Pretentii civile. Speta. Decizia 3817/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2170/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3817/
Ședința publică de la 27.05.2009 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 20.03.2009 de către Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor invocate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata diferențelor salariale pentru perioada 2005-2007, în conformitate cu prevederile art. 128,129, anexa 3 și anexa 3 bis din
În ședința publică din 16 martie 2009, pârâta SC SA a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 - ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, care contravin prevederilor art.1 alin.4 și 5, art.73 alin 3 lit. p și art.79 alin.1 din Constituția României, în măsura în care aceste dispoziții se referă la abrogarea art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
În susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 - ultima liniuță - a arătat pârâta că, motivele de neconstituționalitate au în vedere principiul efectivității juridice dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv în jurisprudența Curții Constituționale, în acord cu care legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că acestea trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ, să aibă vocație de a respecta drepturile, libertățile fundamentale ale cetățenilor precum și o aplicabilitate practică uniformă pentru a se evita o jurisprudența neuniformă.
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 20.03.2009, Tribunalul Teleorman, în opinie majoritară, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin. 2 - ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii,ca fiind inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Natura juridică a cauzei este de dreptul muncii, iar art. 284 alin. din Legea nr. 53/2003, prevede că, în conflictele de muncă, cererile sunt adresate instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau, după caz, sediul, reclamantul.
Dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999, care stabilea competența instanței de la sediul unității, au fost abrogate în temeiul dispozițiilor art.298 alin. 2 - ultima liniuță - coroborat cu art. 284 alin. 2 din Legea nr.53/1.03.2000- Codul Muncii.
Verificând, conform art. 29 alin.6 din Legea nr.47/1992, republicată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în art.1,2 și 3 ale aceluiași articol, instanța de fond a constatat neîndeplinirea condiției care impune că de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Astfel, critica de neconstituționalitate a art. 298 alin. 2 - ultima liniuță - din Codul Muncii, privește exclusiv împrejurarea că, deși acestea nu pot modifica prevederile legale referitoare la competența teritorială cuprinse în Legea nr.168/1999, lege specială, totuși excepția de necompetență teritorială invocată în cauză, a primit o soluționare în temeiul prevederilor sale.
Prin invocarea acestei excepții nu se critică prevederea legală, ci se pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme de lege precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, ceea ce este altceva decât constituționalitatea sa, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
De fapt, prin invocarea unei pretinse neconcordanțe a disp. art. 298 al. 2- ultima liniuță - din Legea nr. 53/2003 cu dispozițiile constituționale, pârâta a urmărit confirmarea interpretării că, în măsura în care în cuprinsul acestora nu se precizează în mod expres abrogarea disp. art. 72 din Legea nr. 168/1999, acestea ar fi în vigoare.
A concluzionat instanța de fond că excepția nu vizează neconstituționalitatea art. 298 al. 2 - ultima liniuță - din Legea nr. 53/2003, ci modul de aplicare al acestuia, problemă ce intra în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Textul procedural nu încalcă nici o dispoziție constituțională, pârâta având posibilitatea să-și valorifice drepturile în fața instanței de la domiciliul reclamantului în același mod ca și în situația în care cauza ar fi judecată de instanța în circumscripția căreia se află sediul său.
Astfel, examinând excepția de neconstituționalitate invocată și din perspectiva disp. art. 2 al. 3 din nr.47/1992, republicată, potrivit căruia "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției", instanța de fond a constatat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
În termen legal împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs recurentul-pârât SC SA -recurs nemotivat în drept, iar în fapt criticând soluția instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie, rezultând din următoarele aspecte:
- nelegalitatea și netemeinicia încheierii, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a pricinii până la soluționarea excepției de neconstituționalitate;
- instanța a încălcat dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992 și a soluționat excepția pe fondul acesteia, când competența aparține în exclusivitate Curții Constituționale;
- greșita interpretare a normelor ce reglementează admisibilitatea excepției. Depășirea atribuțiilor de către instanță, cu motivarea că excepția nu vizează neconstituționalitatea art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, ci modul de aplicare al acestuia.
Susținerea instanței că prin invocarea excepției nu s-ar critica norma legală, ci s-ar pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre Legea specială și dreptul comun, nu are suport juridic.
Astfel, soluționarea excepției de necompetență teritorială, presupune analizarea ipotezei în care Legea nr.168/1999 mai este în vigoare sau nu.
În art.298 alin. (2) din Codul Muncii, sunt identificate (marcate cu liniuță), actele normative abrogate expres, total sau parțial- ceea ce presupune o abrogare implicită.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate în raport de criticile formulate, Curtea calificându-le din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, ca fiind cele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel, corect s-a reținut că invocarea pretinsei neconcordanțe a dispozițiilor art.298 alin.2-ultima liniuță din Legea nr.53/2003, cu dispozițiile constituționale, se urmărește în fapt confirmarea interpretării că, în măsura în care în cuprinsul acestora nu se precizează în mod expres abrogarea dispozițiilor art.72 din Legea nr.168/1999, acestea ar fi în vigoare.
Cele expuse, cum de altfel constituie și motive de recurs, susțin concluzia că excepția invocată nu vizează neconstituționalitatea art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, ci modul de aplicare al acestuia, problemă ce intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Faptul că prin art.249 Codul Muncii se prevede că "procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială" nu susține concluzia că dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 ar fi în vigoare și prin urmare, în cazul dedus judecății ar exista două dispoziții legale cu același obiect, întrucât corelarea acestora cu principiile art.71 și 82 din Legea nr.168/1999, art.2 pct.1 lit.1Cod procedură civilă, art.248 Codul Muncii și art.298 din același cod, referitoare la abrogarea unor legi și a oricăror altor dispoziții contrare, este evident că vizează competența materială a instanțelor judecătorești în soluționarea conflictelor de muncă.
Excepția de neconstituționalitate invocată, analizată prin prisma dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit căruia "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției", corect s- constatat de tribunal că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Față de cele arătate mai sus, criticile urmează a fi înlăturate, Curtea reținând că motivul de recurs invocat nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea încheierii recurate.
Astfel, în baza art.312 (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 20.03.2009 de către Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2005.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
11.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
