Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 47/R-CM
Ședința publică din 19 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții A, TA, G, G, G, A, G, A, împotriva sentinței civile nr.774/CM, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat -,în baza împuternicirii avocațiale nr.165/2008, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România- Baroul Argeș -Cabinet individual pentru recurenții-reclamanți, G, G, G, -, -, a, G, -, -, a, -, -, lipsind intimatul-pârât SC""SA
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat -, pentru recurenții-reclamanți, solicită administrarea probei cu înscrisuri, pe care le depuse la dosar, pentru a face dovada că adresele nr.830 și 831 /2008, emise de intimată nu au valoare și emiterea unei adrese către aceasta pentru a înainta Raportul Anual de Activitate în care sunt modificate salariile reale.
Curtea încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și respinge proba cu relațiile de la intimata SC""SA
Avocat -, pentru recurenții-reclamanți, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat -, pentru recurenții-reclamanți, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii de fond, în sensul înlăturării din dispozitiv a adreselor nr.830 și 831 /2008 emise de intimată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 05.12.2008, reclamanții, (decedat) în calitatea de moștenitor al acestuia, G, G, G, -, -, a, G, -, -, a, -, -, au chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată să le plătească drepturile salariale pentru sărbătorile de Paște și C aferente perioadei 2004-2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul colectiv de muncă pe unitate s-a stabilit să primească o suplimentare a drepturilor salariale pentru sărbătorile de paște și crăciun potrivit art.168 alin.1, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004, iar în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că după intrarea în vigoare a contractului colectiv de muncă în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.130/1996, acesta a produs efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, iar începând cu anul 2003 s-a convenit ca toți salariații societății să primească drepturile salariale suplimentare de crăciun și de paște incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat în contractul colectiv de muncă, art.168 alin.2.
S-a mai arătat că pentru anul 2004, textul acestui din urmă articol a fost reflectat într-un mod identic celui din 2003, iar în fiecare an părțile au republicat contractul colectiv de muncă, textul art.168 fiind inclus în formele republicate anual, conform formei rezultată din negocierile din 2005. Prin decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru perioada ulterioară. În urma negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima mai clar intenția reală a părților, prevederile contractului colectiv de muncă au fost modificate pentru a se releva că operațiunea includerii drepturilor salariale susmenționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată doar pentru anul 2003, ci și pentru anii următori.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, considerându-se că au expirat cele 6 luni prevăzute de lege ce curg de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Totodată, s-a invocat că acțiunea este prematură în raport cu prevederile contractuale ce prevăd o procedură prealabilă formulării acțiunii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.774/CM din 22 septembrie 2008 a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, conform adreselor nr.830 și nr.831/2008, emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetului de asigurări sociale (, și șomaj) pentru perioada 14.04.2005-decembrie 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea reclamanților privind dobânda legală.
A fost obligată pârâta, totodată, să plătească 800 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, tribunalul a apreciat mai întâi că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, reținându-se că potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat între părți "cu ocazia sărbătorilor de paște și crăciun, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
S-a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenului de prescripție a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracter de supliment al drepturilor salariale, reținându-se că lit.e a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale care sunt reglementate de dispozițiile cuprinse în lit.c a aceluiași articol.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, s-a stabilit prin art.168 alin.1 ca salariații să beneficieze, cu ocazia sărbătorilor de paște și crăciun, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
La alin.2 al articolului sus arătat se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lin. al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse n salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens s-a arătat că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 1.03.2005-6.05.2005 între patronat și sindicat, s-a convenit, la pct.8, modificarea alin.2 al art.168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul, tribunalul a constatat că nu s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", s-a apreciat că denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții părților semnatare și că prin Decizia nr.3793/18.06.2007 aceasta ar fi confirmat faptul că intenția părților s fost aceea "de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori".
Tribunalul nu a putut analiza acest înscris care, deși se susține că a fost depus la dosar în anexa 5, nu există totuși în setul de acte ce a însoțit întâmpinarea.
La dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al, care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.
Tribunalul a apreciat că nu poate să o aibă în vedere din moment ce, potrivit art.31 alin. 2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare că acțiunea este nejustificată întrucât era prevăzută o procedură prealabilă ce avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins. Se poate observa foarte ușor că există contradicție între această susținere și invocarea excepției prescrieri dreptului la acțiune, susținându-se că dreptul salariaților nici nu ar fi născut, una excluzând-o pe cealaltă.
Tribunalul nu a reținut acest argument, al inexistenței dreptului reclamanților în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003 și fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe, care este altul de la un an la altul, și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a făcut nici o dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art.287 Codul muncii.
Prin noile modificări aduse contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, prin actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivel de SA s-au menținut drepturile salariale reprezentând Primele de Paște și
Deși s-a încearcat să se dea o altă interpretare art.168 din contractul colectiv de muncă invocat, art.7 din contractul colectiv de muncă pe 2008 la nivel de prevede la alin.1 că "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior."
2 al aceluiași articol arată că "dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea."
Acest text se coroborat cu art.9 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 în care se stipulează că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului."
Astfel, prin actul adițional de modificare a contractului colectiv de muncă invocat nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C, acestea fiind menținute și pentru anul 2008.
Deoarece nu s-a făcut dovada includerii suplimentărilor salariale în salariul lunar nu s-au reținut apărările pârâtei în acest sens.
Majorarea sau indexarea salarială nu echivalează cu acordarea primelor ca urmare a includerii acestora în salariu.
Solicitarea reclamanților de a le fi acordată și dobânda legală aferentă sumei solicitate până la data plății efective a drepturilor bănești a fost respinsă motivat de faptul că aceștia și-au recuperat prejudiciul ca urmare a acordării sumelor actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar acordarea dobânzii legale ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.
Pentru aceste considerente și în raport de disp.art.168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de SA, coroborate cu disp.art. 236 alin. 4. muncii și cu cele ale art. 969.civ. cererea reclamanților este întemeiată fiind admisă în parte.
În temeiul art.269 alin.1 muncii pârâta a fost obligată să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin.1 CCM, conform adreselor 830 și 831/ 2008 emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale(CAS, CASS și șomaj), pentru perioada 14.04.2005-decembrie 2007 în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Cererea reclamanților privind acordarea dobânzii legale a fost respinsă.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că, instanța de fond a pronunțat hotărârea în baza unor adrese ce nu au fost puse în discuția contradictorie a părților.
Analizând recursul în limita motivului invocat se apreciază ca fondat, pentru argumentele ce urmează:
Tribunalul a dispus plata drepturilor salariale calculate în raport de adresele nr.830 și 831/2008 emise de intimată.
Proba cu actele față de care instanța de fond a dispus calcularea drepturilor salariale nu a fost administrată în condițiile art.167 Cod procedură civilă, în sensul dezbaterii contradictorii a acesteia dând posibilitatea administrării și dovezii contrare ca expresie a asigurării dreptului la apărare.
Încălcarea principiilor fundamentale de administrare a probei respectiv a oralității și contradictorialității au fost de natură a prejudicia grav interesele reclamanților recurenți, motiv pentru care se impune modificarea deciziei și pe cale de consecință înlăturarea dispoziției referitoare la calculul drepturilor salariale potrivit celor două adrese.
Pentru aceste considerente în baza art.312 Cod procedură civilă, se va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții A, TA, G, G, G, A, G, A, împotriva sentinței civile nr.774/CM, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind SC SA.
Modifică sentința în sensul că înlătură din dispozitiv obligația de a se raporta drepturile salariale acordate, la adresele nr.830 și 831/2008 emise de pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/4 ex/29.01.2009
Jud.fond:;
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
