Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 425/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.425
Ședința publică din data de 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.64 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.3,.18, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 04.03.2008, pentru intimata-reclamantă, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.104/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar la instanța de fond, prin acțiune, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea intimatei-reclamante s-a depus la dosar întâmpinare și copia adresei Societății Naționale a ""SA înaintată tuturor sucursalelor ce poartă numărul de înregistrare 43343/17.12.20002, precum și împuternicirea avocațială nr.104/20.03.2008 a doamnei avocat din Baroul Prahova.
Curtea înmânează recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulată de intimata - reclamantă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA depune la dosar adresa nr.2919/12.11.2007, înscris nou ce nu a fost depus la instanța de fond, pe care-l prezintă și apărătorul intimatei-reclamante. Declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și alte cereri nu mai are de formulat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru intimata-reclamantă învederează că are cunoștință de înscrisul nou depus de recurentă, alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune a intimatei-reclamante.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Dacă instanța va trece peste aceste susțineri solicită, în al doilea subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească intimatei suma ce reprezintă salariul de bază mediu comunicat de Departamentul Resurse Umane prin adresa nr.2919/12.11.2007 emisă către Direcția de Corporative - Juridic din cadrul SC ""SA. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate separat. Depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul în fond pentru intimata-reclamantă avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
Cu privire la primul motiv de recurs vizând excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită în temeiul art.283 lit.c și art.155 din Codul muncii respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece obiectul cererii de chemare în judecată vizează un conflict individual de muncă determinat de neexecutarea de către recurentă a Contractului individual de muncă, iar față de această împrejurare termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani.
Susținerea recurentei-pârâte, potrivit căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este, întrucât recurenta nu a prezentat nicio dovadă în acest sens și solicită înlăturarea acesteia.
Referitor la adresa nr.2919/12.11.2007, arată că nu este un înscris valid din punct de vedere juridic,care să producă efecte juridice către terți, deoarece salariile de bază medii menționate în această adresă sunt stabilite în mod unilateral de recurentă în timpul soluționării litigiului, nu reprezintă voința comună a părților, respectiv patronat și sindicat și este semnată de o persoană care nu are calitatea de angajare a societății față de terți, astfel cum prevăd dispozițiile art.1432alin.4 din Legea societăților comerciale nr.31/1990.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor detaliate pe larg în conținutul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 2782,92 lei, reprezentând: 2380 lei drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005 și 402,92 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsită reclamanta prin neplata la timp a sumei, în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost salariata pârâtei până la data de 16.12.2005, iar pe lângă salariul lunar pentru munca prestată, urma să beneficieze, conform art.168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004, 2005 și de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004 și 2005, reclamanta nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, care se ridică la suma totală de 2380 lei, potrivit calculului depus de aceasta reprezentând Primă C 2004 - 980 lei și primă Paște 2005 - 1400 lei, salariul mediu la nivelul fiind de 980 lei în anul 2004 și 1400 lei în anul 2005, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr.1666/2003 și 313/2005, anexate acțiunii.
Întrucât pârâta nu a achitat la timp suplimentările salariale cuvenite reclamantei, s-a arătat că aceasta îi datorează și o despăgubire reprezentând beneficiul nerealizat constând în corecția acestor sume cu coeficientul de inflație pentru perioada în discuție, în cuantum de 402,92 lei conform calculului depus de reclamantă.
În drept, au fost invocate disp.art.166, art.269 din Codul muncii, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, renegociat și reeditat în anii 2004-2005.
