Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.424
Ședința publică din data de 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, prin reprezentanții legali, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 201 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în P,-,. 5 N,. B,. 20, județul P și, domiciliat în P,-,. 52,. B,. 85, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 24.03.2008, pentru intimatul-reclamant, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 81/2008, pentru intimatul-reclamant, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 82/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar adresa nr. 2919/12.11.2007 a Direcției Corporative - Juridic din cadrul SC ""SA, înscris care se află și în dosarul instanței de fond.
Avocat pentru intimații-reclamanți depune la dosar întâmpinare, pe care o comunică și recurentei, precum și copiile adreselor nr. 11228/25.04.2002, nr. 43343/17.12.2002 ale Societății Naționale a "" SA. Declară că are cunoștință de înscrisul depus de recurentă la dosar, acesta fiind și în dosarul instanței de fond. Precizează că nu mai are alte cereri și solicită acordarea cuvântului în fond.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC ""SA, declară că a luat cunoștință de întâmpinarea intimaților și actele depuse de aceștia, alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune a intimatei-reclamante.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificare în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Dacă instanța va trece peste aceste susțineri solicită, în al doilea subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească intimatei suma ce reprezintă salariul de bază mediu comunicat de Departamentul Resurse Umane prin adresa nr. 2919/12.11.2007 emisă de Direcția de Corporative - Juridic din cadrul SC ""SA. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate separat. Depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul în fond pentru intimații-reclamanți, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor detaliate pe larg în conținutul întâmpinării, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanțelor pe care le depune la dosar. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei totale de 9500 lei pentru fiecare, reprezentând drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C 2004, Paște și C 2005, Paște 2006, a sporului de 20 % pentru muncă în condiții deosebite-periculoase pe perioada octombrie 2004 - 2006, drepturi salariale actualizate potrivit indicelui de inflație, până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariații SC SA - sucursala, cu funcția de maistru în industria chimică până în luna aprilie, respectiv mai 2006, când le-au încetat contractele de muncă ca urmare a reorganizării unității pârâte, în temeiul dispozițiilor art. 65 și 66 din Codul muncii.
Au mai susținut că potrivit prev., art. III alin. 3 beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și, deși CCM prevedea obligațiile pentru anii 2004 - 2005, nu a beneficiat de suplimentări salariale de C și Paște care se ridică la suma totală de 2024 lei.
De asemenea, au mai precizat că, deși au lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite-periculoase, așa cum este evidențiat și în carnetele de muncă și au beneficiat de spor de pericol permanent de 10 % până la data de 01.08.1996, ulterior acestei date, acest spor nu li s-a mai acordat, deși nu le-a fost schimbată nici meseria și nici locul de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestuia, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, iar ulterior, la data de 31.08.2007, emis o notă privind precizarea situației primelor de Paști și de C prevăzute de art.168 din CCM pe societate.
Prin sentința civilă nr. 201 din 22 ianuarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta SC "" SA și a obligat pârâta să- plătească fiecărui reclamant suma brută de 5180 lei, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2004 - 2005 și Paște pentru anii 2005 - 2006, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective
Prin aceeași sentință s-au respins capetele de cerere privind acordarea sporului de 20 % pentru muncă în condiții periculoase și beneficiul neacordat, ca neîntemeiată, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, că este neîntemeiată, întrucât, după cum rezultă din rezoluția de primire, cererea a fost înregistrată la data de 24.10.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost salariați la SC SA - Sucursala până în luna aprilie și respectiv mai când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare. CCM la nivel de unitate pentru anul 2004 prevedea în cuprinsul art.168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, salariații pârâtei urmează să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate și că, în alin. 2 al aceluiași articol, se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, a mai reținut că CCM negociate de unitate și aplicabile la nivelul societății a menținut pe anii 2004, 2005, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 din art.168, ori coroborând disp. art. 168 pe anul 2004 cu cele ale art. 168 pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al articolului sus-menționat și în cuprinsul anilor următori.
În final, prima instanță a concluzionat că, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și Paști pentru perioada 2004 -2006, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 5180 lei brut reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C și de Paște.
Având în vedere că pentru capetele de cerere privind sporul pentru condiții deosebite și beneficii, reclamanții nu au înțeles să mai administreze probe, aceste solicitări au fost respinse.
A mai reținut că în baza art. 246 Cod procedură civilă renunțarea la judecată se face personal sau prin mandat special, astfel încât instanța nu a putut lua act de renunțarea formulată de avocat la judecarea unor capete de cerere din acțiunea reclamanților, iar raportat de această împrejurarea, prima instanță a apreciată că nu se mai impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea, fără echivoc, din contractele colective de muncă aferente anilor 2004 - 2007.
Împotriva sentinței instanței de fond, pârâta SC SA formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că, în mod greșit, instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă, arătându-se că, în speță, sunt aplicabile disp. art. 283 alin. 1 lit. Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamanților este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii și nu art. 283 alin. 1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2006, respectiv ale art. 168 alin. 2 din aceste contracte la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin. 2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimaților-reclamanți care, în toată perioada 2004-2006, nu au spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimați a primelor pe perioada în discuție, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr. 6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr. 2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei.
Intimații-reclamanți, legal citați, au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar la termenul din 26.03.2008, fiind reprezentați de avocat, au depus concluzii scrise.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2006, care, la art. 168 alin.1, prevăd că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamanților trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, Paște 2006, au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005, 2006.
Aceasta deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004, s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA încheiate în perioada 2004-2006 de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 5180 lei brut pentru reclamant stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C și Paști pentru anii 2004 - 2006, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004- 2006.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie, de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003, 790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 pentru luna martie 2006, 1160 pentru luna noiembrie 2006, 1260 pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr. 2919/12.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 3623 lei, reprezentând: primă C 2004 - 799 lei; primă Paște 2005 - 850 lei; C 2005 - 927 lei; Paște 2006 - 1047 lei, sume ce se vor actualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de declarat de pârâta SC "" SA, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.201 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în P,-,.5 N,.B,.20, județul P și, domiciliat în P,-,.52,.B,.85, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 3623 lei, reprezentând: primă C 2004 - 799 lei; primă Paște 2005 - 850 lei; C 2005 - 927 lei; Paște 2006 - 1047 lei, sume ce se vor actualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,26 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./31.03.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
