Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3816/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2285/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3816/
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, Medi, împotriva sentinței civile nr.29/14.01.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât Centrul Regional de Profesională a
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 11.05.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.29/14.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții, Medi, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Regional de Profesională a
În considerente a reținut că reclamanții avut calitatea de funcționari publici in cadrul T - Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, act normativ care reglementează si salarizarea funcționarilor publici, a fost modificata si completata prin Legea nr. 161/2003, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea administrațiilor publice, a funcționarilor publici și in mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, introducând elemente noi in ceea ce privește salariul funcționarilor publici.
Astfel, din sporurile prevăzute la art.31 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfășurata, funcționarii publici au dreptul la un spor compus din: a) salariul de baza; b) sporul de vechime in munca; c) suplimentul postului și d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Reclamanții mai arata ca, textul de lege prin care a fost suspendata plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare vine in contradicție cu normele constituționale, întrucât nu pot fi suspendate printr-o ordonanță de urgenta.
Parata Centrul Regional de Profesionala a Ta depus întâmpinare la acțiunea reclamanților și arata ca aceasta este neîntemeiata deoarece angajatul nu poate dispune achitarea sumelor cuvenite cu titlu de suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza și suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% atâta timp cat bugetul statului nu permite aceasta plata, dovada fiind ca prin lege termenul de suspendare s-a prelungit, iar angajatorul nu poate avea prevăzute sume cu aceasta destinație in bugetul de venituri și cheltuieli.
Instanța judecătorească nu poate sa dispună plata suplimentului postului in procent de 25% din salariul de baza și plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% atâta timp cat nu a fost stabilit (cuantificate) de ordonatorul de credite printr-un act administrativ (ordin, dispoziție) individual pe fiecare funcționar public in parte.
În prezent nu exista baza legala pentru acordarea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, fiind necesar existenta unor dispoziții date in aplicare (executarea) art.29 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999
De fapt, legiuitorului revine atribuția in cazul promovării unui act normativ cu forma juridica de lege, fie Guvernului in cazul promovării unei hotărârii date in executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, Medi, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului său, a arătat că prin hotărârea atacata, instanța a respins ca nefondata cererea reclamanților având ca obiect acordarea următoarelor drepturi salariale, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate in parte, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plății efective a următoarelor drepturi bănești:
Suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, retroactiv, respectiv din data de 22 martie 2004 pana la 30 noiembrie 2006 cu titlu de despăgubiri actualizate la zi cu indicele de inflație pana la data plății efective, in funcție de timpul efectiv lucrat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din interpretarea prevederilor actelor normative incidente cauzei, faptul ca "prevederile referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin G nr. 92/2004 si G nr. 2/2006 " precum si faptul ca "după încetarea suspendării, pentru a fi posibila cuantificarea (calcularea ) suplimentului postului si
suplimentului treptei de salarizare, ca parți componente ale salarizării funcționarilor este necesara existenta unor dispoziții date in aplicarea (executarea ) prevederilor art.31 din Legea nr.188/1999, nefiind prevăzut cuantumul celor două suplimente. "
Totodată instanța a mai reținut si faptul ca " în condițiile in care nu este reglementata modalitatea de calculare a celor doua suplimente, aprobarea acestor drepturi presupune obligarea angajatorului la plata unor sume ce sunt imposibil de calculat iar cuantificarea lor de către instanța ar
constitui o nesocotire a deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale in conținutul căreia s-a reținut expresis verbis că instanțele judecătorești nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative, astfel ca nu au competenta de a se substitui legiuitorului ori executivului in privința acordării efective a unui drept prevăzut de
lege, dar care nu este pasibil de executare efectiva ".
Așa cum recurenți au invocat si la judecata in fond, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art.31 alin.1, lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata (forma actuala), articol de lege care arata ca: "Pentru activitatea desfășurata, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
- salariul de baza;
- sporul pentru vechime in munca;
- suplimentul postului;
- suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederile art. 31 lit. c) si d) au fost suspendate in perioada 2004-2006 iar începând cu 01.01.2007 potrivit dispozițiilor art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevederile referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare au reintrat in vigoare.
Drepturile referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr.76/2005 care prevede ca "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspend a aplicarea dispozițiilor art. 29, din Legea nr. 188/1999".
Ulterior, prin art. 48 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr.417/2006 se prevede ca "la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe se suspenda aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările și completările ulterioare (actual art. 31 alin. 1 lit. c) si d), pana la data de 31 decembrie 2006".