La data de 09.11.2007 reclamanta a depus la dosar o precizare a acțiunii arătând că înțelege să își majoreze pretențiile la suma de 2903,32 lei, din care 2380 lei reprezintă drepturi salariale suplimentare neacordate în perioada 2004-2005, iar 523,32 lei reprezintă daune rezultate din actualizarea sumei de 2380 lei în funcție de rata inflației pentru perioada 01.01.2005-30.09.2007.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, în principal ca prescrisă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune, pârâta a susținut că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, reclamanta pretinzând prin acțiune că nu au fost respectate dispozițiile din contractele colective de muncă, iar în raport de data introducerii acțiunii, se impune admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea ambelor părți, prin sentința civilă nr.64 din 8 ianuarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea precizată a reclamantei, obligând pârâta să plătească acesteia suma de 2903,32 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pe anul 2004 și Paște pentru anul 2005, actualizate în raport de indicele de inflație. De asemenea, pârâta a fost obligată și la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și nu cel de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, întrucât prin acțiune nu se susține neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 se prevede, la art. 168, dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de
Totodată, în alin.2 al art.168 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, s-a învederat că în contractele colective de muncă pe unitate s-au menținut suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 și pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și pe parcursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Așa fiind, instanța de fond a concluzionat că acțiunea precizată a reclamantei este întemeiată admițând-o în sensul celor sus arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantei este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanta necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatei-reclamante, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceasta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică se referă la greșita obligare a societății recurente la plata către reclamantă a unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimată a primelor pe perioada în discuție în prezenta cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa emisă către Direcția Corporative - Juridic și înregistrată sub nr.2919/12.11.2007 la această direcție, depusă în copie la dosar, în recurs, depunându-se și concluzii scrise.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar, în copie, și adresa nr.43343/17.12.2002 a Societății Naționale a - SA B, către toate sucursalele, semnată de directorul general al societății și de președintele, precum și concluzii scrise.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, prin care se reiterează, practic, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată la prima instanță, excepție respinsă prin sentința atacată, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia termenul de prescripție aplicabil în cauză ar fi cel de 6 luni prevăzut de art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, invocat de recurentă, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantei trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază al acesteia pe anii 2004 și 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamantei prin includerea acestor prime în salariul de bază al acesteia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantei a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către intimata-reclamantă a unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, reprezentând primă C 2004 și primă Paște 2005, în condițiile în care art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 2903,32 lei stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând: 2380 lei cu titlu de prime, respectiv primă C pe anul 2004 și primă Paște pe anul 2005 și 523,32 lei, actualizarea sumei de 2380 lei în funcție de rata inflației pentru perioada 01.01.2005-30.09.2007, a fost acordată de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr.1666/2003 și nr.313/2005 ale recurentei-pârâte către toate sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimata-reclamantă, privind nivelul salariului mediu brut pe societate începând cu 1.04.2003 și 01.01.2005.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004 și 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei către Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente, înregistrată sub nr.2919/12.11.2007, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007 reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004 și de 850 lei pentru luna aprilie 2005, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de
Faptul că adresa sus-menționată nu este semnată și de reprezentantul legal al sindicatului, nu poate justifica acordarea către reclamantă a unor sume de bani mai mari pe perioada în discuție în cauză, echivalente salariului mediu brut pe societate, după cum solicită practic aceasta, în condițiile în care dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 fac în mod clar trimitere la salariul de bază mediu pe societate, care, în mod evident, nu poate fi același cu salariul mediu brut pe societate, cele două noțiuni fiind distincte.
De asemenea, adresa respectivă, depusă la dosar, în apărare, de către recurenta-pârâtă, este semnată de către directorul Departamentului Resurse Umane din cadrul societății și de către șeful serviciului salarizare, neputând fi primită apărarea intimatei-reclamante conform căreia acest înscris nu ar putea fi avut în vedere de instanță pe motiv că nu este semnat de directorul general al societății.
Concluzionând, în raport de considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. coroborat cu art.3041Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea precizată, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1649 lei reprezentând: 799 lei primă C 2004 și 850 lei primă Paște 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.64 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.3,.18, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea precizată.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 1649 lei reprezentând primă C 2004-799 lei și primă Paște 2005-850 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/
18.04.2008
3 ex.
Trib.P nr-
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
6 mai 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.425 din data de 26 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din 6 mai 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
