Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3830/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2108/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3830/
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, B, a, împotriva sentinței civile nr.119/21.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(5016/2008) în contradictoriu cu intimata-reclamantă, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind intimata-reclamantă și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.119/21.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea reclamanților de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, urtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe fondul pretențiilor, că nu există niciun temei al acțiunii reclamanților, dat fiind că niciunul dintre textele invocate sau ale actelor normative care reglementează, pentru perioada din 2005 salarizarea personalului auxiliar de specialitate, din cadrul instanțelor judecătorești, nu consacră dreptul la sporul de lucru la calculator, în procent de 15% din salariul de bază brut.
Nici dispozițiile generale în materia raporturilor de muncă, cuprinse în Codul muncii, nu reglementează un atare spor, după cum nu acreditează nici ideea că lucrul în condiții deosebite, grele, periculoase sau vătămătoare se remunerează automat prin acordarea unui spor cu acest titlu sau că munca efectuată prin utilizarea calculatorului se încadrează într-una din categoriile menționate și constituie temeiul aplicării unui spor de 15% la salariul de bază brut.
Nu se pot invoca în sens contrar nici reglementările care privesc salarizarea altor categorii de personal, dispozițiile în această materie fiind de strictă interpretare și aplicare limitată la categoriile la care se referă, neputând fi extinse și la alți salariați, neprevăzuți în ipotezele normelor.
Astfel, în procesul de interpretare și aplicare a legii, instanțele judecătorești sunt ținute să aplice legea, iar nu s-o amendeze, s-o modifice sau completeze, pe criterii de echitate, substituindu-se organului cu atribuții de reglementare, căruia îi aparține în exclusivitate opțiunea pentru regimul salarial, ca și aprecierea asupra naturii, importanței socio-economice a activității sau caracterului condițiilor de muncă, pentru aor emunera corespunzător.
Prin urmare în absența unui text de lege sau cuprins într-un alt act cu caracter normativ emis de un organ cu atribuții în materie de salarizare, nu există niciun temei al solicitării reclamanților, care nu poate fi creat sau completat de instanță, ce nu se poate pronunța pe cale de reglementare generală, ci este datoare să aplice legea, în redactarea pentru care a optat legiuitorului (în sens larg).
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a constatat că textul art. 142 din Codul muncii, privitor la acordarea unui concediu suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare, salariaților care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nu este aplicabilă personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, care dispune de un concediu de odihnă anual de 30 de zile reglementat de manieră completă prin legea specială (nr. 567/2004) derogatorie de la legislația muncii astfel încât este exclusă intervenția angajatorului, care să aprecieze, de la caz la caz, desfășurarea activității în condiții de natură să îndreptățească la obținerea a trei zile suplimentare de concediu de odihnă, față de durata legală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal reclamanții, B, criticând soluția pentru motive prevăzute de art. 304 pct. 9 pr. civ.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a reținut instanța că nu există un temei al cererii reclamanților. Temeiul de drept pentru acordarea pretinsului spor este art. 6 alin. 2 din Codul muncii, precum și dispozițiile cap. IV din HG nr. 1028/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva, criticilor formulate dar și a dispozițiilor art. 3041pr. civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că reclamanții sunt salarizați prin lege specială, lege care nu prevede posibilitatea acordării sporului de calculator. De asemenea, a mai reținut instanța că în speță nu este vorba de un tratament discriminatoriu, reclamanții raportându-se la categorii profesionale ce au un statut diferit, un sistem propriu de salarizare, prevăzut ca atare prin acte normative cu caracter special.
Stabilirea condițiilor și procedurilor de acordare a sporului de 15% reprezintă o problemă de legiferare, iar necuprinderea sa în actele normative care reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor înseamnă în fond, lipsa unui temei legal al cererii reclamanților, cum în mod corect a reținut și tribunalul.
Cât privește acordarea a 3 zile de concediu de odihnă în plus, și această cerere este lipsită de temei, cât timp personalul auxiliar de specialitate al instanței beneficiază de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, conform art. 65 din Legea nr. 567/2004 - lege cu caracter special față de Codul muncii.
În concluzie, Curtea apreciază că recurenții nu pot invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii, întrucât ei beneficiază de dispozițiile regulamentului special oricum mult mai favorabil decât cel general.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenții-reclamanți, B, a, împotriva sentinței civile nr.119/21.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(5016/2008) în contradictoriu cu intimata-reclamantă, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.LH/th.red.
2ex-23.06.2009
Jud. fond:B/
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
