Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 386/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.386
Ședința publică din data de 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în B-, bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 244 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în Scăieni, Calea, nr. 6,. 12, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat din Baroul București, conform contractului de asistență juridică nr. 83606 din 6 aprilie 2004, lipsind intimatul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant a depus întâmpinare la motivele de recurs înregistrate sub numărul 3135 din 17 martie 2008 de compartimentul registratură al acestei instanțe.
Avocat depune la dosar un memoriu însoțit de un set de înscrisuri menționate în opisul care le însoțește, după care, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului formulat de pârâta SC SA, susține motivele formulate în scris la dosarul cauzei, arătând în esență că:
Tribunalul Prahova a greșit grav în stabilirea situației de fapt, făcând vorbire de înțelegerea părților din care se degajă intenția includerii primelor în salariu doar în anul 2003, întrucât dacă prima se include în salariul de bază a unui salariat, dreptul subiectiv de încasare a primei încetează instantaneu, devenind element constitutiv al salariului și se dobândește astfel permanent de către salariat.
Că așa stau lucrurile se probează și cu adresa comună a și înregistrată sub numărul 1202/03.04.2007/29/04.04.2007 prin care se comunică structurilor organizatoric-funcționale din cadrul SC faptul că se acordă salariaților o sumă netă în valoare de 500 RON până la 5 aprilie 2007.
Acest drept sub formă de primă se regăsește în statele de plată pentru luna a IV a anului 2007 și vine să sprijine apărarea efectului instinctiv al operațiunilor de includere a primelor prevăzute de art. 168 alin 1 din CCM din 2003, în privința drepturilor la încasare în anii ulteriori în mod separat.
Se arată de asemenea că tribunalul nu manifestat o minimă preocupare pentru deslușirea mecanismului includerii în salariu a acestor adaosuri și că este un non sens să se procedeze la includerea primelor în salariu și să se continue discuția despre prime ca și cum acest lucru nu ar fi avut loc.
Concluzionând se arată că societatea este obligată azi să plătească pentru o greșeală scuzabilă de redactare drepturi inexistente.
În concluzie se solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 244 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova ți pe fond respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul a chemat in judecată pe pârâta SC Sa B, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004-2005, sume ce urmează a fi reactualizate.
In motivarea acțiunii formulate reclamantul a arătat că a fost salariatul SA, raporturile de muncă încetând prin disponibilizare în decembrie 2005.
A mai arătat că sumele solicitate reprezintă drepturi salariale restante și neacordate în anii 2004-2005, reprezentând prime de Paște și C prevăzute în art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005.
Referitor la probatoriu, reclamantul a învederat instanței că singura probă pe care pârâta o poate face în sensul că la data evenimentelor religioase menționate ar fi făcut plata sumelor pretinse prin acțiune, este cu statele de plată.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozitiile art.5, art. 164, art. 269 (1) din Codul muncii, art. 168 din Contractul colectiv de munca la nivelul societății si art. 1084 Cod civil.
In dovedirea acțiunii acesta a arătat ca înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a anexat.
Prin sentința civilă nr.244 din 24 ianuarie 2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâta la 3501,50 lei către reclamant, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate. In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările, vor începe negocierile cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și beneficiarilor.
Tribunalul a reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte și apoi în cel pe 2005, în articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Din modul de formulare al art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici faptul că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
A concluzionat instanța de fond că, din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantul, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu a primit aceste sume, prima de C și Paște pe anii 2004-2005.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului în ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, s-a învederat că temeiul juridic al excepției prescripției extinctive este art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii și nu disp.art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
De altfel, s-a apreciat că natura juridică a drepturilor bănești solicitate prin acțiune este aceea a unor prime, care nu se confundă cu salariul ce reprezintă contraprestațiunea muncii.
În sprijinul celor de mai sus, recurenta invocă " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA" emisă de Comisia Paritară a SC și înregistrată sub nr.4209/06.11.2007.
Al doilea motiv de recurs s-a bazat pe dispozițiile art.168 CCM, recurenta motivând că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților atât în anul 2003 cât și ulterior, astfel încât dreptul subiectiv solicitat de către aceștia nu mai exista la data introducerii acțiunii.
În dovedirea recursului s-au depus înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de curtea va constata că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 lin. 1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
De altfel, recurenta a afirmat că primele pentru sărbători nu pot fi asimilate nici indemnizațiilor și nici adaosurilor sau sporurilor de salariu, neavând caracterul de " salariu", pentru ca apoi să susțină că această primă a fost inclusă lunar în salariul de bază al angajaților, în ciuda caracterului acesteia total diferit de drepturile salariale și al acordării acesteia doar in considerarea unor evenimente speciale.
In consecință, precum și față de prevederile art. 43 din Codul fiscal care arată că premiile sunt asimilate salariilor, în raport de data înregistrării acțiunii, termenul de prescripție nu este împlinit.
În conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse în recurs, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, str.G-ral -, nr.11 bis, sector 1 și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocatură SC ȘI ASOCIAȚII - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.244 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Scăieni, Calea, nr.6,.12, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - -- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./MD
2 ex./18.04.2008
f- Tribunalul Prahova
R
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
29 aprilie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.386 din data de 21 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 16 aprilie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
