Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4843/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4843
Ședința publică de la 21 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
Grefier - -
****************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 1569 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata pârâtă SC SA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1569 din 16 aprilie 2009 respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr.4829/15.09.2008 Tribunalul Dolja admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins-o pe acest temei.
Prin decizia nr.1050 de la 25 februarie 2009 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul formulat de reclamanți, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj.
Cauza fost înregistrată la Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr- la 31 martie 2009.
Reclamanții au fost concediați în temeiul art. 65 și 66 din Codul Muncii, în luna martie 2008, octombrie 2006, ianuarie 2006, octombrie 2006, aprilie 2008, martie 2008, august 2008, august 2007, august 2006, ianuarie 2006, decembrie 2006, așa cum rezulștă din cărțile de muncă depuse la dosar.
În conformitate cu Planul Social, anexă la Contractul Colectiv de Muncă al Societății înregistrate sub nr. 2643/11.05.2005 pct. 4 - "angajații disponibilizați sunt îndreptățiți de a beneficia în funcție de vechimea în de indemnizații de concediere care vor fi calculate" - pentru 2005. Salariul mediu brut din pe baza celui din 2004 (majorat în anii următori direct proporțional cu același punctaj cu are se majorează salariile prevăzute în contractul de muncă).
Amendamentul la plata social din 13.09.2006 și 09.01.2006 au modificat punctul 4 din Planul Social în sensul că indemnizația de concediere va avea la bază "Salariul mediu brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza prezentului, se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui care se acordă respectiva indemnizație.
Tot prin aceste amendamente s-a stabilit că indemnizația de concediere stabilită în art. 50 alin. 1 din CCM nu se poate cumula cu indemnizația de concediere acordată în baza Planului social.
Pe fondul cauzei, instanța în raport de motivările în drept expuse mai sus a constatat neîntemeiată acțiunea, având în vedere că punctul 4 din Planul social a fost modificat prin amendamentul din 9.01.2006, iar indemnizația de concediere a fost calculată de către pârâtă în mod corect.
Împotriva sentinței declarat recurs reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând următoarele motive:
Ca instanța de judecata a incălcat procedura de citare in sensul ca recurenții nu au fost citați la domiciliul lor, ci la cabinetul avocatului care le-a reprezentat interesele in primul ciclu procesual, instanța pronunțându-se fara citarea recurenților.
Ca drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 sunt altele decât cele prevăzute de art. 50 alin.4, si are in vedere o indemnizație minima in cazul in care salariatul este concediat din inițiativa unitații pentru motive imputabile.
Ca dreptul reprezentând indemnizația de concediere este prevăzut de art. 78 contract colectiv de munca la nivel național pe anii 2007-2010.
Ca din dispozițiile art.7 alin. 1 si alin. 2 contract colectiv de munca al SC rezulta doua aspecte.
Un prin aspect este acela ca odată câștigate anumite drepturi nu se mai renunța la ele.
Un al doilea aspect este acela ca in situația in care apar reglementari mai favorabile se aplica acestea.
Potrivit dispoziției art.50 din contract colectiv de munca, indemnizația de concediere si platile compensatorii nu se exclud, ci se cumulează.
Pct. 5 din Planul Social califica pachetele financiare de la pct. 4 ca fiind suport financiar, ceea ce se presupune ca s-a urmărit a se reglementa un nou ajutor financiar care se adăuga la drepturile reglementate de contract colectiv de munca la nivel de unitate.
Sunt citate dispozițiile art. 7 alin. 1 si 2 din contract colectiv de munca pe anii 2004-2007, art. 9 din contract colectiv de munca 2004-2007, art. 67 Codul Muncii.
Se mai arata ca obligația reiese si din următoarele argumente:
- drepturile au fost menținute in contract colectiv de munca si după apariția Planului Social.
- Drepturile prevăzute in art. 50 alin. 1 au fost renegociate anual tocmai pentru a fi acordate
- Cuantumul drepturilor prevăzute in art. 50 alin.1 s-au mărit in timp ce platile compensatorii au rămas la nivelul 2004.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Cu privire la motivul de recurs privind procedura de citare:
Potrivit art. 85 Codul d e procedura civila - Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 93 Codul d e procedura civila - În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.
Potrivit art. 98 Codul d e procedura civila - Schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Reclamanții, prin cererea de chemare in judecata si de investire a instanței de judecata, au solicitat ca întreaga procedura sa se realizeze prin cabinetul avocatului, indicând adresa si menționând ca înțeleg prin aceasta si comunicarea actelor procedurale.
Aceeași solicitare se regăsește si cu ocazia formulării recursului in dosarul -.
Nu exista nicio alta solicitare de schimbare a domiciliului ales din care sa rezulte voința reclamanților in sensul alegerii unui alt domiciliu.
Indicarea domiciliului potrivit art. 93 Codul d e procedura civila, nu a fost condiționata de existenta in vigoare a mandatului de reprezentare judiciara.
Ca atare si pentru termenul la care s-a soluționat cauza, instanța a îndeplinit procedura de citare conform indicațiilor menționate de către reclamanți cu privire la domiciliul la care urmează sa se întocmească procedurile, motivul de recurs fiind neîntemeiat.
In ceea ce privește criticile legate de soluționarea fondului cauzei, se rețin următoarele:
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin contractul colectiv de munca, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la Planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că voința comună a părților la redactarea pct. 4 din Planul social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă
Potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil și în materia interpretării contractelor colective de muncă, "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante".
În condițiile în care, prin prevederile Planului social, care completează contractul colectiv de muncă, nivelul indemnizațiilor de concediere a fost majorat în favoarea salariaților sunt nefondate argumentele recurentului în sensul că ar fi încălcate dispozițiile art. 7 din contractele colective de munca încheiate la nivelul unitații. Plata unei indemnizații de concediere majorate la nivelul prevăzut de dispozițiile din Planul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Planului social sunt în mod evident mai favorabile salariaților concediați.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 1569 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red-jud.-
2 ex/AS
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Daniela Vijloi, Nicoleta Țăndăreanu
