Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3697/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3697
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
*******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, G, împotriva sentinței nr. 0194 din 04 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că la data de 29 10 2007, Reclamanții, -,L, -, a, G, -, a, -, -, C, -, (), -, - au formulat cerere de chemare in judecată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând diferența de spor de fidelitate începând cu 01 04 2006 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești,precum și pentru viitor; de asemenea să plătească drepturile menționate,actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data plătii efective, să fie efectuate mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și totodată să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Au solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art. 242 cod procedură civilă și citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 194 din 04 februarie 2008 respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele
Reclamanții sunt încadrați ca personal auxiliar de specialitate și conex la Judecătoria Craiova, beneficiind de prevederile Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Numirea personalului de specialitate se face în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. n și art. 11 lit. n din Regulamentul de Ordine Interioară nr.22/2005, de către președinții curților de apel, respectiv tribunalelor, acestea din urmă - alături de Ministerul Justiției - având calitatea de ordonatori principali, secundari și terțiari de credite.
În consecință, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă, în sensul art. 282 Codul Muncii, pârâtul neavând astfel obligația de plată efectivă a sumelor pretinse de reclamanți.
Prin urmare, cererea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit art. 16 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, ersonalul p. salarizat potrivit acesteia beneficiază de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, cuprins între 5% și 20%.
De aceleași drepturi beneficiază și magistrații, procentele stabilite de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 pornind însă de la 10% și până la 30%, corespunzătoare unor tranșe de vechime în funcție, ce pornesc de la 3 ani și până la peste 20 ani.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede în art.14 că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de această convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Acest text a fost transpus în legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzicând orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
De asemenea, în art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare se prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Legat de art. 14 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
In același timp însă, Curtea a mai arătat că "dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit,tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații necomparabile" (cauza Thlimmenos contra Greciei).
Instanța a constatat că reclamanții și categoriile de personal, respectiv magistrații, la care se raportează, nu se găsesc în situații analoage și comparabile. Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea este reglementată printr-o lege specială,ținându-se seama de particularitățile, răspunderea, complexitatea funcției pe care o deține.
Este incontestabilă diferența între atribuțiile specifice funcției de magistrat și cele specifice personalului auxiliar și conex, ceea ce conduce, în mod firesc, la o salarizare diferită, inclusiv atribuirea de sporuri diferite, celor două categorii profesionale. Ca urmare, nu se poate reține o situație comparabilă între cele două categorii.
Nu se consideră că, prin reglementarea diferită a sporului de fidelitate se încalcă principiul egalității, nefiind interzisă orice diferență de tratament, astfel că a distinge nu înseamnă a discrimina.
Principiul egalității și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale și analoage, iar tratamentul juridic diferit, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Este opțiunea liberă a legiuitorului ca, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Împotriva sentinței, la data de 13 martie 2008, au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, pe cale de excepție invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 8/2007 raportat la dispozițiile art. 4 din OUG nr. 27/2006 în temeiul art. 6 alin.2 din Codul Muncii, art. 20 și art. 53 din Constituția României, art. 21 pct. 3 din OG nr. 137/2000 modificată și republicată, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei, susțin că actele normative ce reglementează salarizarea magistraților și a personalului auxiliar au creat discriminare între cele două categorii profesionale. Au susținut că Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar a determinat magistrații să se considere discriminați față de această categorie profesională, formulând acțiuni în instanță, astfel că, la rândul lor, consideră că sunt în măsură să solicite eliminarea diferenței de spor de fidelitate pe care o prevăd cele două acte normative privind salarizarea magistraților, respectiv salarizarea personalului auxiliar.
În acest sens, au arătat că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a fost stabilit un cuantum al sporului de fidelitate pentru magistrați, cuprins între 10% și 30%, în funcție de o vechime în funcție de la 3 ani și până la peste 20 ani. La momentul respectiv, această majorare a fost justificată prin eliminarea sporului de vechime pentru magistrați, însă odată cu adoptarea legii de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, ce a reintrodus sporul de vechime, această majorare a sporului de fidelitate a fost menținută.
Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor, prevede că această categorie profesională beneficiază de un spor de fidelitate în cuantum de 5% până la 20%, pentru o vechime în funcție de la 5 ani și până la peste 20 ani. Se observă astfel, că apare o discriminare, întrucât pe lângă diferența de 5 până la 10 procente, în funcție de vechime, existentă între magistrați și personalul auxiliar, sporul de fidelitate se acordă pentru magistrați începând de la 3 ani vechime in instanță, iar pentru personalul auxiliar de la 5 ani.
