Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4573/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8859/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4573R
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta - -, împotriva sentinței civile nr.6726 din 30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28432/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Intimatul, prin avocat, depune la dosar un înscris din care rezultă că recurenta a avut profit în anul 2005.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea sentinței civile ca temeinică și legală pentru motivele arătate în notele scrise pe care le depune.Solicită cheltuieli de judecată.
După terminarea rămânerea cauzei în pronunțare, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă și apărătorul recurentei, căreia i se aduce la cunoștință despre faptul că are posibilitatea de a depune concluzii scrise prin serviciul registratură.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6726 din 30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28432/3/LM/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - -, a fost obligată pârâta la plata sumei nete de 18.757 lei, reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada iulie 2005 - martie 2007 și la dobânda legală în materie civilă de la data introducerii acțiunii (24.07.2008) si până la plata efectivă, precum și la plata către bugetele speciale ale statului a contribuțiilor aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantului (șomaj, CAS, asigurări de sănătate).
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.570 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul a fost angajatul societății pârâte în postul de analist programator începând cu anul 1997, potrivit contractului individual de muncă nr. 1204/01.04.1997, încheiat pe perioada nedeterminată. In perioada iulie 2005-martie 2007, pârâta nu a plătit în integralitate reclamantului drepturile salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă, deși îi revenea această obligație - conform clauzelor contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul si actelor adiționale la acesta, clauzelor contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anul 2005 si 2006.
Astfel, forma de salarizare prevăzută în contractul individual de muncă al reclamantului este "în regie sau după timp", prin contract stabilindu-se un salariu negociat de 2.500.000 ROL și un spor vechime de 25%. Prin actul adițional nr. 3417/03.05.2004 salariul de bază lunar brut al salariatului a fost negociat la 22.771.688 lei, sporul de vechime fiind inclus în salariul de bază, iar prin actul adițional nr. 3549/02.08.2004 salariul de bază lunar brut al salariatului a fost negociat la 23.162.625 lei, sporul de vechime fiind de-asemenea inclus în salariul de bază.
În acest sistem ("în regie sau după timp"), salariul se stabilește exclusiv în funcție de timpul lucrat, avându-se în vedere, ceea ce reprezintă regula, programul normal de lucru: 8 ore pe zi și 40 de ore în medie pe lună, ceea ce presupune că salariatul primește integral salariul negociat dacă s-a prezentat zilnic la lucru în cadrul programului normal de lucru și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu.
Nu rezultă din cuprinsul contractului individual de muncă al salariatului că s-a negociat un salariu fix, după timp, numai dacă atinge un anumit randament minim determinat și în orice caz, nu este permis angajatorului în acest sistem să procedeze la reducerea salariului negociat din motive neimputabile salariatului, în funcție de rezultatele unității.
În același sens sunt și prevederile art. 34 din în contractul colectiv de muncă nr.4220/28.07.2005 care prevăd acordarea drepturilor salariale proporțional cu timpul efectiv lucrat, în cadrul programului normal de lucru.
S-a avut în vedere și prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național (art.42) care prevede obligația patronului de a asigura condițiile necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce-i revin în cadrul programului zilnic de muncă stabilit, cu consecința acordării unor salarii integrale, iar în situația în care nu poate asigura, pe durata zilei de lucru, parțial sau total, condițiile realizării sarcinilor de serviciu, el este obligat să plătească salariile de bază pentru timpul cât lucrul a fost întrerupt. în cazuri excepționale, când din motive tehnice sau alte motive, activitatea a fost întreruptă, salariații vor primi 75% din salariul de bază individual avut, cu condiția că încetarea lucrului să nu se fi produs din vina lor și dacă în tot acest timp au rămas la dispoziția unității.
S-a constatat că, din acest text, aplicabil potrivit prevederilor Legii nr.130/1996 tuturor angajatorilor, rezultă neîndoielnic că în nici un caz drepturile salariale ale salariaților nu pot coborî sub procentul de 75% din salariul de bază individual avut, întrucât potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 și art.238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate la nivel de angajator nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
S-a considerat că, în acest context prevederile din contractul colectiv de muncă al angajatorului (art. 56 lit. A1) care prevăd posibilitatea diminuării salariului de bază negociat și a sporurilor aferente cu un procentaj de până la 50%, sunt nelegale, întrucât contravin textelor legale mai sus enunțate, stabilind drepturi la un nivel inferior celor prevăzute în contractul colectiv de muncă unic la nivel național, determină o înrăutățire nepermisă a situației salariaților în raport cu prevederile cu caracter minimal recunoscute acestora.
