Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3949/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3949
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.77 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, A, pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 pct.2 cod pr.civilă.
Instanța, apreciind cauza în stare de judecată a trecut la examinarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.77 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-,a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de Apel București, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de Apel București, Tribunalul Olt și Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de: 264,7 lei pentru perioada 23 aprilie 2005 - 30 septembrie 2005; 297,4 lei pentru perioada 01 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006; 312,3 lei pentru perioada 01 februarie 2006 - 31 august 2006; 331 lei pentru perioada 01 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006; 347,55 lei pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, 354,5 lei pentru perioada 01 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007; 393,49 lei pentru perioada 01 octombrie 2007 - 01 aprilie 2008, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate efectiv salariile în perioadele indicate.
A obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins capătul de cerere cu privire la acordarea pentru viitor a diferențelor salariale ca fiind prematur, întrucât pentru repararea prejudiciului se impune ca acesta să fie actual sau chiar viitor, dar să fie cert sau susceptibil de evaluare, condiții neîntrunite în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr.50/1996, salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete, se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați prevăzute de Constituție și de Legea nr.92/1992.
În conformitate cu prev.art.1 alin.1 din OUG nr.134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești reglementată de Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază, în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Potrivit art.11din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi. 2 prevede că valoarea de referință sectorială prevăzută în alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților care arată la art.2 alin.1 că, indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei Ordonanțe de Urgență.
Această prevedere de asimilare cu funcțiile de demnitate publică a fost reluată prin Legea nr.347/2003 de aprobare a OUG nr.177/2002, ce a modificat ordonanța, valoare de referință sectorială a fost stabilită la nivelul de 1.833.754 lei ROL, pentru data de 31.12.2002, adică tocmai valoarea de referință aplicabilă funcțiilor de demnitate publică, act normativ de salarizare a magistraților, în vigoare la momentul apariției Legii 303/2004, care la art.74 arată că drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin legea nr.303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ, și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege la o anumită perioadă de timp nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri, sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat, împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Acordarea unor valori de referință sectorială, diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit. i se menționează și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială, prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative executivă și judecătorească, pentru perioada prevăzută în acțiune sunt OUG nr.123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006 și OG nr.10/2007.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin OUG nr.177/2002, așa cum a fost modificată prin Legea nr.347/2003, valoarea de referință sectorială a fost stabilită la data de 31.12.2002, la nivelul de 1.833.754 lei, adică tocmai valoarea de referință aplicabilă funcțiilor de demnitate publică.
Pentru anii 2003-2004, indexările salariale au fost acordate la fel atât magistraților cât și celor ce ocupau funcții de demnitate publică alese sau numite - art.48 din OUG nr.177/2000 și OUG nr.191/2002 pentru anul 2003, respectiv OUG nr.123/2003 pentru anul 2004. Astfel, la data de 31.12.2004, valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 238 lei, pe baza căreia s-au stabilit salariile anterior acestei date, rezultând deci că pentru perioada anterioară acestei date, nu se cuveneau diferențe de drepturi salariale.
De la data de 01.01.2005 majorările salariale pentru magistrați și cei ce ocupau funcții de demnitate publică alese și numite, nu au mai fost aceleași, deși art.1 din OUG nr.134/1999 erau în vigoare. Astfel, prin OG nr.9/2005, salariile celor ce ocupau funcții de demnitate publică au fost majorate cu 25 %, pe când salariile magistraților au fost majorate doar cu 11 % potrivit OG nr.23/2005.
Și în anii următori au fost încălcate prev.art.1 din OUG nr.134/1999, majorările salariale fiind pentru anul 2006 de 4 %, de la data de 01.04.2006 și 5 % de la 01.09.2006 pentru magistrați, potrivit OUG nr.27/2006, respectiv de 5 % de la 01.02.2006, și de 6 % de la 01.09.2006, pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică conform IG nr.3/2006, pentru anul 2007 de 0% pentru magistrați și de 5 %, 2 % și 11 % pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică potrivit OG nr.10/2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivarea recursului, s-a arătat că prin hotărârea pronunțată, de acordare a unei valori de referință sectoriale majorată față de cea prevăzută de OUG nr. 177/2002 și OUG nr. 27/2006, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică pentru categoria profesională judecătorilor.