Au mai arătat că prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce instituie principiul egalității în fața legii, trebuie respectate cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar născându-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat statul român. Conform art.21 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 persoanele discriminate au dreptul la despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun.
Reclamanții au mai arătat că trebuie să beneficieze de același spor de fidelitate atâta timp cât lucrează în aceiași instituție, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Constituția României, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii.
La data de 14 august 2008 pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod întemeiat prima instanță a reținut că prin modul de reglementare a sporului de fidelitate, diferit pentru reclamanți, în calitatea acestora de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Judecătoriei Craiova în raport cu magistrații nu s-a creat o situație discriminatorie în cadrul aceleiași instanțe și în raport de această susținere,cererea formulată de aceștia s-a reținut a fi nefondată.
Tribunalul Dolja reținut, pe de o parte, faptul că principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate astfel încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie discriminare sau instituirea unor privilegii, iar pe de altă parte, situațiile diferite în care se găsesc categoriile de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ceea ce nu echivalează cu o uniformitate, așa cum Curtea Constituțională a României s-a pronunțat în mod constant (decizia nr. 168/1998 și nr. 294/2001).
Pe de altă parte, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanții și categoria socială la care se raportează, respectiv magistrații, nu se regăsesc în situații analoage și comparabile, salarizarea acestora fiind stabilită printr-o lege specială ținând seama de particularitățile, răspunderea și complexitatea funcției pe care o dețin, fiind evidențiate în mod clar diferențele între atribuțiile specifice funcției de magistrați și cele specifice personalului auxiliar și conex, ceea ce conduce în mod firesc la o salarizare diferită, inclusiv la sporuri diferite sau într-un cuantum diferit, principiul egalității și nediscriminării invocat de către recurenți aplicându-se doar în situațiile analoage, iar tratamentul juridic diferit instituit în baza unor situații obiectiv diferite nu reprezintă noi privilegii sau noi discriminări.
De asemenea, între timp, ulterior pronunțării hotărârii în primă instanță de către Tribunalul Dolj, în cursul anului 2008 Curtea Constituțională a României, prin mai multe decizii, printre care decizia nr. 818/03.07.2008, constatat ca fiind neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, act normativ ce stat la baza cererii formulate de reclamanți, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
In același timp, din examinarea actelor normative care reglementează salarizarea magistraților, pe de o parte și a personalului auxiliar de specialitate și conex, pe de altă parte, se constată cu evidență faptul că legiuitorul a instituit drepturi similare pentru cele două categorii sociale, dar și drepturi specifice, astfel încât cele două categorii nu se află într-o situație comparabilă, pentru a se vorbi de o discriminare, tratamentul juridic diferit instituit pentru aceștia în ceea ce privește sporului de fidelitate (procent diferit și vechime diferită), fiind justificat și întemeiat pe o cauză rezonabilă și obiectivă.
Referitor la aceeași problemă de drept, respectiv existența unei discriminări în ceea ce privește salarizarea diferită în cadrul aceleiași instituții sau categorii sociale, Curtea Constituțională a României, de asemenea, s-a pronunțat prin decizia nr. 693/2006 și nr. 108/14.02.2006, respingând excepțiile de neconstituționalitate invocate privind dispozițiile art. 19 și 20 alin. 1 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, statuând că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, reținând în esență și faptul că aceste sporuri, premii și alte stimulente acordate demnitarilor și altor categorii de salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare și nu drepturi fundamentale consacrate și garantate de Constituție.
Toate aceste decizii ale Curții Constituționale sunt aplicabile și în speța de față, astfel încât nu se poate vorbi de discriminare între reclamanți, pe de o parte, în calitatea acestora de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul instanțelor judecătorești, și magistrați, pe de altă parte, în ceea ce privește reglementarea diferită a sporului de fidelitate.
Față de cele arătate, se constată că hotărârea Tribunalului Dolj nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute în dispozițiile art. 304 pct.1-9 cod procedură civilă,astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanți se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, -, -, G, -, -, -, -, împotriva sentinței nr. 0194 din 04 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/30.06.2009
fond:
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Ligia Epure, Doina Vișan