Prin Ordonanța nr. 6/2007 au fost reglementate drepturile salariale si alte drepturi ale funcționarilor publici, pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, precum si drepturile salariale care se acorda funcționarilor publici in anul 2007.
Potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 6/2007 sistemul de salarizare cuprinde salariile de baza, sporurile, premiile, stimulentele si alte drepturi.
Suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezulta din prevederile art.31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicata.
OG nr. 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului funcționarilor publici, ci dimpotrivă la art. 48 al acestui act normativ se arata ca "prezenta ordonanța se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicata, precum si cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea si alte drepturi pentru personalul bugetar".
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale invocate mai sus, suspendarea dispusa prin actele menționate încetându-si aplicabilitatea, context in care dreptul revine in patrimoniul intimaților-reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt elemente componente ale salariului de baza al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art. 37 din OG nr.6/2007, text in temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plata ale autorității sau instituției publice si ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art. 37 alin.3 teza ultima din OG nr. 6/2007, se prevede expres ca orice limitare sau renunțare efectuata cu încălcarea acestui principiu este lovita de nulitate absoluta.
Recurenții au învederat instanței de recurs faptul ca, motivarea paratei privind neacordarea acestor doua suplimente cuprinde o înșiruire de acte normative adoptate pe parcursul anilor 2004-2008, acte prin care acordarea celor doua sporuri a fost suspendata succesiv.
Prin motivele invocate in întimpinare, T nu face altceva decât sa confirme faptul ca într-adevăr legislația specifica funcționarilor publici permite acordarea acestor sporuri dar din motive exclusiv imputabile executivului plata acestor drepturi nu pot fi realizata.
Instituirea celor doua tipuri de sporuri salariale are menirea sa asigure funcționarului public venituri suficiente din activitatea pe care o desfășoară in funcția publica pentru a compensa multiplele incompatibilități ale funcției publice, instituite prin Legea nr. 161/2003.
Rațiunea legiuitorului a fost aceea de a asigura venituri suficiente funcționarului public, căruia ii este interzisa prestarea altor activități aducătoare de venituri, cat si aceea de a asigura funcționarea eficienta instituțiilor statului prin intermediul unor funcționari fideli si dedicați serviciului public.
Astfel, in contextul severelor incompatibilități prevăzute de lege, acordarea drepturilor reclamate in cauza nu este numai in interesul particular al funcționarilor publici ci are in vedere si un interes de ordin general vizând funcționarea eficienta a instituțiilor statului cu personal de o buna calitate profesionala si umana.
Pe de alta parte, este inadmisibil ca un drept instituit in mod necondiționat de lege sa nu fie recunoscut si aplicat de cei cărora li se adresează norma legala.
Este contrar noțiunii de "stat de drept" consacrata in Constituția României (art. 1 alin 3) ca o lege sa aibă caracter formal.
Legea trebuie interpretata in sensul aplicării ei, si nu al neaplicării pe motiv ca nu este suficient de sau de îndestulătoare, principiu care se regăsește si in articolul 3 din Codul Civil.
Mai mult decât atât, este de principiu ca o norma legala, odată reglementata trebuie sa producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista ca legile sa aibă doar caracter formal. Legiuitorul a adoptat legea iar cei cărora li se adresează sunt obligați sa o aplice.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Constituția României, Statul Român are obligația de a îndeplini întocmai si cu buna credință obligațiile ce-l revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlamentul României, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Urmare a acestei prevederi legale constituționale, O si protocoalele anexa se aplica in ordinea juridica interna a statelor contractante.
Potrivit principiului subsidiarității, garantarea drepturilor consacrate de O, care presupune atât respectarea acestora de către autoritățile naționale, cât si înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor, se asigura, in primul rând, de fiecare stat contractant. În consecința, primul judecător al Convenției este judecătorul național, care urmează sa aplice direct prevederile convenționale; normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului având aplicabilitate directa in dreptul intern.
Potrivit articolului 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor si Libertăților Fundamentale (act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea nr.30/18 mai 1994 ): "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generate ale dreptului.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a creat in jurisprudența sa o noțiune autonoma specifica sistemului convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițiala a textului: "orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale ".
CEDO a arată ca noțiunea de bun se refera la orice valoare patrimoniala, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoana ar fi putut in mod efectiv si licit sa le dobândească.
