Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 427/CM
Ședința publică din 30 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.577/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Constanța,-, județul C, și intimatul pârât TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect drepturi bănești - spor 15% de confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 27.03.2008, reclamanții, ȘI au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța, cu citarea Consiliului Național pemntru Combaterea Discriminării:
- recunoașterea discriminării, calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15 % începând cu data de 01.03.2005 până la data pronunțării pentru reclamanții, și și începând cu data de 12.03.2006 până la data pronunțării hotărârii pentru reclamantul și pentru viitor, actualizate la data plății effective,
-efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și
-plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că:
În scopul asigurării efective a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații, astfel: art. unic pct.1 din Legea nr. 444/2006, de asemenea, art. 15 alin.1 din OG nr.5/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut ca sporul de și art. 20 alin.3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării bunurilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, acte normative prin care s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15 % funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, funcționarilor publici din aparatul de lucru al guvernului și membrilor plenului,precum și a altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
De asemenea,în temeiul art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, pentru păstrarea confidențialității în legătura cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de bază brut.
Categoriile de personal care beneficiază de acest spor sunt stabilite prin ordin al președintelui consiliului, tocmai pentru un tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii reclamanților, ca nefondată deoarece conform sentinței civile nr. 1800/25.06.2007,a Curții de Apel București secția a VIII-a, nu există nici o comparabilitate între situația magistraților și cea a asistenților judiciari iar modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte, nu poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul OG 137/2000, nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate asistenților judiciari.
Prin sentința civilă nr. 577 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL CONSTANTA și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata sporului de confidențialitate în cuantum de 15% începând cu data de 01.03.2005 pentru reclamanții, și și începând cu data de 12.03.2006 pentru reclamantul, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să plătească sporul de confidențialitate în cuantum de 15% și pentru viitor până la încetarea stării de discriminare și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
S-a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Instituția asistenților judiciari a fot reglementată pentru prima dată prin OUG nr. 179/1999 de modificare a legii 92/1992, care în art. III prevede salarizarea pentru munca desfășurată, remunerarea cu coeficientul de ierarhizare de 7,5 salariului de bază lunar pentru judecătorul stagiar cu o vechime în muncă de 1-2 ani.
Prin OUG nr. 20/2002, se reglementează beneficiul asistenților judiciari în raport cu vechimea în specialitate, similar cu drepturile magistraților prevăzute de legea nr. 50/1996;ulterior prin OUG nr. 177/2002, care a abrogat legea nr. 50/1996, s-a prevăzut pentru magistrații consultanți (asistenții judiciari) remunerarea cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare în raport de nivelurile de salarizare a judecătorilor cu o vechime de peste 4 ani în magistratură.
Pentru asistenții judiciari sunt prevăzute aceleași drepturi salariale ca și judecătorii, și de sporurile recunoscute acestora.
Totodată, Hotărârea FN/06.07.2006 a CNCD, a stabilit discriminarea în privința judecătorilor, aceeași discriminare operând și pentru asistenții judiciari, excluderea lor de la aceste drepturi salariale neputând constitui un scop legitim, pentru că se încalcă principiul egalității de tratament.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a admis acțiunea reclamanților în baza unor texte care nu se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar, urmând să se observe că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru asistenții judiciari.
În ceea ce privește reținerea discriminării, se arată că reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru admiterea acțiunii instanța de fond a reținut incidența unor acte normative care reglementează drepturi salariale ale altor categorii de personal din sistemul bugetar, stabilind existența unei discriminări creată prin lege, potrivit disp.art. 1 și 2 din OUG 137/2000.
În acest sens, este de observat faptul că în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, pronunțându-se prin mai multe decizii asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul justiției referitor la unele dispoziții din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prev. art. 1, art. 2 al.(3) și ale art. 27 al.(1) din ordonanța menționată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Recurentul critică hotărârea pronunțată de tribunal și pentru motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, învederând că în cazul neacordării sporului de confidențialitate asistenților nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG nr. 137/2000, a dispozițiilor Constituției și convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege.
