Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4848/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1985/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 4848/
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin A
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3149 din data de 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești despăgubiri de 1700 RON.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea având în vedere faptul că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.3149 din data de 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București la plata către reclamanta a drepturilor bănești în cuantum de 1700 lei, actualizate cu rata inflației, la data plății si s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor și procurorilor care aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1.700 RON.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat, potrivit prevederilor art.2 alin.1 și 2, art.3 lit.c, art.8 alin.3, art.9 alin.4 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, existența unei discriminări indirecte între membrii aceleiași categorii profesionale (magistrați).
Potrivit art.21 alin.1 din OG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Reclamanta făcea parte la data acordării acestor stimulente din categoria profesională a magistraților și nu a încasat sume cu acest titlu, sume ce au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective, nefăcându-se dovada unor aspecte obiective în baza cărora Ministerul a ales între persoanele care în fapt îndeplineau aceeași funcție și se aflau într-o situație similara.
Susținerile pârâtului Ministerul Justiției în sensul că nu există un drept al personalului din sistemul justiției și inclusiv al reclamanților la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, nu a fost luată în considerare de instanța de fond, întrucât, deși este vorba doar de un drept eventual sau o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, această "posibilitate" a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente, acesta este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art.5 din Codul muncii care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate "în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin 2" (art. 5 alin 4 din Codul munci i", dar care produc efectele unei discriminări directe.
Or, este clar în cazul dat că, în realitate, singurul criteriu avut în vedere de pârât la acordarea stimulentelor în discuție a fost acela al vechimii în profesie, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraților cu o vechime în profesie mai mare de trei ani și aceasta indiferent de calificativele anuale obținute de aceștia, rezultatele meritorii obținute de-a lungul activității, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de îndeplinire a acestora, calitatea activității desfășurate de magistrați, etc. criteriul vechimii cuprinse între 0 și 3 ani înlăturând în mod nejustificat și în lipsa unor criterii obiective de la acordarea stimulentelor marea majoritate a corpului magistraților.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că obiectivele urmărite de către acesta "în politica de reformare a sistemului judiciar" nu vizează și activitatea judecătorilor cu o vechime mai mare de trei ani nu a fost considerată drept un argument pentru neacordarea drepturilor recunoscute de legislația muncii și nici un criteriu valabil pentru repartizarea stimulentelor.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că reclamanta a fost tratat discriminatoriu, fapt relevat și de Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, drept pentru care au dreptul la despăgubiri, fiind admisă acțiunea și obligați pârâții la plata, către fiecare reclamant a sumei de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri și la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii, dată la care pârâții au fost puși în întârziere și până la data plații efective.
S-a ținut seama la soluționarea cauzei de dispozițiile art.1082 și 1084 cod civil și OG nr.9/2000, reținându-se că pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor cuvenite reclamanților, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări, în speță neexistând o cauză străină exoneratoare de răspundere. Astfel, s-a considerat că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care au fost lipsit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, susținând că hotărârea pronunțată de Tribunal prin care pârâții sunt obligați să plătească reclamantei stimulente financiare este criticabilă, întrucât neluarea in considerare a tuturor elementelor ce caracterizează situația care a determinat acest conflict conduce la o greșită aplicare a dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul procedură civilă.
Potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată in Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
In aplicarea acestor dispoziții legale, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din Sistemul justiției În anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente, potrivit criteriilor prevăzute În Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997.
Conform alineatului (3) al art. 25 din legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face În baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind In vigoare Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit arte 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze si să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
In conformitate cu art. 1 Normele aprobate prin nr. "(1) Fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuielile judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
(2) Din veniturile realizate potrivit alin. (1) ministrul justiției repartizează prin ordin, pentru stimularea personalului, un procent de 1% pentru înalta Curte de Casație și Justiție, 3% pentru parchete și 1% pentru Consiliul Superior al Magistraturii." Ca atare, fiecare ordonator principal de credite emite ordine pentru repartizarea fondurilor pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
In conformitate cu dispozițiile art. 41 din Constituție "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repaus săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege."
Potrivit art. 155 din Codul muncii "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri."
"Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării și sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: - (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare -" - art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii. în schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare. Astfel potrivit art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004 "în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative."
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existența însăși a unei sume (având în vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participanții la procesul penal), obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, la un moment dat, în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta (performanțe individuale), criterii de performanță apreciate ca prioritare. Existența acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului îi conferă acestuia un caracter incert,imposibil de prevăzut, astfel încât nu putem vorbi de un drept - creanță lichidă, exigibilă, (cauza Kopecky Slovaciei, hotărârea din 7 ianuarie, de hotărâri și decizii 2004-IX, paragraf 52, cauza Rafinăriile și Stratis Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994, de hotărâri și decizii nr. -B, p. 84, paragraf 59).
De asemenea, nu se poate vorbi de un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorității judecătorești în același timp. Este adevărat că prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritare la un moment dat, si este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mai mici în sensul stabilității în sistem și îmbunătățirii performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator în temeiul Normelor, așadar tuturor celor care se aflau în situații similare.
La anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp. Nu poate fi vorba de practici discriminatorii câtă vreme ulterior, măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare si personalul din sistemul autorității judecătorești care nu s-a încadrat în criteriul avut în vedere de către ordonatori. Cu titlu exemplificativ, Ordinul Ministrului Justiției nr. 1744/C/13.07.2006 a aprobat de asemenea repartizarea unui fond destinat stimulării judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești, în raport cu gradul de colectare a sumelor la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite.
