Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4452/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4452
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local Tg.J împotriva sentinței civile nr.7846 din 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Tg.J, pârâții Școala Generală Nr.7 Tg.J, Grup Școlar Forestier, Inspectoratul Școlar Județean G,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurentul pârât solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.7846 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Gorj, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de intimatul Consiliul Local al muncipiului Tg-
S-a admis în parte acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de Sindicatul Liber din Învățământ Tg-
Au fost obligați intimații Școala Generală nr. 7 Tg-J și Consiliul Local al Muncipiului Tg-J să plătească membrilor de sindicat - personal didactic la Școala Generală nr.7 Tg-J, contravaloarea primelor de vacanță pe perioada 2001-2006 conform OUG nr. 146/2007 și a primelor de vacanță pe perioada 2007-2008 conform art. 50 din Legea 128/1997 și a CCM, actualizate la data plății.
S-a respins acțiunea cu privire la membrii de sindicat -personal nedidactic.
S-a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 24.11.2008 petenta Sindicatul Liber din Învățământ Tg-J a chemat în judecată pe intimații Consiliul Local Tg-J, Centrul financiar -Grupul Școlar Forestier Tg-J,Școala Generală nr.7 si Inspectoratul Școlar Județean și au solicitat să fie obligați intimații la plata primei de vacanță pe perioada 2001-2008, actualizată cu coeficientul de inflație, să se consemneze în carnetele de muncă modificările salariale corespunzătoare.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prima de vacanță este prevăzută de art.2 din OUG nr.146/19.12.2007, art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, în art.37 din Contractul colectiv de muncă, precum și în Contractul individual de muncă, cărora le-au dat citire.
În dovedirea cererii s-au depus tabel nominal cu membrii de sindicat care susțin promovarea acțiunii și adeverințele petenților pentru perioadele in care au indeplinit funcția de profesori.
Pentru termenul din 11.12.2008 petentul a formulat precizare la acțiune prin care a reiterat solicitările din cererea introductivă.
Inspectoratul Școlar Județean Gaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în conformitate cu art.166 din Legea învățământului nr.84/1995, republicată cu modificările si completările ulterioare, privind aprobarea normelor metodologice, pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat începând cu anul 2001, cheltuielile, privind finanțarea instituțiilor de învățământ, preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale.
Intimatul Consiliul Local Tg-J a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că dispozițiile OUG nr.146/2007 vizează personalul prevăzut de legi speciale, iar petenții în calitate de personal didactic și nedidactic nu beneficiază de aceste prevederi.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului a constatat și reținut că prezenta cerere este întemeiată pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune a petentului pe anii 2004, 2005 invocată de intimatul Consiliul Local Tg- instanța constatat ca deși termenul de prescriptie a dreptului material la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat prevazut de Decretul nr.167/1958, este de 3 ani, insa, in cauza de fata fiind aplicabile dispozitiile art.15, alin.1, lit.e si art.17 din Decretul 167/1958, precum si cele ale art.166 alin.2, Codul Muncii, in sensul ca termenul general de prescriptie de 3 ani a fost intrerupt.
Întrucât bugetul local se aprobă de către Consiliul local, este întemeiată obligarea acestuia la plata sumelor ce reprezintă drepturile solicitate, alături de unitatea școlară (acesteia revenindu-i și obligația calculării sumelor pentru fiecare din cadrele didactice reprezentate de sindicat) și, pe cale de consecință, cu motivarea că, acesta are obligația de a asigura finanțarea întrucât, potrivit art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, HG nr.1942/2004 și art.13 din OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, iar plata și calculul drepturilor salariale din unitățile școlare se realizează de către unitățile care îndeplinesc în mod direct și nemijlocit calitatea de ordonatori de credite, a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local Tg-
Membrii de sindicat ai petentului au fost și sunt pe perioada pentru care solicită drepturile bănești, cadre didactice, personal didactic auxiliar și nedidactic în cadrul Școlii Generale nr. 7 conform adeverințelor depuse la dosar.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale,.
Art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.37 alin 1 lit.g din CCM NR.5521/2004, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu,
Față de aceste dispoziții legale instanța a constat că petenții sunt îndreptățiți să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2008 în condițiile prevăzute de art.1 alin 3 din OUG nr.146/2007, respectiv într-o singură tranșă.
Potrivit art.287 din legea nr.53/2003 privind Codul Muncii prevede că arcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
Angajatorul, Scoala Generală nr.7, deși legal citat, nu a depus dovezi în apărare și nici în contraprobă la proba cu înscrisuri administrată la cererea petentului.
Este de precizat că atât funcționarii publici cât și alte categorii de personal contractual au beneficiat de acordarea primei de vacanță, iar neacordarea acestui drept bănesc cadrelor didactice ar conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici și personalului contractual, diferențiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a legislației românești în domeniu.