Mai mult, angajatorul nu a respectat nici măcar propriile obligații asumate prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, întrucât, potrivit clauzelor acestuia avea obligația ca, începând cu luna a VI-a, dacă situația se menține, să procedeze la restrângerea activității, nefiind permisă perpetuarea practicii neplății integrale a salariului angajaților pe parcursul unei perioade de un an, în condițiile în care o restrângere a activității nu a avut loc, iar salariații au fost prezenți la muncă zilnic în cadrul programului normal de lucru.
S-a considerat că, din interpretarea textelor mai sus menționate și din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că pârâta avea obligația de a asigura condițiile realizării planului de activitate stabilit cu consecința acordării unor salarii integrale și numai în situația în care, cu toate măsurile luate, veniturile unității nu pot fi realizate în cuantumul necesar, salariile să fie acordate proporțional cu încasările, însă, în orice caz, în situația în care nu s-a procedat la restrângerea activității, salariul nu poate coborî sub 75% din salariul de bază individual.
Or, în aceste condiții, revenea unității pârâte sarcina de a proba pe de o parte faptul că veniturile unității pe perioada ianuarie - decembrie 2005 si ianuarie 2006-martie 2007 nu au putut fi realizate în cuantumul necesar acordării integrale a salariilor, procentul mediu realizat pe societate în toată această perioadă și modalitățile concrete prin care acesta a fost stabilit, dovezi pe care nu le-a făcut, deși avea această obligație conform prevederilor art. 287 din Codul muncii și au fost solicitate de instanță pe parcursul soluționării cauzei.
De asemenea, s-a mai arătat că, pârâta nu a făcut dovada diminuării justificate a veniturilor salariale ale reclamantului în concordanță cu prevederile legale, iar în condițiile în care nu a procedat la restrângerea activității, iar salariatul s-a prezentat zilnic la lucru în cadrul programului normal și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, constatându-se că pretențiile reclamantului în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale integrale sunt întemeiate urmând a fi admise.
Deoarece plata cu întârziere a drepturilor salariale conferă salariatului dreptul la acordarea de daune-interese (art.161 alin.4 din Codul muncii ) și, având în vedere dispozițiile, art.295 alin.1 din Codul muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, rezultă că, în privința daunelor-interese datorate de angajator salariatului pentru întârzierea plății salariatului sau pentru neplata acestuia sunt aplicabile dispozițiile art.1088 din Cod civil, referitoare la aplicarea dobânzii legale, în conformitate cu dispozițiile OG. nr.9/2000, astfel că Tribunalul, la solicitarea reclamantului, a dispus acordarea dobânzii legale în materie civilă, la suma restantă datorată salariatului reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta - -, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de probele ce se impuneau a fi administrate în cauză ce evidențiau situația financiară a recurentei ce a impus diminuarea drepturilor salariale ale intimatului și nici de faptul că în privința recurentei nu s-a produs nici o apărare, instanța de fond neverificând dacă citația a ajuns la organele de conducere ale recurentei.
S-a mai arătat și faptul că în perioada anilor 2005-2007 au intervenit împrejurări de forță majoră ce au dus la împiedicarea onorării drepturilor salariale către angajați.
Cu privire la cele reținute de către instanța de fond privind nedepunerea documentelor contabile referitoare la situația economică învederată s-a arătat că la acea dată recurenta nu se afla în posesia acestora deoarece acționariatul se schimbase de foarte puțin timp și nu cunoștea adevărata situație economică a societății.
Recurenta a mai susținut și faptul că suma solicitată de către recurent nu este exigibilă că acesta nu a indicat cuantumul dobânzii legale solicitate la primul capăt de cerere încălcându-se dispozițiile art.112 alin.1 pct.3 pr.civ. instanța având obligația ca, în conformitate cu dispozițiile art.114 alin.1 pr.civ. să-i solicite reclamantului să precizeze acest aspect, însă intimatul neprecizând aceste aspecte procedurale instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia fapt ce atrage incidența dispozițiile art.304 pct.4, 6, 8 pr.civ.
