Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.426
Ședința publică din data de 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.75 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 24.03.2008, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar la instanța de fond, prin acțiunea, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA depune la dosar adresa nr.2919/12.11.2007 a Direcției Corporative - Juridic din cadrul SC ""SA, înscris care se află și în dosarul instanței de fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-reclamante că nu mai are cereri de formulat, cât și față de împrejurarea că intimatul-reclamant a solicitat prin acțiunea introductivă judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificare în tot a hotărârii atacate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune a intimatei-reclamante.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificare în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Dacă instanța va trece peste aceste susțineri solicită, în al doilea subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească intimatei suma ce reprezintă salariul de bază mediu comunicat de Departamentul Resurse Umane prin adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de Direcția de Corporative - Juridic din cadrul SC ""SA. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate separat. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei totale de 2024 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare restante cuvenite și neacordate la care se adaugă indicele de inflație aferent, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost salariatul SC SA la punctul de lucru în perioada 1977 - 2005, iar de la data 06.12.2005 raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
A mai susținut că potrivit prev., art.III alin.3, beneficia pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și deși CCM prevedea obligațiile pentru anii 2004 - 2005 nu a beneficiat de suplimentări salariale de C și Paște care se ridică la suma totală de 2024 lei.
La termenul din 8 ianuarie 2008 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să-și mărească câtimea obiectului cererii de la valoarea totală de 2024 lei la valoarea totală de 2903,3 lei, reprezentând: 2380 lei - drepturi salariale suplimentare neacordate în perioada 2004 - 2005 și 523,32 lei - daune rezultate din actualizarea sumei de 2380 lei în funcție de rata inflației pentru perioada 01.01.2005 - 30.09.2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 emis o notă privind precizarea situației primelor de Paști și de C prevăzute de art.168 din CCM pe societate.
Prin sentința civilă nr.75 din 8 ianuarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată a reclamantului, în contradictoriu cu pârâta SC ""SA și a obligat pârâta să- plătească reclamantului suma de 2903,32 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2004 și Paște pentru anul 2005, actualizate în raport de indicele de inflației, obligând totodată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune că este neîntemeiată întrucât după cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 20.11.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariat la SC SA la punctul de lucru din anul 1977 până la data de 06.12.2005 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare, CCM la nivel de unitate pentru anul 2004 prevăzând că în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C că salariații pârâtei urmează să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate și că în alin.2 al aceluiași articol, se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, a mai reținut că CCM negociate de unitate și aplicabile la nivelul societății a menținut pe anii 2004, 2005 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 din art.168, ori coroborând disp.art.168 pe anul 2004 cu cele ale art.168 pe anii 2005, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al articolului sus-menționat și în cuprinsul anilor 2004 -2005, suplimentările salariale fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În final, prima instanță a concluzionat că așa cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și Paști pentru perioada 2004 -2005, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 2903,32 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C și de Paște.
Împotriva sentinței instanței de fond pârâta SC SA formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii și nu art.283 alin.1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2005, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2005 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2005 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimat a primelor pe perioada în discuție în cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr.6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr.2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei.
Intimatul-reclamant, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2005, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2005, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantlui a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 2903,32 lei pentru reclamant stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C și Paști pentru anii 2004 - 2005 au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimatul-reclamant, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie, de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003, 790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 pentru luna martie 2006, 1160 pentru luna noiembrie 2006, 1260 pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr.2919/12.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea precizată și obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1649 lei reprezentând: primă Paște 2005 - 850 lei și primă C 2004 - 799 lei, sume ce se vor actualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de declarat de pârâta SC "" SA, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.75 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că admite în parte acțiunea precizată și obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1649 lei reprezentând: primă Paște 2005 - 850 lei și primă C 2004 - 799 lei, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,26 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./28.03.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
