Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4457/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1891/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4457/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-, șiîmpotriva sentinței civile nr.4252 din data de 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.32156/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect:"drepturi bănești - despăgubiri de 1700 Ron".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatulMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,prin consilier juridic în baza delegației nr.1567 /2007 din 16.06.2009 depusă la dosar-fila 22, lipsind recurenții-,și intimațiiStatul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții lipsa de procedură constatată la termenul de azi cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, în sensul că acesta pentru termenul de azi a fost omis din citativ.
Curtea, după deliberare, având în vedere împrejurarea că în cauza dedusă judecății a fost citat în calitate de intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și față de faptul că prin cererea de recurs, recurenții nu critică hotărârea primei instanțe sub aspectul soluționării cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, apreciază procedura de citare legal îndeplinită.
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin consilier juridic, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4252 din data de 21.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare cu încălcarea prevederilor art.5 din Codul Muncii judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a constatat existența unei discriminări directe între categoria judecătorilor ce a beneficiat de stimulente financiare cu o vechime între 0 și 3 ani și cealaltă categorie a judecătorilor cu o vechime de peste 3 ani.
în speță reclamanții au calitatea de procurori și nu judecători astfel că nu beneficiază de prevederile Ordinului nr. 1291/C/2005, emis de Ministrul Justiției.
S-a mai reținut că Procurorul General are calitatea de ordonator principal de credite pentru reclamanți, ce nu sunt îndreptățiți să beneficieze de despăgubiri în baza art.21 din OG nr. 137/2000 deoarece nu au fost discriminați prin acordarea stimulentelor financiare categoriei judecătorilor, al căror ordonator principal de credite este Ministrul Justiției.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.5 din Codul Muncii, s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, s-a respins ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție cu mențiunea că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art.60-63 pr. civ.
Acțiunea reclamanților îndreptată împotriva pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice s-a apreciat că este neîntemeiată deoarece acest pârât nu are calitatea de angajator al acestora în sensul prevederilor art.281 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
La data de 15.12.2005 Ministerul Justiției a emis Ordinul nr.l921/C prin care s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, potrivit Anexei.
Potrivit art.2 al ordinului, stimulentele s-au acordat cu ocazia sărbătorilor de iarnă însă numai pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Plata stimulentelor s-a efectuat în conformitate cu art.5 din normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției.
Așa cum rezultă din anexa la acest ordin, la acordarea stimulentelor vor fi avute în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate; calificativele anuale "foarte bine" și "bine"; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Pentru personalul instanțelor judecătorești la nivelul Ministerului Justiției s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal: judecători 1.700 (RON) lei, consilieri de reintegrare socială și supraveghere 500 lei (RON), funcționari publici 900 lei (RON).
în ceea ce privește însă categoria judecărilor, s-a stabilit prin anexa la ordinul nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 că, aceste stimulente vor fi acordate numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime cuprinsă între o și 3 ani, aspect care a determinat crearea unui regim discriminatoriu într-o categorie de personal cu atribuții similare.
Deși au fost enunțate o serie de criterii în raport de care să fie acordate aceste stimulente, condiție de bază pentru judecători a fost vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani.
In acest sens, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, a constatat existența unui discriminări indirecte, potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 19 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unor categorii de magistrați.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de dispozițiile art. 5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Au fost invocate și dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Din examinarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005, s-a mai arătat, nu rezultă existența vreunui scop legitim, care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul acordării stimulentelor pentru anul 2005.
In altă ordine de idei, potrivit art. 21 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2007, aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să rețină despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Reclamanții făceau parte la data acordării acestor stimulente din categoria profesională a magistraților și nu au încasat sume cu acest titlu, sume ce au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective, nefăcându-se dovada unor aspecte obiective în baza cărora Ministerul Justiției a ales dintre persoanele care în fapt îndeplineau aceeași funcție și se aflau într-o situație similară.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că dispozițiile art. 4 și art. 16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării iar, în raport de art. 20 din legea fundamentală, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul comun, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabilă în speță sunt și dispozițiile art. 14 din care reglementează interzicerea discriminării.
Totodată, s-a arătat și faptul că prin Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în vigoare începând cu data de 1 aprilie 2005, dreptul la un tratament egal, respectiv interzicerea discriminării a devenit un drept cu existența independentă, legat de exercitarea oricăror drepturi recunoscute de lege.
În plus față de c cele arătate, recurenții au făcut referire și la dispozițiile art. 70 - 72 din Legea nr. 168/1999, precum și prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004 în care s-a prevăzut că pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație în raport cu nivelul instituției, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege, cu mențiunea expresă că aceste drepturi nu pot fi discriminate.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefundat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata stimulentelor financiare acordate în luna decembrie 2005 prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 unor categorii de judecători, invocând Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Curtea apreciază că hotărârea menționată nu este aplicabilă recurenților reclamanți și nu constată existența unei discriminări în ceea ce îi privește. Astfel, Hotărârea nr. 15/2006 reține discriminarea în cadrul diferitelor categorii de judecători, dat fiind că în considerentele acesteia se statuează că CNCD a fost sesizat de 99 magistrați, grefieri,arhivari, agenți procedurali și aprozi din instanțe ale M și O, ceea ce înseamnă că magistrații care au sesizat consiliul sunt judecători și nu procurori iar caracterul discriminatoriu i-a vizat pe judecători având în vedere că pentru acordarea sumei a fost stabilit drept criteriu vechimea între 0 și 3 ani în funcția de judecător, deși acest criteriu nu era prevăzut în actele ce stau la baza acordării de stimulente pentru magistrați.
Prin urmare, întrucât recurenții reclamanți nu au calitatea de judecători ci de procurori, iar pentru aceștia ordonatorul principal de credite nu este Ministerul Justiției ci Procurorul General, conform art. 70 alin.1 și 4 din Legea nr. 304/2004 nu se poate constatata în ceea ce îi privește existența unei discriminări înfăptuită prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005, cu atât mai mult cu cât nici Hotărârea nr.15/2006 a CNCD nu reține această împrejurare.
Față de aceste împrejurări, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și că recurenții-reclamanți nu au dovedit prin recursul declarat existența unor motive de fapt și de drept care să îi îndreptățească la acordarea unor despăgubiri întemeiate pe dispozițiile OUG nr. 137/2000, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-, șiîmpotriva sentinței civile nr.4252 din data de 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.32156/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./07.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
