Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4387/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2752/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4387R
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenții, împotriva sentinței civile nr.504 din data de 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - în calitate de expert, având ca obiect "drepturi bănești spor de confidențialitate de 15%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 De asemenea, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 10.06.2009, de către recurenți, răspuns la întâmpinare.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.504 din data de 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții au calificat dreptul pretins ca un drept salarial.
În baza art.155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Conform art.157 al.2 din Codul muncii "sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege."
Sporul de confidențialitate se supune pe lângă reglementările de mai sus și prevederilor art.26 și următoarele din Codul muncii.
Orice clauză în cadrul contractului individual de muncă se negociază în condițiile art.20 al.1 din Codul muncii.
În situația de față în contractul individual de muncă al reclamanților nu există clauze de confidențialitate, ceea ce statuează art.78 din Legea nr.567/2004 privește secretul profesional așa cum este el definit de art.196 Cod penal și nu secretul de stat care privește personalul din instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Obligația păstrării secretului de stat este o obligație constituțională a oricărui cetățean.
Acordarea sporului de până la 15% personalului din apărarea națională, ordinea publică și siguranța națională și celorlalte categorii prin legi speciale își are o justificare legitimă, acest personal prin natura serviciului contribuie efectiv la păstrarea, apărarea acestor secrete și prevenirea, descoperirea și sancționarea celor ce încalcă aceste obligații fundamentale.
În situația în care munca nu se desfășoară în baza unui contract individual de muncă clauza de confidențialitate prevăzută de art.26 din Codul muncii este și trebuia prevăzută în actul normativ de salarizare a acelui personal în condițiile art.157 al.2 din Codul muncii.
Faptul că anumite categorii profesionale diferite primesc sau nu sporul de confidențialitate nu constituie discriminare în condițiile nr.137/2000 întrucât nu ne aflăm în situații comparabile fiecare din categoriile profesionale în discuție având atribuțiuni diferite în ceea ce privește secretul de stat.
Existența certificatului ORNIS nu dă prin el însuși dreptul posesorului la sporul de confidențialitate acesta se acordă doar celor care prezintă garanțiile moral profesionale și ia cunoștință de asemenea secrete, apărarea lor fiind obligație constituțională.
Chiar dacă art.155 din Codul muncii include în salariu și indemnizații, sporuri, ori alte adaosuri acestea din urmă (indemnizații sporuri, adaosuri) trebuie expres prevăzute de lege mai ales în cazul personalului din instituțiile și autoritățile publice.
Împotriva acest hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitand modificarea sentintei recurate si admiterea actiunii.
În motivarea recursului recurenții au arătat că neacordarea sporului de confidențialitate de 15% reprezintă o discriminare față de alte categorii profesionale ce se află în situații comparabile: personalul militar, funcționari publici cu statut special și personal civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, funcționari publici -inclusiv cei din aparatul de lucru al Guvernului, Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, membrilor Plenului și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combaterea Spălării Banilor, personalul din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Arata recurentii ca obligatia de confidențialitate este impusă magistratilor, printre altele, prin Codul Deontologic și Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. "Obligația constituțională" a păstrării secretului de stat nu revine "ca oricărui cetățean" doar magistraților, ci și celorlalte categorii sociale care beneficiază de sporul de confidențialitate.
Mai mult, obligația noastră de confidențialitate reprezintă o clauză legală (nu facultativă ca în dreptul comun), iar raportul juridic de muncă, tipic sau atipic, are caracter sinalagmatic. Obligația sinalagmtica profesională de confidențialitate în sarcina magistraților implică, pe cale de analogie a legii, o obligație de plată (contraprestație salarala), în caz contrar fiind încălcate dispozițiile legale, constituționale și comunitare privind nediscriminarea dreptului la plată pentru prestația efectuată.
In drept, recursul se intemeiaza pe dispozitiile art. 304 pct 9 Cpc.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiul de drept invocat de către recurenți, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamantii au calitatea de procurori in cadrul Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie.
Examinand exceptia lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, in conf. cu prevederile art. 137 alin 1 Cpc. Curtea retine ca fata de atributiile ce revin acestei institutii, aceasta nu are legitimare procesuala pasiva, exceptia invocata fiind intemeiata. Pretentiile reclamantei intimate decurg din raporturi juridice de dreptul muncii astfel incat nu pot fi indreptate decat impotriva angajatorilor. Potrivit art. 282 Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Or, Ministerul Finantelor Publice nu se incadreaza in vreuna din aceste categorii si nu exista nici o alta dispozitie legala speciala care sa ii confere aceasta calitate. Pe cale de consecinta, nu se justifica obligarea acestei institutii la plata drepturilor banesti pretinse de intimata reclamanta.
Pe cale de consecinta, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și va respinge acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât.
Pe fond, Curtea retine ca potrivit Deciziei nr. 46 din 15.12.2008 pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii, in interpretarea unitara a dispoz. art. 99 alin 1 lit d din legea nr. 303/2004 raportat la art. 16 alin 1 si 2 din Codul deontologic al magistratilor si a art. 78 alin 1 din Legea nr. 567/2004 raportat la art. 9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate, s-a statuat ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidentialitate de 15% calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar.
Avand in vedere caracterul obligatoriu al deciziilor date in interesul legii cf. art. 329 Cpc, actiunea reclamantilor apare ca intemeiata insa numai pentru perioada iunie 2004 - 05.03.2008 (data pronuntarii sentintei recurate).
Este intemeiat si capatul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflatie a sumelor acordate, avand in vedere ca prin nerespectarea obligatiei de plata a acestor drepturi s-a creat reclamantilor un prejudiciu constand in diminuarea valorii reale a drepturilor la care sunt indreptatiti.
Vor fi respinse ca neintemeiate pretentiile reclamantilor pentru viitor deoarece in prezent este incert prejudiciul pe care reclamantii il vor incerca printr-o eventuala nerespectare a obligatiei de catre angajator.
In baza Decretului nr. 96/1972, va obliga pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
In legatura cu cererea de chemare in garantie formulata de paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice, Curtea retine ca aceasta este inadmisibila. Astfel, potrivit art. 60 Cpc. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Or, intre cele doua institutii nu exista un raport juridic ce ar putea sa fundamenteze regresul Ministerului Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie impotriva Ministerului Finantelor Publice in vederea despagubirii si restituirii sumelor eventual achitate reclamantei. Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie este ordonator de credite si, potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 304 pct 9 si art. 312.pr.civ. Curtea va admite recursurile va modifica, în tot, sentința recurată, în sensul că:
- admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, va respinge acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât.
- admite, în parte, acțiunea și cererea conexă.
Vor fi obligați pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada iunie 2004 - 05.03.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
- fi obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
- fi respinsă cererea de plată pentru viitor a drepturilor bănești, ca nefondata.
- fi respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții, împotriva sentinței civile nr.504 din data de 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - în calitate de expert.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, respinge acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât.
Admite, în parte, acțiunea și cererea conexă.
Obligă pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada iunie 2004 - 05.03.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
Respinge cererea de plată pentru viitor a drepturilor bănești, ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
10.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Silvia Georgiana Ignat