Recurenta a mai susținut că în dispozitivul sentinței recurate instanța de fond a acordat dobânda legală începând cu data de 24.07.2008 până la data plății efective fără a fi investită cu acest aspect iar, pe de altă parte daunele interese nu pot fi acordate decât de la data punerii în întârziere care curge de la introducerea cererii de chemare în judecată și până la data pronunțării unei hotărâri de către instanța de fond.
Cu privire la luna iulie 2005, recurenta a arătat că acțiunea este prescrisă deoarece data introducerii acțiunii a fost 7.08.2008, cu încălcarea dispozițiilor art. 166 alin.1 și 283 pct.1 lit. C din Codul muncii.
În recurs, intimatul a depus în copii certificate înscrisuri referitoare la situația financiară a recurentei iar aceasta,deși i s-a încuviințat cererea de probatoriu formulată la data de 24.04.2009 nu a depus la dosar nici un înscris prin care să dovedească cele susținute prin cererea de recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului de fond instanța de judecată, în virtutea rolului său activ reglementat de dispozițiile art.129 pr.civ. i-a pus în vedere recurentei să formuleze întâmpinare și să depună toate înscrisurile necesare soluționării cauzei, având în vedere dispozițiile art.287 Codul muncii potrivit cărora în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Recurentei i-a fost comunicată citația la data de 13.08.2008 pentru termenul de judecată de la data de 13.08.2008, aceasta fiind primită la registratură de un angajat al recurentei cu atribuții în acest sens, urmând a fi înlăturate astfel criticile recurentei vizând faptul că. instanța de fond nu a ținut seama de probele ce se impuneau a fi administrate în cauză ce evidențiau situația financiară a recurentei ce a impus diminuarea drepturilor salariale ale intimatului și nici de faptul că în privința recurentei nu s-a produs nici o apărare, instanța de fond neverificând dacă citația a ajuns la organele de conducere ale recurentei.
Se reține și faptul că recurenta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte situația economică precară a acesteia cu privire la perioada în litigiu, acesteia revenindu-i obligația ca, în conformitate cu dispozițiile art.156 din Codul muncii să plătească salariile angajaților înainte de orice alte obligații bănești iar în conformitate cu dispozițiile art. 164 alin.1 și 165 din același act normativ nici o reținere din salariu neputând fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse de către intimat la dosarul de recurs rezultă că în perioada iulie 2005 -iulie 2006 societatea a înregistrat profit însă și în situația în care aceasta ar fi înregistrat pierderi nu putea diminua în mod legal unilateral salariile angajaților decât în ipoteza în care ar fi încetat activitatea și ar fi trimis în șomaj tehnic salariații fapt ce nu se regăsește în speță.
Nu poate fi reținută nici incidența în speță a dispozițiilor art.304 pct.4, 6, 8 pr.civ. deoarece la data formulării cererii de chemare în judecată intimatul nu putea să evalueze cuantumul dobânzii legale aferente fiecărei rețineri lunare, întrucât dobânda legală era solicitată de la data chemării în judecată și până la plata efectivă a acesteia care nu se știa la ce moment va interveni iar.
Cu privire la momentul formulării cererii de chemare în judecată, acesta este 24.07.2008, fila 1 dosar fond, astfel încât punerea în întârziere a angajatorului cu privire la plata drepturilor pretinse s-a făcut la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 24.07.2008.
Așa fiind, a fost înlăturată și critica privind intervenirea prescripției extinctive cu privire la luna iulie 2005, deoarece data introducerii acțiunii a fost 24.07.2008 nefiind astfel încălcate dispozițiile art.166 alin.1 și 283 pct.1 lit. C din Codul muncii.
Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat.
Curtea a apreciat că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de acesta și complexitatea cauzei, care a fost soluționată în recurs cu celeritate, motiv pentru care în baza art.274 alin.3 pr.civ. a procedat la micșorarea onorariului, după cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - -, împotriva sentinței civile nr.6726 din 30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28432/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
07.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