Conform art. 16 alin.1 din Constituția României "cetățenii sunt egali în fața legii și autorității publice, fără privilegii și fără discriminare".
În art. 14 din "Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale" se consacră principiul nediscriminării, iar în art. 17 se prevede interzicerea abuzului de drept.
În art. 1 din Protocolul nr. 12 semnat și de România se arată că "dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie să fie asigurat fără nici-o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, avuție, naștere sau oricare altă situație".
Textele de lege invocate fac referire strict la personalul didactic și nu la personalul auxiliar sau nedidactic astfel că acțiunea cu privire la acești membrii de sindicat va fi respinsă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale petenților instanța constată că potrivit art. 1 din Decretul 92/1976 " Carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
In carnetul de munca se înscriu datele cu privire la situațiile arătate la alin. (1), precum și cele privind starea civilă, pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de munca.
Pentru considerentele arătate s-a admis în parte cererea în sensul obligării intimaților la plata către membrii de sindicat ai petentului a primei de vacanță aferentă anilor 2001-2008, ce va fi actualizată în temeiul art.1088 și următoarele cod civil cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Tg.
În motivarea recursului, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Susține că reclamanta nu s-a adresat cu cerere în sensul acordării drepturilor salariale de către Consiliul Local Tg.
Invocând dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, recurentul susține că are doar calitatea de intermediar pentru salarizarea personalului din învățământul preuniversitar. Consiliul local nu are calitatea de a calcula și acorda drepturi salariale, deoarece nu are calitatea de angajator.
Pe fondul cauzei, recurentul susține că reclamanților nu li se cuvin sumele solicitate.
Contractul colectiv de muncă prevede acordarea sumelor din venituri proprii, în condițiile legii, nu din bugetul alocat finanțării acestor unități.
Mai susține recurentul că nu există în buget sume disponibile pentru plata drepturilor solicitate de reclamant.
Mai invocă recurentul excepția prescripției dreptului la acțiune, termenul de prescripție fiind de 3 ani, prevăzut de art. 166 din Codul Muncii.
Examinând sentința recurată, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Raționamentul instanței de fond este contradictoriu.
Pe de o parte, reține că izvorul dreptului pretins de reclamanți este art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, coroborat cu dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. g din contractul colectiv de muncă nr. 5521/2004, ceea ce duce, în opinia instanței la aplicarea dispozițiilor din OUG nr. 146/2007 și i-ar îndreptăți pe reclamanți la plata primelor de concediu pe întregul interval 2001-2008.
Se constată astfel, că, pe de o parte, instanța de fond nu a analizat distinct legislația aplicabilă pentru fiecare an, contractul colectiv de muncă din anul 2004 neputând fi în niciun caz izvor de drepturi pentru anii anteriori sau ulteriori perioadei în care acesta a fost în vigoare. Pe de altă parte, instanța nu a precizat motivul pentru care a apreciat că reclamanții se includ în categoria personalului căruia i se adresează OUG nr. 146/2007.
După prezentarea raționamentului din care s-ar putea desprinde ideea că instanța a considerat că există temei juridic legal pentru acordarea sumelor pretinse, în mod contradictoriu, instanța de fond trece la analiza existenței unei situații de discriminare, reținând că personalul didactic ar fi fost discriminat în raport de funcționarii publici și alte categorii de personal contractual, ceea ce ar putea însemna că instanța a stabilit că reclamanților li se cuvin despăgubiri și nu drepturi salariale.
Este adevărat că prin precizarea formulată la data de 10.12.2008, reclamanții au invocat existența unei discriminări și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 4 din Codul Muncii. Această cerere nu a fost însă clar precizată, instanța nu a solicitat lămuriri cu privire la acest aspect.
Prezentând o motivare lapidară și contradictorie, instanța de fond a evitat să soluționeze fondul cauzei, pronunțând o hotărâre care nu poate fi supusă cenzurii instanței de recurs în ceea ce privește legalitatea.
De aceea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța de fond va pune în discuția părților natura juridică a drepturilor solicitate, solicitând reclamanților precizări cu privire la aceasta: dacă solicită plata unor drepturi bănești care își au izvorul în lege sau plata unor despăgubiri pentru discriminare.
În funcție de această precizare, vor fi analizate temeiurile juridice ale dreptului pretins de reclamanți, stabilindu-se dacă dispozițiile legale invocate se aplică sau nu categoriei profesionale din care fac parte reclamanții.
Vor fi avute în vedere și celelalte critici invocate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE;
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Tg.J împotriva sentinței civile nr.7846 din 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Tg.J, pârâții Școala Generală Nr.7 Tg.J, Grup Școlar Forestier, Inspectoratul Școlar Județean G,având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud. - -
09.07.2009
Jud.fond /
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
