Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 378/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 378/R/2009

Ședința publică din data de 24 februarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției

JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al Curții

- -

GREFIER: - -

S-au luat spre examinare recursurile declarate de reclamanta FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA în numele și pentru membrii de sindicat, C, G, G, de pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR A JUDEȚULUI B-N și de chemata în garanție AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 741/F/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești tichete de masă.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 24.02.2009, chemata în garanție Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului reclamantei și judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242.pr.civ.

Totodată se constată că din recursurile tuturor recurentelor rezultă că acestea au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 741/F din 6 noiembrie 23008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, pentru membrii săi de sindicat din cadrul DIRECȚIEI SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B-N și în consecință: pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B-N a fost obligată să acorde reclamanților, C, G, G, și, tichete de masă începând cu data de 10 decembrie 2006 până la data de 31 decembrie 2007, corespunzător perioadei lucrate pentru fiecare reclamant în parte.

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B- și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a fost obligată să aloce fondurile necesare acordării tichetelor de masă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta Federația Sindicală a din România Bas olicitat acordarea tichetelor de masă pentru anii 2004-2007 pentru membrii săi de sindicat, angajați ai Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor B- Numele și adresa membrilor de sindicat ai Sindicatului Liber al Personalului Sanitar Veterinar B-N care este afiliat la a fost indicat prin precizare de acțiune de către mandatarul reclamantei.

Faptul că aceștia sunt angajați ai DSVSA B-N rezultă din copia contractelor individuale de muncă anexate și din tabelele nominale cu personalul contractual care sunt membrii ai Sindicatului Liber al Personalului Sanitar Veterinar B-N depus de pârâta DSVSA B-

Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Bi nvocată de chemata în garanție B, instanța a reținut că potrivit art. 28 (2) din Legea 54/2003, organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor fără a avea nevoie de un mandat expres din partea acestora.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CNCD B instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 27 din OG137/2000 republicată CNCD va fi citat obligatoriu atunci când în fața instanței de judecată s-a formulat o cerere de către o persoană care se consideră discriminată pentru a cere acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea creată prin discriminare.

Potrivit dispozițiilor art. 19 (3) din nr.OG 137 republicată, sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Astfel că față de aceste prevederi CNCD-ul nu are competență de a se pronunța în cauza dedusă judecății fiind vorba de drepturi salariale solicitate din sistemul bugetar.

În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, beneficiază lunar de 20 de tichete de masă cu excepția pensionarilor".

Astfel că dispozițiile textului sus-amintit sunt imperative și nu lasă loc de interpretare, nefiind un drept sub condiție așa cum a invocat pârâta DSVSA B-N prin întâmpinarea de la fila 10-14 și chemata în garanție ANSVA B prin întâmpinarea de la fila 826-829.

Invocarea prevederilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă prin care se prevede că angajatorul poate acorda tichete de masă în limita bugetului alocat, nu a fost reținută întrucât Legea nr. 142/1998 este o lege generală, iar Legea nr. 435/2006 este o lege specială. Cum legea specială derogă de la legea generală iar dispozițiile Legii nr. 435/2006 sunt exprese fără alte condiții, solicitarea reclamantei de a acorda tichete de masă membrilor săi angajați ai DSVSA B-N este temeinică și legală.

Nici susținerea pârâtei și a chematei în garanție, potrivit căreia drepturile solicitate ar fi fost suspendate pentru anul 2007 prin dispozițiile art. 3 din nr.OUG 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, care condiționează acordarea tichetelor de masă de resursele bugetare, nu a fost reținută în cauză nefiind aplicabile, întrucât acestea sunt norme cu caracter general și adoptate anterior publicării legii speciale.

Cum dreptul reclamanților s-a născut expres prin Legea nr. 435/2006 care a fost publicată în MO nr. 980 din 07.12.2006, drepturile solicitate vor fi acordate începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 10.12.2006. Drepturile vor fi acordate până la data de 31 decembrie 2007 așa cum au fost solicitate de reclamant.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Bf ormulată de către DSVSA B-N, instanța a constatat că potrivit Anexei 2 pct. 4 din HG130/2006 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, cu modificările și completările ulterioare, Direcțiile Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Județene sunt instituții publice aflate în subordinea B, iar potrivit art. 4 alin. 4 din nr.HG 130/2006, Președintele Autorității este ordonator principal de credite. În această calitate Președintele este cel care repartizează bugetele pentru instituțiile publice ierarhic inferioare. Chiar dacă Direcțiile Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Județene și ale municipiului B au personalitate juridică conferită prin lege, nu au și calitate de ordonatori principal de credite ci de ordonatori secundari.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta FEDERAȚIA SINDICALĂ DIN ROMÂNIA în numele angajaților B-N și

Reclamanta solicită admiterea recursului în sensul acordării tichetelor de masă și pentru perioada cuprinsă între anii 2004-2007. Arată că, chiar dacă angajatorul precum și ordonatorul de credite nu au prevăzut sume de bani cu această destinație, consideră că în baza prevederilor Legii nr. 142/1998 și Legii nr. 435/2006, aceștia pot fi obligați la alocarea, respectiv plata acestor sume.

AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ prin recursul său solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului arată că reclamanții sunt personal contractual în cadrul B-N, neavând raporturi directe de serviciu cu, astfel că orice obligație de plată a unor sume de bani revine B-N, deoarece plata unor drepturi salariale este o prerogativă exclusivă a instituției publice cu care aceștia au raporturi de serviciu.

Pe fondul cauzei arată că pentru anul 2007 nu există posibilitatea acordării tichetelor de masă în raport cu prevederea cuprinsă în art.III al nr.OUG 88/20.11.2006, pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal.

Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se acordă tichete de masă în anul 2007.

Din art. 23 din Legea nr. 435/2006, rezultă că unitățile sanitar veterinare publice sunt finanțate din venituri proprii și din subvențiile de a bugetul de stat, deci nu se înscriu în cele reglementate de nr.OUG 88/2006.

Din art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă rezultă că salariații pot primi tichete de masă, acordarea acestui drept fiind o opțiune a angajatorului în limita stabilită de prevederile bugetare de stat sau, după caz, locale, astfel că soluția instanței de fond este greșită.

Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea reține următoarele:

Așa cum corect a reținut și tribunalul, în sentința atacată, dispozițiile art. 23 din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar prevăd că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, beneficiază lunar de 20 tichete de masă cu excepția pensionarilor."

Așadar trebuie conchis că pretențiile reclamantei formulate în numele membrilor săi de sindicat, astfel cum au fost admise de instanța de fond, sunt pe deplin justificate, de limite fiind acordate, începând cu data de 10 decembrie 2006, data intrării în vigoare a Legii nr. 435/2006 și până la data de 31 decembrie 2007, așa cum au fost soluționate de reclamant.

Este adevărat că acțiunea a fost admisă doar în parte în sensul că instanța nu a admis pretențiile reclamantului în privința acordării tichetelor de masă începând cu anul 2004, însă această dispoziție contrar criticilor aduse în recurs sentinței de către reclamantă, este temeinică și legală.

Astfel, în primul rând este de reținut că dreptul reclamanților s-a născut expres prin Legea nr. 435/2006 de la data intrării ei în vigoare, data de 10.12.2006.

Este adevărat că acordarea tichetelor de masă are și o reglementare generală prin Legea nr. 142/1998 însă chiar dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din acest act normativ stipulează că salariații pot primi o alocație individuală de hrană ce se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.

Invocarea de către reclamant a legii de mai sus în nici un caz nu justifică acordarea tichetelor de masă pentru întreaga perioadă solicitată, respectiv și pentru perioada 2004 - 10.12.2006, întrucât prin legile bugetului de stat aferente anilor 2004-2006 nu au fost susținute acordarea acestora.

De fapt, tocmai adaptarea legii speciale nr. 435/2006 confirmă faptul că, potrivit legii generale, angajații din domeniul sanitar-veterinar nu puteau beneficia de tichete de masă, fiind astfel necesar ca dreptul lor să fie reglementat prin această lege specială.

Așadar, sub aspectul criticilor ce au fost aduse sentinței de către reclamant, se constată că recursul este nefondat.

De altfel, și recursul formulat de pârâta Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a jud. B-N, trebuie privit ca fără succes.

Astfel, s-a invocat, în esență, de către această pârâtă, faptul că ar fi în imposibilitate de a suporta plata tichetelor de masă angajaților săi, în condițiile în care rezultatele bugetare pe care le are la dispoziție nu ar acoperi acordarea tuturor drepturilor salariale.

Apărarea pârâtei nu se justifică și în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 435/2006 prevăd foarte clar, fără alte condiții, acordarea celor 20 de tichete de masă personalului încadrat în unitățile sanitar-veterinare.

Așa fiind, față și de dispozițiile art. 299 și art. 312. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta FEDERAȚIA SINDICALĂ DIN ROMÂNIA în numele angajaților B-N și B împotriva sentinței civile nr. 741/F din 6 noiembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red.AR/dact.

2ex./24.03.2009

Jud.primă instanță: /

Președinte:Lucia Ștețca
Judecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 378/2009. Curtea de Apel Cluj