Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4852/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1822/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4852/
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin A
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții:, împotriva sentinței civile nr.374 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, având ca obiect "drepturi bănești plată diferență valoarea de referință sectorială".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2
Curtea având în vedere faptul că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentința civila nr.374 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- a fost respinsa ca neintemeia actiunea formulata de reclamantii, în contradictoriu cu paratii MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, cu citarea CONSILIULUI NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARI.
Prima instanta a retinut ca prevederile OG nr. 137/2000 pe care sunt intemeiate pretentiile reclamantilor au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 818/2008 a Curtii Constitutionale. Or, in speta, prin admiterea actiunii, instanta ar ajunge in situatia de a prevedea o alta modalitate de stabilire a salariului decat cea prevazuta de lege. Curtea Constitutionala a constatat ca art. 1, art. 2 alin 3 si art. 27 alin 1 din OG nr. 137/2000 lasa posibilitatea intreprinderii unui inteles neconstitutional in virtutea caruia instantele de judecata au posibilitatea sa anuleze prevederile legale pe care considera discriminatorii sis a le inlocuiasca cu alte norme de aplicare generala, neavute in vedere de legiuitor. Avand in vedere caracterul obligatoriu al acestei decizii si constatand ca nu exista niciun text care sa stabileasca in beneficiul reclamantilor cresterile salariale pretense de acestia, prima instanta a apreciat ca actiunea nu este intemeiata.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii.
In motivare, arata recurentii ca Decizia nr. 818/2008 a Curtii Constitutionale nu este aplciabila in privinta pretentiilor formulate fata de prevederile art. 20 alin 2 din Constitutie si art. 6 din CEDO. Incepand cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de baza ale personalului din autoritatea judecatoreasca este egala cu valoarea de referinta sectoriala prevazuta de Legea nr. 154/1998, valoare corectata periodic in raport de evolutia preturilor de consum. Art. 1 ind1 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 prevede ca " pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi.
(2) Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție.
(3) Ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 5^1 la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. (1), rotunjite din o mie în o mie de lei în favoarea personalului".
Arata recurentii ca OUG nr. 2/2000 modifica coeficientii de multiplicare pentru unele functii pevazute de Legea nr. 154/1998, iar OUG nr. 177/2002 stabileste ca indemnizatiile pentru magistrati se stabilesc pe baza valorii de referinta sectoriala prevazute de lege pentru functiile de demnitate publica alese si numite din cadrul autoritatilor executiva si legislativa, valoarea aceasta urmand a fi corectata periodic in raport de evolutia preturilor de consum.
Precizeaza recurentii ca prin OG nr. 9/2005 se prevede indemnizatiile lunare pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica alese si numite, precum si pentru cele care ocupa functii asimilate cu functiile de demnitate publica. Prin OG nr. 27/2006 se prevede ca indemnizatia de salarizare se stabileste pe baza valorii de referinta sectoriala si a coeficientilor de multiplicare prevazuti in anexa. Valoarea de referinta sectoriala a fost de 257 lei, mai decat cea stabilita prin OG nr. 3/2006 pentru functiile de demnitate publica numite si alese.
Mai arata recurentii ca legislatia privind salarizarea magistratilor respecta principiul echilibrului puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in cadrul democratiei constitutionale, dar OG nr. 27/2006 incalca principiul nediscriminarii prin stabilirea unei valori de referinta sectoriala mai mici decat cea prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica alese si numite. Se contravine astfel OG nr. 137/2000 care consacra dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare. Actele normative care au corectat valoarea de referinta sectoriala pentru functiile de demnitate publica numite si alese sunt OUG nr. 123/2003, OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 si OG nr. 10/2007.
Arata recurentii ca pretentiile se fundamenteaza si pe prevederile OUG nr. 134/1999 care arata ca magistratilor li se aplica de drept valoarea de referinta sectoriala pentru functiile de demnitate publica numite si alese si ca aceasta valoare se corecteaza periodic in raport de dispozitiile legale aplicabile sectorului bugetar.
In drept, recursul se intemeiaza pe dispozitiile 304 pct 9 Cpc. si art. 304ind1 Cpc.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurenti, Curtea reține următoarele:
Art. 2 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților prevede ca " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților.
(3) Ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare ce corespund coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr. 1 și valorii de referință sectorială stabilite potrivit alin. (1), rotunjite din mie în mie de lei în favoarea personalului".
Ulterior, prin OG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției se prevede ca "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".
Aceasta valoare prevazuta de OUG nr. 177/2002 a fost aplicata, dupa cum mentioneaza si recurentii in cerere de recurs, acestia contestand insa aplicarea cresterilor salariale incepand cu 01.01.2005 diferita de cea aplicata pentru functiile de demnitate publica alese si numite.
Curtea retine ca pretentiile recurentilor nu sunt intemeiate, avand in vedere ca actualizarea valorii de referinta sectoriala se realizeaza periodic potrivit dispozitiilor legale. Or, recurentii au beneficiat de astfel de cresteri prin reglementari adoptate in privinta categoriei salariale din care fac parte.
Cu toate ca valoarea de referinta sectoriala a fost stabilita la momentul adoptarii OUG nr. 134/1999, a OUG nr. 177/2002 prin raportare la cea prevazuta pentru functiile de demnitate publica, actualizarea se efectueaza, dupa cum rezulta din textele citate, potrivit dispozițiilor legale. Este vorba de dispozitiile legale destinate acestei categorii de salariati, care au fost si adoptate. Faptul ca o anumita perioada de timp a fost mentinuta o corelare intre valorile de referinta sectoriala pentru recurenti si pentru functiile de demnitate publica alese si numite nu aduce atingere posibilitatii legiuitorului de a adopta reglementari proprii pentru categoria magistratilor.
Constatam ca OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007 nu sunt aplicabile categoriei de personal din care recurentii fac parte, deoarece reglementează creșterile salariale ce s-au acordat în anii 2005, 2006 și 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și JH la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică. Or, recurentii beneficiaza de o lege specială de salarizare, neputand fi aplicate drepturile altor categorii de personal.
Nu este intemeiat argumentul recurentilor in sensul ca este incalcat principiul nediscriminarii si al egalitatii de tratament, deoarece recurentii nu se afla in situatii comparabile cu cei la care se raporteaza, lipsind un element esential pentru caracterizarea unei situatii drept discriminatorie.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentii, împotriva sentinței civile nr.374 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. 2ex /20.07.2009
Jud.
Jud. fond:,
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Enache Daniela Georgeta
