Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4840/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4840
Ședința publică de la 21 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
Grefier - -
****************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 1274 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata pârâtă SC SA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1274 din 26 februarie 2009 respins acțiunea formulată de petent în contradictoriu cu pârâta SC "" SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petentul a fost concediat în temeiul art. 65 și 66 din Codul Muncii, ca urmare reorganizării activității Sucursalei C conform programului de reorganizare a SA, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al din 07.06.2005 și 09.08.2005.
Conform art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă 2005, se prevede că, în cazul concedierii din motive ce nu țin de persoana salariatului, acestuia i se plătește, funcție de vechimea sa, o indemnizație de concediere. acestei indemnizații redate în cuprinsul aceluiași articol sunt minime, ele putând fi negociate cu (alin. 3), în alin. 4 fiind prevăzut că dispozițiile art. 50 se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale Planului Social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate a rezultat că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească intitulată indemnizația de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială prin care angajatorul s- obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia. Aceasta înseamnă că la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Din acest motiv, părțile care au încheiat CCM, au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50, că prevederile acestui articol se completează cu cele are Planului Social, fiind vorba doar de un singur drept, acela de beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în Planul Social.
Mai mult, Amendamentul la Planul social din 09.01.2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
De altfel, părțile au înțeles să lămurească acest aspect prin Amendamentul la Planul Social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Împotriva sentinței declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că instanța de fond greșit a respins acțiunea cu motivarea că Planul Social a fost completat de părțile contractante prin amendamente, din care reiese că voința comună a părților a fost de modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM și nu de cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM aplicabil.
Amendamentul la Planul social din 13.09.2006v nu poate produce efecte, câtă vreme nu a fost însușit de salariați.
În ceea ce privește diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite, recurenta susține că salariul la care se raportează plățile compensatorii este cel anul precedent, însă majorat cu procentul cu care salariul mediu pe se majorează la momentul disponibilizării.
Examinând recursul, Curtea îl găsește nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Este nefondată susținerea recurentei în sensul că indemnizația de concediere trebuia calculată cu aplicarea unui procent de 13% la salariul din anul anterior. Pe de o parte, susținerea recurentei nu se regăsește în mențiunile din Planul social sau amendamentele ulterioare. Pe de altă parte, această susținere este contrară negocierii parților, întrucât ar conduce la calcularea indemnizației de concediere în funcție de o bază raportată la salariul din anul în concedierii și nu din anul precedent, cum au negociat partenerii sociali.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 1274 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/27.07.20009
fond:
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Daniela Vijloi, Nicoleta Țăndăreanu