Astfel, recurenții consideră ca drepturile solicitate reprezentând suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare reprezintă un bun in sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Recurenții au ca in mod total eronat au procedat unele instanțe care au respins acordarea acestor categorii de sporuri motivat de faptul ca legiuitorul nu a reglementat expres cuantumul acestora sprijinindu-se in acest sens si pe un punct de vedere al ICCJ.
Recurenții au subliniat faptul ca punctul de vedere exprimat de ICCJ nu poate fi considerat nici izvor de drept nici jurisprudența atâta timp cat nu a fost formulat un recurs in interesul legii care sa fie si admis.
În cuprinsul Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici exista mai multe categorii de sporuri care pot fi acordate, cum sunt sporul de audit sau sporul de in cuantum de 25% cuantumuri maxime care pot fi luate in considerare si in cazul sporurilor solicitate de recurenți.
Lipsa reglementarii exprese a cuantumurilor acestor sporuri nu poate fi imputata in nici un fel funcționarilor publici ci din contra celora care aveau obligația acordării acestora.
Mai mult decât atât Guvernul României prin multitudinea de ordonanțe emise in vederea suspendării acestor drepturi nu a încercat in nici un fel sa elimine acordarea acestora, ci a prorogat acordarea lor pana la 01.01.2007, după care a renunțat si la aceasta măsura.
S-a ajuns astfel la golirea de conținut a unei legi adoptate de Parlamentul României încălcându-se astfel cele mai elementare norme de drept.
În aceste condiții, prin nerecunoașterea drepturilor ce decurg din textele de lege invocate, recurenții consideră că este încălcat principiul egalității in drepturi consacrat de art. 16 din Constituția României, republicata, si principiul egalității de șanse prevăzut de art. 39 alin.1 lit. d) din Legea nr. 53/2003.
Față de aceste considerente si ținând cont de practica unor Curți de Apel ( ex. Curtea de Apel Craiova ) cat si a altor instanțe din tara ( Tribunalul Dolj, Tribunalul C S ) care s-au pronunțat in cauze identice in sensul admiterii acțiunilor promovate de funcționarii publici din cadrul instituțiilor publice, in vederea acordării acestor suplimente, recurenții solicită instanței de recurs,admiterea acestui recurs, modificarea sentinței civile nr. 29 din 14.01.2009 pronunțata de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr- in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si obligarea paratei sa acorde reclamanților suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare de 25 % pentru fiecare supliment in parte din data de 22 martie 2004 pana la 30 noiembrie 2006 cu titlu de despăgubiri actualizate la zi cu indicele de inflație pana la data plații efectiv, in funcție de timpul efectiv lucrat.
Intimata a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
In recurs nu s-au administrat noi probe.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenta, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentii-reclamanti sunt salariatii intimatei-parate, avand calitatea de functionari publici, asa cum rezulta din actele depuse la dosar, aspect pe care l-a retinut si instanta de fond.
Acestia au sesizat Tribunalul cu o actiune in pretentii avand ca obiect plata unor drepturi banesti echivalente drepturilor salariale.
Potrivit dispozițiilor art.911din legea nr.188/1999, privind statutul funcționarului public, dispoziții ce au fost introduse prin Legea nr.251/2006 intrată în vigoare la data de 29.07.2006, art.106 in varianta republicata a Legii, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
În raport cu data introducerii acțiunii 3.11.2008, data la care se aflau în vigoare dispozițiile mai sus menționate, instanța apreciază că în cauză competența de soluționare a pretentiilor formulate de reclamantii functionari publici, revine unei instanțe de contencios administrativ.
Cu toate ca instanta de fond a retinut faptul ca reclamantii au aceasta calitate, a judecat cauza intr-un complet compus pentru solutionarea litigiilor de munca, cu doi judecatori si doi asistenti judiciari.
Întrucât pârâtul are calitatea de autoritate locala, instanța în raport de dispozițiile art.10 alin.1 din Legea 554/2004 si art.2 pct.1 Cod procedură civilă apreciază că îi revine competența de soluționare Tribunalului Teleorman, complet specializat in contencios administrativ, motiv pentru care va admite recursul si, in temeiul art.304 pct.3 si 312 al.6 Cod procedura civila, va casa hotararea si va trimite cauza spre solutionare la aceeasi instanta, sectia contencios administrativ si fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, Medi, împotriva sentinței civile nr.29/14.01.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât Centrul Regional de Profesională a
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre competentă soluționare la aceeași instanță, secția contencios administrativ.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./17.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
