Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3922/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prime de vacanță învățământ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3922
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu Judecător
- - - Judecător
- Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J, împotriva sentinței civile nr.6799/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA " ", COLEGIUL NAȚIONAL " ", PRIMĂRIA TG J, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.6799/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților ȘCOALA " ", COLEGIUL NAȚIONAL " ", PRIMĂRIA TG J, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G, care au fost obligați la plata primei de concediu pe perioada 2001- 2008, sume actualizate la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, petenta, au chemat în judecată intimații Școala din Tg-J, Consiliul Local Tg-J, Colegiul National, Primăria Tg-J si Inspectoratul Scolar Judetean G, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata primelor de vacanță restante pentru perioada 2001-2008, conform nr.OUG146/19.12.2007.
Petenta a depus la dosar în copie un extras din CCM nr.5521/2004, OUG nr.146/2007 și Legea nr.128/1997.
Intimatul Consiliul Local al Municipiului Tg-J a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că dispozițiile OUG nr. 146/2007 vizează personalul prevăzut de legi speciale iar petenta în calitate de personal didactic nu beneficiază de aceste prevederi.
Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale,.
Art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.37 alin 1 lit.g din CCM NR.5521/2004, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu,
Față de aceste dispoziții legale instanța a considerat că petenta este îndreptățita să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2008 sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Tg. prin reprezentanții săi legali, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică atât sub aspectul greșitei rețineri a calității procesuale pasive a acestuia dar și pe fondul cauzei în raport de dispozițiile art.167, art. 13 și 14 din /1995, iar în ceea ce priveste solicitarea primelor de vacanță pe anii 2001-2005 sunt aplicabile dispozițiile art. 166 din Codul muncii privind prescripția în termen de 3 ani a dreptului la acțiune.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, în limitele și pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește motivul de recurs referitor la calitatea procesuală pasivă a recurenților Consiliului Local al municipiului Tg. J, legislația aplicabilă în cauză este următoarea:
egea nr. 84 / 1995 învățământului, prevede la art. 167 - (1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, Consiliul Local, primarul, astfel:
Potrivit art.3 - unitățile din învățământ au conturi la Trezoreria Statului și au propria lor activitate financiar contabilă. directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite.
In conformitate cu art.8 lit. e directorul elaborează proiectul de buget al unității de învățământ, care este apoi vizat de consiliul de administrație al unității de învățământ, așa cum prevede art.7 lit.
Proiectele de buget elaborate de unitatea de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale (art.39 alin.1).
Potrivit atribuțiilor pe care le are stabilite prin 215/2000 art.68 lit. c, primarul întocmește proiectul bugetului local, care cuprinde, ca și capitol distinct, bugetul unităților de învățământ.
Acesta este supus aprobării consiliului local conform art.38 alin.2 din Legea nr. 215/2000, iar după aprobare este înaintat consiliului județean pentru a fi avut în vedere la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe la întocmirea bugetului de stat.
După aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean, prin hotărâre repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate (art.40 alin.1).
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. aprobate se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități (art.40 alin.2 din norme).
In raport de aceste prevederi legale, obligațiile ce revin fiecărui pârât sunt:
Unitatea școlară calculează salariile personalului angajat și prin intermediul directorului să întocmească bugetul unității de învățământ, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
Primarul întocmește proiectul bugetului local, incluzând bugetele înaintate de către unitățile școlare.
Consiliul local aprobă bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Așa cum se observa, obligația de plata a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde in conținutul sau obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, in lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Instanța de fond când a obligat pârâții la achitarea drepturilor bănești, a avut in vedere, sub aspectul reținerii calității procesuale pasive tocmai obligațiile legale distincte ce revin fiecăruia astfel cum au fost mai sus descrise.
Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat.
Hotărârea instanței de fond este însă nelegală în ceea ce privește rezolvarea fondului cauzei.
Reclamanta, având calitatea de personal didactic a susținut că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea sa dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2001-2008.
Curtea reține că, în ceea ce privește domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Prin urmare, este nefondată susținerea reclamantei în sensul că dreptul s-a născut prin această reglementare existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși reclamanta a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2001-2008, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul stabilit prin negociere va face obiectul unei reglementări legale.
Curtea, analizând fiecare dintre condițiile legale pentru a stabili dacă dreptul pretins de reclamantă există, constată că argumentul determinant ce conduce la pronunțarea prezentei soluției îl constituie lipsa unei reglementări în cadrul legislativ actual iar nu ideea inexistenței unor venituri proprii cum s-a motivat de către recurent.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat, urmând a-l admite, sentința pronunțată de instanța de fond fiind afectată de motivul de recurs, de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 civ.
În temeiul art. 312 alin. 1 teza I Curtea va admite recursul declarat în ceea ce privește soluționarea cauzei pe fond și, modificând sentința civilă, va respinge acțiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J, împotriva sentinței civile nr.6799/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA " ", COLEGIUL NAȚIONAL " ", PRIMĂRIA TG J, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G și
Modifică sentința civilă în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 06 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu - - | JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu - - - | JUDECĂTOR 3: Marian - |
Grefier, |
Red. /22 iunie 2009
/ și
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