Au fost invocate deciziile nr. 818, 819 și 820 din 03.07.2008 ale Curții Constituționale a României,care au constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile specifice pentru a ne afla în prezenta unei discriminări.
S-a mai arătat că hotărârea instanței de fond este afectată de motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă în privința aplicării dispozițiilor art. 11din Legea nr. 50/1996, art. 2 din OUG nr. 177/2002, Legea nr. 347/2003, OUG nr. 177/2002, OG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006, precizând că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.347/2003 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr. 177/2002, OG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006.
Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Prin G nr. 177 din 6 decembrie 2002 s-a reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților, astfel că în anexa nr. 1 s-au reglementat expres coeficienții de multiplicare pentru indemnizațiile magistraților și valoarea de referință sectorială pe baza cărora se calculează indemnizațiile magistraților din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,curților de apel, tribunalelor, judecătoriilor, parchetelor de pe lângă aceste instanțe, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților potrivit Legii nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Într-adevăr,prin art.2 alin 1 din OUG nr.177/2002 s-a prevăzut că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, dar prin legea de aprobare a acestei ordonanțe, Legea nr. 347 din 10 iulie 2003, s-a modificat acest alineat în sensul că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1.
Prin această modificare, legiuitorul a statuat că indemnizațiile magistraților nu mai sunt supuse dispozițiilor legale care reglementează indemnizațiile pentru funcțiile de demnitate publică demnitari, ci unei legi speciale prin care se stabilește modul de calcul al indemnizațiilor.
Totodată, s- prevăzut expres și valoarea de referință pentru calculul indemnizației magistraților, aloarea de referință sectorială la acest moment fiind de 1.833.754 lei.
În consecință, în cauză s-a reținutîn mod greșit că reclamanților- magistrați trebuia să li se aplice valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică.
Prin art. 3 lit.e din OUG Nr. 123 din 11 decembrie 2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar,s-a prevăzut că ajorarea salariilor de bază prevăzută la art. 1, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 față de nivelul din 31 decembrie 2003 și cu 6% în luna octombrie 2004 față de nivelul din 30 septembrie 2004, se aplică în mod corespunzător și celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar astfel că valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 prevăzute în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, pentru stabilirea soldelor de funcție și de grad ale personalului militar potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 180/2002, aprobată prin Legea nr. 89/2003, precum și a salariilor polițiștilor pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003.
Însă valoarea de referință care a fost majorată conform acestor dispoziții este cea prevăzută de OUG.nr.177/2002.
OG nr. 9/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,nu se referă la valoarea de referință sectorială pe baza căreia se calculează indemnizația pentru magistrați.
Prin art.1 alin.1 din OG.nr.23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 s-a prevăzut că aloarea de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. (1).
În consecință, nu se pot aplica magistraților dispozițiile privind valoarea de referință sectorială reglementată pentru funcțiile de demnitate publică atâta timp cât nu fac parte din categoria demnitarilor și au valoare de referință prevăzută expres de legiuitor.
Conform art.73 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, pentru activitatea desfășurată, magistrații au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariale ale magistratului nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea magistraților se stabilește prin lege specială.
În consecință,este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească indemnizațiile magistraților și modalitatea de majorare a valorii de referință sectorială.
Aprecierea instanței de fond că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine Constituției, Codului Muncii și OG.nr.137/2000 este nefondată atâta timp cât Curtea Constituțională,prin decizia nr.818/03 07 2008,a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1,art.2 alin.3 și art.27 din OG.nr.137/2000 sunt neconstituționale,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii,și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere aceste considerente, în baza ar. 312 alin 1 cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată sentința, în sensul că va respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.77 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și A și pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decuzie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
3ex/
Red.jud.--09.07.2009
Jud.fond /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
