Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3950/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3950
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.979 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții -, G, -, -, C, (), -, -, -, Mari, intervenienții, pârâții Tribunalul O l t, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin O, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 pct.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată trecut la examinarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.979 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olta admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, G, -, -, C, (), -, -, -, Mari, și intervenienții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul O l t, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin O și a obligat pârâții la plata sumei de 206.660,l6 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pe ultimii 3 ani actualizată în funcție de indicele prețurilor de consum către reclamanți și intervenienți.
A admis excepția Ministerului Economiei și Finanțelor și a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată instanța a reținut că Ministerul Finanțelor Publice avizează bugetul pârâtei Ministerul Justiției iar orice modificare de buget în cursul exercițiului bugetar se realizează de același pârât.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
In speță reclamanții au calitatea de salariați-personal auxiliar, în cadrul Judecătoriei Slatina, instituție bugetară, ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate: Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de APEL CRAIOVA în calitate de ordonator secundar de credite și Tribunalul O l t, în calitate de ordonator terțiar de credite.
Ori conform art. 41 al. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Astfel, s-a apreciat că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații, în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct.
Pârâții nu au făcut dovada că nu pot fi acordate tichetele de masă datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație. Astfel, se apreciază că pârâții au obligația de a acorda aceste tichete reclamanților și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop în calitatea de angajatori. Or, pârâta Ministerul Justiției nu a făcut dovada îndeplinirii vreunei obligații de diligență din care să rezulte faptul că a solicitat sume cu titlu de tichete de masă iar solicitarea sa să fi rămas fără rezultat. Astfel, interpretând restrictiv obligația de diligență, în sensul că numai prevăzute în bugetul de stat aceste sume ce se cuvin reclamanților, această interpretare ar conduce la o concluzie eronată deoarece ar da naștere unui arbitrariu, în condițiile în care ordonatorul principal de credite ar sta în pasivitate și nu ar solicita pentru salariații săi drepturile prevăzute de legea 142/1998.
De asemenea, s-a constatat că prin acordarea acestor tichete de masă unor salariați din anumite domenii din cadrul sectorului bugetar ce sunt finanțate de la bugetul de stat, se creează o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 al. 2 din Constituție și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate, din punct de vedere al protecției sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate, invocând următoarele:
Ca hotărârea este susceptibila de casare pentru ca instanța obligând la plata acestor drepturi neprevăzute in lege a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Ca in raport de prevederile art. 1 din 142/1998, se instituie doar facultatea angajatorilor de a acorda tichete de masa si ca prin legile bugetului de stat s-a prevăzut in mod imperativ ca in bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masa.
Ca norma legala in cauza are caracter dispozitiv pentru toate categoriile de angajatori, acordarea tichetelor de masa rămânând la latitudinea acestora, mai puțin in cazul instituțiilor publice care sunt supuse constrângerilor bugetare impuse prin legile bugetare anuale.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Prin Decizia nr. 14/2008 Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si a constatat ca dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Pentru a pronunta aceasta soluție Înalta Curtea reținut: "Ca și în situația magistraților, salariile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sunt fixate de lege și se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade și trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței sau al parchetului, la care se adaugă indemnizațiile, majorările, sporurile și premiile prevăzute de art. 5, 6, 13-20, 22 și 23 din Ordonanța Guvernului OG nr. 8/2007.
Totodată, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de aceleași măsuri de protecție ca și judecătorii și procurorii, legiuitorul neprevăzând în lege în mod expres posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Ca atare, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu poate primi o alocație individuală de hrană în baza art. 1 din Legea nr. 142/1998." Potrivit art. 329 Codul d e procedura civila, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești. Deciziile prin care se soluționează sesizările se pronunță de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Reținând dispozițiile deciziei amintite si argumentele expuse, Curtea constata ca recursul formulat de către Ministerul Justiției este întemeiat urmând a fi admis, modificata sentința si respinsa acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.979 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții -, G, -, -, C, (), -, -, -, Mari, intervenienții, pârâții Tribunalul O l t, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin O, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
3ex/
Red.jud.07.2009
Jud.fond /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
