scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate o serie de acte normative care conferă mai multor categorii de salariați, militari și civili, care gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la acest tip de date.
Deși judecătorii, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr.182/2002, dețin și gestionează informații clasificate, nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru categoriile de persoane care îndeplinesc același tip de atribuții.
Mai mult, o categorie însemnată de funcționari publici cu statut special din sistemul de ordine publică și siguranță națională gestionează informații clasificate necesare judecătorilor în cadrul cercetărilor penale efectuate.
Față de considerentele expuse, rezultă că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale, cu consecința nesancționării discriminării existente între judecători și alte categorii de persoane care gestionează aceleași informații clasificate.
Astfel, prima instanță nu a avut în vedere și nu a sancționat situația paradoxală în care se află judecătorii câtă vreme aceștia nu beneficiază de sporul de confidențialitate, deși acest spor este recunoscut persoanelor care execută și furnizează magistraților informațiile clasificate necesare soluționării cauzelor deduse judecății - penale și civile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299, art. 304 pct.6,8,9 art.3041și art. 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul formulat pentru următoarele considerente:
Cu privire la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a constatat că, judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin legea nr.334/2001.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că prin legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze iar nu să și abroge legea nr.50/1996.
Cu toate că, Guvernul României nu a fost abilitat prin legea nr.125/2000 să modifice sau să completeze legea 50/1996, totuși prin OG 83/2000 s-a procedat la abrogarea unor dispoziții ale legii 50/1996.
În acest fel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 al.3 cu referire la art. 73 al.1 din Constituție.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din legea 50/1996 republicată să producă efecte și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Efectul supraviețuirii normei în discuție face ca drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din legea nr.50/1996 să se cuvină și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Câtă vreme nu a intervenit un act normativ care să abroge sporul de 50% cuvenit magistraților, acesta subzistă și este cuvenit și în continuare reclamanților.
Prima instanță a respins cererea reclamanților de acordare a acestui spor și după pronunțarea hotărârii cu motivarea că nu se poate aprecia în ce măsură raporturile de muncă dintre părți se vor menține și pe viitor, însă ar constitui o sarcină excesivă să se pretindă reclamanților să formuleze în fiecare lună noi acțiuni pentru obținerea unui spor pentru luna precedentă.
Cu privire la sporul de confidențialitate de 15%:
Potrivit art. 15 al.1 și 2 din codul deontologic al magistraților judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe acre le-au obținut în această calitate.
În cazul în care, potrivit legii lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament.
În conformitate cu prevederile art.99 al.1 lit.d) din legea 303/2004 constituie abatere disciplinară nerespectarea de către judecători și procurori a secretului deliberării și a confidențialității lucrărilor cu acest caracter.
În același sens, prin art. 10 din legea 303/2004 se prevede faptul că judecătorii și procurorii nu își pot exprima public opinia cu privire la procese în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Prin urmare, obligația de confidențialitate pentru magistrați este prevăzută prin lege.
Ca atare, legiuitorul instituind obligația sinalagmatică profesională de confidențialitate în sarcina reclamanților a instituit implicit și o obligație de plată(o contraprestație salarială).
Raportul juridic de muncă, indiferent că este tipic sau atipic are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic. Așadar, raportul juridic de muncă dă naștere la drepturi și obligații reciproce între părți.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 al.1 lit.d) din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor raportat la art. 16 al.1 și 2 din codul deontologic al magistraților, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.46/15.12.2008, admițând recursul în interesul legii a stabilit că judecătorii și procurorii au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară.
Conform art. 329 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În motivarea acestei decizii în interesul legii s-a reținut că magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative nu prevăd acordarea acestui spor au drept la despăgubiri în temeiul art. 27 al.1 din OG 137/2000.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază(indemnizația) prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuind să fie acordate cu caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Atât timp cât prin recursul în interesul legii s-a constatat existența unei discriminări între magistrați și celelalte categorii de funcționari care primesc sporul de confidențialitate și că nu există o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru a acorda acest spor doar unora dintre ei, deși se află în situații comparabile, această problemă de drept - astfel cum a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, în temeiul art. 329 Cod procedură civilă enunțat mai sus.
Curtea a obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate, avându-se în vedere dispozițiile art.269 al.1 din codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți: A, (), (), toți cu domiciliul ales la Judecătoria Mangalia, strada - cel nr. 4, județul C împotriva sentinței civile nr. 765/2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți: și, ambii cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Mangalia, strada - cel nr. 4, județul C și intimații pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin mandatar ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în- Bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în-, sector 5 și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA, în solidar, să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de 50%, prevăzut de art. 47 din legea nr.50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu 02 aprilie 2007 și în continuare, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA, în solidar, să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din indemnizația brută lunară începând cu 12.09.2004 și în continuare, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:; Șt.
Red.dec.-jud.-/07.07.2009
- gref.-
4 ex./08.07.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