Prin urmare, ținând seama de faptul că repartizarea stimulentelor s-a făcut în conformitate cu Normele Interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce pot fi luate în considerare la repartizarea stimulentelor, ordonatorii având posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază necesare și utile, fără a fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară, criteriile indicate nu prin Ordinul nr. 1921/C/2005, cum greșit a reținut prima instanță, ci într-o informare comunicată curților de apel, având caracter de recomandare, și având în vedere că acordarea stimulentului financiar este determinată de o multitudine de factori, fără a avea caracterul unui drept exigibil, motivarea primei instanțe nu subzistă, cu atât mai mult cu cât toți magistrații din cadrul instanței care îndeplineau criteriile stabilite au beneficiat de stimulente financiare.
Stabilirea unor priorități la un moment dat nu înseamnă a distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de nr.OG 137/2000 sau alte documente, cu atât mai mult cu cât, în continuare s-au aprobat fonduri pentru stimularea judecătorilor, astfel încât nu se poate concluziona în mod fundamentat că, față de situația potrivit căreia o parte dintre judecători au primit stimulente într-o anumită perioadă, iar alți judecători ulterior, pe măsura colectării altor fonduri, având aceeași sursă, s-a creat o diferențiere nepermisă.
nu se confundă nici cu salariul care se cuvine oricărei persoane care prestează o muncă, acestea fiind drepturi suplimentare. Si dacă toți judecătorii primesc stimulente, cu diferența că unii primesc într-un anumit interval de timp, iar alții într-o perioadă ulterioară, nu se găsesc elementele care să fundamenteze concluzia tribunalului în sensul că intimatul reclamant a fost discriminat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente atunci când a reținut că, prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 al ministrului justiției, s-a creat o discriminare indirectă, fiind înfrânte dispozițiile art. 5 din Codul muncii, care interzic orice discriminare, directă sau indirectă.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (4) din Codul muncii, constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.
Curtea constată că nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că stimulentele nu se încadrează în categoria drepturilor fundamentale ori recunoscute de lege, ci reprezintă drepturi suplimentare, care pot fi acordate sau nu de către ordonatorul de credite.
Chiar dacă stimulentele nu pot fi incluse în noțiunea de salariu, acestea reprezintă drepturi de natură salarială, la stabilirea și acordarea cărora trebuie avută în vedere reglementarea la care s-a făcut referire în cele ce preced.
În mod corect prima instanță a avut în vedere Hotărârea nr. 15/23.01.2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 lit. c), art. 8 alin. (3) și art. 9 alin. (4) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a faptului că, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005, au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor, care aveau o vechime între 0 și 3 ani, cu excluderea celorlalte categorii de personal care, chiar dacă ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 - la care recurentul a făcut referire - nu ar fi putut beneficia de stimulente, întrucât nu se subsumau singurului criteriu avut în vedere, în realitate, de recurentul-pârât, acela al vechimii în profesie.
Discriminarea unei persoane, într-un raport de muncă, potrivit prevederilor art. 6 din nr.OG 137/2000, se poate manifesta și în cazul acordării altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul.
arătată la acordarea stimulentelor (motivată de ocazia sărbătorilor de iarnă) judecătorilor cu vechimea între 0 și 3 ani, cu excluderea altor categorii (cu vechime peste 3 ani), astfel cum a reținut Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost de natură să aducă atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu o vechime în muncă mai mare de 3 ani, recunoscute de art. 6 lit. c) din nr.OG 137/2000.
Motivarea personalului presupune utilizarea pârghiilor aflate la îndemână pentru stimularea angajaților în vederea obținerii unor performanțe, inclusiv prin acordarea de stimulente financiare, care pot îmbrăca diferite forme.
Or, în situația analizată, impunerea criteriului de vechime nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea scopului legitim urmărit.
De asemenea, nu prezintă relevanță nici recompensarea ulterioară a celorlalți magistrați, excluși de la acordarea stimulentelor din fondurile prevăzute de Legea nr. 146/1997, neputând fi reținută nici susținerea recurentului în sensul că nu pot fi recompensați toți magistrații în același timp.
Chiar dacă fondurile nu permit recompensarea întregului personal din sistem în același timp, criteriile utilizate pentru determinarea personalului recompensat trebuie să fie nediscriminatorii, pentru cei aflați în aceeași situație, obiective, să se constituie în metode adecvate și necesare pentru atingerea obiectivului urmărit.
Or, în mod corect instanța de fond a reținut că, prin aplicarea criteriului unic al vechimii în profesie, a fost înlăturată de la acordarea stimulentelor, în mod nejustificat și în lipsa unor criterii obiective, marea majoritate a corpului magistraților.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia instanța de fond, cu depășirea competențelor ce i-au fost recunoscute de lege, s-a pronunțat cu privire la cuantumul stimulentelor, fără a ține seama de dispozițiile art. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 1008/2006.
Prima instanță a fost învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 21 din nr.OG 137/2000, text legal în conformitate cu care persoanele discriminate au dreptul la despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și la restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Curtea reține că prima instanță a dat eficiență acestei dispoziții legale, constatând că reclamantul a fost discriminat și a suferit un prejudiciu prin neacordarea stimulentelor de care au beneficiat numai judecătorii cu vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit în raport de sumele încasate de judecătorii care au beneficiat de stimulentele acordate în mod discriminatoriu.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3149 din data de 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Tehnored.
./2ex/08.07.2009
Jud. fond:
Dalina
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Enache Daniela Georgeta