În speță nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate asistenților judiciari.
Însă pentru a putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru asistenții judiciari:
- nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare;
- nu face obiectul art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin legea nr. 103/2006 consacră expres la art. 1 că " Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.", astfel că nu poate fi aplicat în speță câtă vreme nu exista nici un text legal care să recunoască dreptul la spor de confidențialitate.
Solicită recurentul pârât să se constate că instanța de fond a reținut în mod eronat existența unei stări de discriminare în raport cu prev. art. 1 al.3 din OG 137/2000 care prevede că "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
În sensul celor solicitate mai sus, se aduc următoarele argumente:
Asistenții judiciari reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 304/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG 27/2006.
Actele normative la care se referă reclamanții în cererea de chemare în judecată și instanța de fond în sentința atacată cu prezentul recurs, reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar (funcționari publici, personal militar etc.) și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi asistenților judiciari.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul formulat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Constanța.
Prin art. I pct. 13 din OG 83/2000 s-a introdus art. 171al.1 din Legea nr. 50/1996 prin care s-a prevăzut că asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 92/1992 republicată cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. crt. 29 cap. A al anexei 1.
Art. 15 al.1 din OUG nr. 177/2002 stabilea că magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr. 92/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28-32 din cap. A al anexei 1, în raport cu vechimea în funcții juridice.
Al.(2) din același articol prevedea în mod expres și limitativ, că această categorie profesională beneficiază și de unele din drepturile stabilite pentru magistrați, respectiv numai de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 al.1, art. 27, 28 și 30.
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că legiuitorul nu a înțeles să acorde asistenților judiciari toate drepturile de care beneficiau magistrații, ci numai o parte dintre ele, drepturi la care s-a referit în mod expres și printr-o enumerare limitativă, iar nu cu o formulare generală care să cuprindă toate drepturile de care beneficiau judecătorii și procurorii.
Art. 16 al.1 din OUG nr. 27/2006 stipulează că asistenții judiciari numiți în condițiile legii 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de indexare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți după caz, la lit.A din anexă, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice, iar prin al. (2) se stabilește că asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 5,7, 18, 24 și 25.
Așadar, nici prin aceste dispoziții legale nu se prevăd pentru asistenții judiciari toate drepturile de care beneficiază magistrații.
Reclamanții au invocat prin acțiune și existența unei discriminări raportat la celelalte categorii de personal care încasează sporul de confidențialitate.
În cazul de față, existența unei salarizări diferențiate în privința asistenților judiciari este stabilită de lege.
Se pune problema în această situație dacă diferențierea salarială constituie un tratament discriminatoriu prin prisma dispozițiilor constituționale și legale invocate.
Art. 16 al.1 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unor măsuri, în considerarea unei situații speciale.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 al.1 din Constituție nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În cazul de față, nu poate fi vorba despre existența vreunei comparabilități sau analogii între categoria profesională a asistenților judiciari și celelalte categorii profesionale care încasează sporul de confidențialitate.
Instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de personal care se află în situații diferite nu este contrară art. 16 al.1 din Constituție și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Invocarea dispozițiilor art. 2 din OG nr. 137/2002 și art. 27 din același act normativ nu justifică afirmarea dreptului pretins câtă vreme curtea Constituțională a statuat în mod constant ( Decizia nr. 818/3.07.2008, Decizia nr. 819/3.07.2008 și Decizia 820/3.07.2008) că nu se poate da acestor dispoziții legale interpretarea potrivit cu care instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod pr. civilă curtea a admis recursul formulat și a modificat în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.577/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Constanța,-, județul C, și intimatul pârât TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Pt.jud. - - - -
aflată în semnează
conf.art. 261 al.2 - -
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond;
Red.dec.jud. -
16.07.2009
Dact.gref.
4 ex./17.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
