Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 439/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de conflicte
de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 439/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN C împotriva sentinței civile nr.481/9.05.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurentul pârât Consiliul Județean C, lipsă fiind intimații reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, ca și practică judiciară, hotărâri judecătorești pronunțate în cauze similare.
Reprezentanta recurentului pârât Consiliul Județean C, consilier juridic, precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Instanța ia act de declarația reprezentantei recurentului pârât, constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, consilier juridic, reprezentanta recurentului pârât Consiliul Județean C solicită admiterea recursului formulat de partea pe care o reprezintă și respingerea, pe fond, a acțiunii reclamanților ca fiind nelegală și nefondată, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs. Precizează că sumele invocate nu au fost executate, ele nefiind incluse în bugetul pe anul 2008.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.481/2008 a Tribunalului Covasnaa fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu pentru perioada 15.01.2005 - 16.04.2005 în ceea ce le privește pe reclamantele: și.
A admis în parte acțiunea formulata de reclamantele, -, și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean C, și, pe cale de consecință, a obligat paratul sa plătească reclamantelor drepturile bănești constând în indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, după cum urmează: - pentru perioada 17.04.2005 - 31.03.2007, - pentru perioada 26.02.2007 - 02.07.2007, pentru perioada 19.11.2006 - 01.01.2008, în cuantum actualizat în funcție de rata inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății.
A obligat pârâtul să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărei reclamante cu privire la plata acestor drepturi.
A respins pretențiile solicitate de reclamantele și în contradictoriu cu același pârât pentru perioada cuprinsă între 15.01.2005 - 16.04.2005 ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17. 04. 2008 sub numărul dosarului de mai sus reclamantele, -, și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean C au solicitat instanței obligarea pârâtului la alocarea, calcularea și plata către reclamante a drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază, pentru perioada după cum urmează: - -15.01.2005 - 31.03.2007, - - 26.02.2007 -
- 02.07.2007, 15.01.2005 - 15.04.2008 și - 19.11.2006.- 01.01.2008, precum și obligarea pârâtului la actualizarea sumelor datorate cu titlul sus indicat, prin aplicarea indicelui de inflație de la data scadenței fiecărui drept și până la plata efectivă, obligarea pârâtului la consemnarea în carnetele de muncă ale reclamanților a mențiunii privind acordarea " indemnizației de dispozitiv" retroactiv și în continuare ca și drept salarial, cu cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu prioritate instanța a analizat excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu în cazul reclamantelor și pentru perioada 15.01.2005-16.04.2005.
Întrucât Codul muncii la art. 283 alin 1 lit. "c " prevede un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în care pot fi formulate cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați, în baza acestor dispoziții instanța a admis excepția invocată.
În fapt, Conform Adeverinței eliberate de pârât de la fila 5 coroborat cu înscrierile din carnetul de muncă (filele 24-35) reclamanta din 16 mai 1983 și până la data pronunțării hotărârii ce se atacă a avut calitatea de personal contractual în cadrul Consiliului Județean C, iar reclamantele, și au avut această calitate doar în perioadele menționate în adeverință.
În drept, potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Conform art. 1 din lege, dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În temeiul art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003 Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003 prin care a fost completat Ordinul MI. nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9. 2, având următorul cuprins": indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale."
Apoi pct. 31.1 din Ordinul susmenționat definește categoria de "personal civil" avută în vedere, în sensul că din aceasta fac parte funcționarii publici și personalul contractual din MAI (în prezent MIRA).
Art. 13 din Legea nr. 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază care se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe baza de contract și salariaților civili.
Având în vedere aceste prevederi legale, instanța a apreciat că reclamantele - personal civil în cadrul Consiliul Județean C sunt îndreptățite să primească indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, prin acordarea acesteia asigurându-se egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr.496/2003, care se aplică și în cazul autorității publice locale.
Pentru aceste considerente cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte în sensul acordării acestui drept pentru perioadele menționate în dispozitivul sentinței pentru fiecare reclamantă în parte.
Pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantelor ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor pecuniare cuvenite, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 1082 și 1084 Cod civil, în sensul că a dispus actualizarea sumelor datorate prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Instanța a obligat pârâtul să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale fiecărei reclamante privind plata acestei indemnizații de dispozitiv.
A respins însă pretențiile solicitate de reclamantele și în contradictoriu cu același pârât pentru perioada cuprinsă între 15.01.2005-16.04.2005 ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și a dispus potrivit dispozitivului.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Consiliul Județean C, în termen, motivat.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții în termen, motivat.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile și reclamanților, în calitate de personal civil.
Consideră că sunt discriminați față de alți reclamanți care au același statut juridic cu al lor, însă au obținut aceste drepturi tot prin hotărâre judecătorească, practica instanțelor nefiind unitară.
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că nu este întemeiat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Consiliului Județean C este descris în motivele de recurs, cat si la fond si nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul consiliilor județene nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
În prezenta speță, reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, in cadrul Consiliului Județean Dat fiind regimul juridic al statutului reclamanților, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul Consiliului Județean
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Soluțiile de practică judecătorească invocate de recurenți au fost depuse în probațiune însă, practica judiciară nu este izvor de drept și nu poate impune pronunțarea unei soluții identice și în prezenta cauză. Doar în situația uniformizării practicii pe calea recursului în interesul legii, instanțele sunt ținute să respecte și să aplice deciziile pronunțate în acest scop.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul pârâtului va fi admis iar acțiunea reclamanților va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Consiliul Județean C împotriva sentinței civile nr.481/2008 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean
Menține dispozițiile din sentința atacată cu privire la soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 15.01.2005 - 16.04.2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
- - - -
GREFIER,
- -
Red: /15.04.2009
Dact: /14.05.2009 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefănță
