Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4853/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2333/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4853/
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin A
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții:, G, -, G, -, -, -, împotriva sentinței civile nr.507 din data de 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "drepturi bănești spor de 10%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții prin avocat ce depune împuternicire avocațială, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 09.06.2009, de către, intimata Curtea de Conturi a României întâmpinare.
Curtea comunică avocatului recurenților copie întâmpinare formulată de intimata Curtea de Conturi a României.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenții prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtei Curții de Conturi să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând sportul pentru condiții vătămătoare de muncă aferent perioadei începând cu 01.02.2007 și până la zi, actualizate cu indicele de inflație și menționarea acestui spor în contractele de muncă. Depune la dosar concluzii scrise. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. 23861/3/LM/2008 reclamanții, G, -, G, -, -, salariați ai Curții de Conturi -Autoritatea de audit a Direcția Structurale,salariati ai Curții de Conturi - Autoritatea de Audit a Direcția Sapard, O, -, -, salariați ai Curții de Conturi -Autoritatea de Audit a Direcția, au solicitat în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la plata drepturilor bănești reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare de munca de 10% din indemnizație, cuvenit fiecăruia dintre reclamanți potrivit legii, aferent perioadei 01.02.2007-15.06.2008 si pana la zi, sume actualizate cu indicele de inflație pana la executarea efectiva a hotărârii judecătorești; obligarea paratei sa realizeze corectarea încadrărilor salariale in carnetele de munca, adăugând sporul pentru condiții vătămătoare de munca corespunzător.
Prin sentința civilă nr.507/22.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca inadmisibilă; a respins acțiunea formulată de reclamanții mai sus mentionati, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile controlorilor financiari, ci personalului contractual care îndeplinești funcții de secretariat și funcționarilor publici; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că art. 14 din nr.OG 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată prin Legea nr.231/2007, are următorul cuprins:
" (1) se acordă un spor pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de baza, personalului contractual care desfășoară activitate în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înalta frecvență, stații de bruiaj.
Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Locurile de muncă pentru care se acorda sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens."
A constatat prima instanta ca, din cuprinsul textelor de lege mai sus menționate, rezultă faptul că una din condițiile esențiale care trebuie îndeplinite pentru acordarea acestui spor o reprezintă desfășurarea activității în cadrul instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înalta frecvență, stații de bruiaj.
Or, din buletinele de determinare depuse la dosarul cauzei (buletinul nr. 4/13.09.2007 de măsurare a undelor electromagnetice la sediul Curții de Conturi a României, din B,--24, sector 1) nu rezultă împrejurarea că în cadrul instituției pârâte funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înalta frecvență, stații de bruiaj, ci doar faptul existenței unor depășiri a nivelelor maxime admise ale densității de putere a electromagnetic pentru un anumit timp de expunere, fără însă a rezulta faptul că această expunere este cauzată de funcționarea unor instalații din cadrul pârâtei, necesare desfășurării activității acesteia.
Mai mult, tribunalul apreciază că reclamanților nu le sunt aplicabile prevederile art. 14 din nr.OG 10/2007 privind creșterile salarale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată prin Legea nr.231/2007, întrucât, acest act normativ s-a aplicat acelor categorii de personal bugetar pentru care nu există acte normative speciale de salarizare și sunt cuprinse în anexele nr.OG 10/2007 sau și unor categorii de personal nominalizate expres în cuprinsul acestuia, în timp ce salarizarea reclamanților s-a făcut în aceeași perioadă prin acte normative de salarizare proprii, respectiv drepturile salarale ale controlorilor financiari au fost reglementate de nr.OG 27/2007 privind creșterile salarale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr. 219/2007 și nr.OG 14/2008 privind creșterile salarale ce se vor acorda în anul 2008 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, acte normative ce nu conțin nici un text de lege care să prevadă acordarea sporului pentru condiții vătămătoare pentru categoria de personal analizată și nici nu există posibilitatea completării lor cu prevederi din acte normative ce se referă la alte categorii de personal contractual, indicat în anexele actului.
In raport de dispozițiile art. 60 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României față de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de acest text de lege.
Potrivit prevederilor art. 60 alin.(l) din Codul d e procedura civilă "Partea poate să cheme în garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire".
A considerat instanta de fond ca cererea de chemare în garanție este inadmisibila si din prisma dreptului muncii, atâta timp cat drepturile revendicate de către reclamant deriva dintr-un aport de munca al cărui subiect nu este si instituția chemată în garanție.
Or, față de obiectul cererii de chemare în judecată, acordarea de drepturi salarale, este inadmisibila chemarea in garanție a unei terțe persoane printr-o cerere prin care se solicita altceva decât garantarea sau despăgubirea, în baza unor raporturi de garanție legale sau contractuale.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat recurenții-reclamanți, G, A, G, Da, An, N, O, ta, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Hotărârea este pronunțata cu interpretarea si aplicarea greșita a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct.9 pr.civ.
Sporul prevăzut de art. 14 din OG 10/2007 a fost prevăzut ca o măsura de compensare pecuniara a riscului expunerii lucratorilor la electromagnetice de intensitate mai mare decât limitele admise, stabilite prin HG 1136/30.08.2006.
Actul normativ (OG 10/2007 - art. 14) prevede acest spor pentru condiții vătămătoare, fiind relevant doar faptul ca la locul prestării muncii se constata, prin buletinele de determinare, existenta condițiilor vătămătoare pentru angajat si fiind lipsit total de relevanta cui aparțin instalațiile generatoare de electromagnetice, daca aparțin paratei si ii sunt sau nu necesare desfășurării activității, asa cum retine instanța.
Rațiunea legii a fost sa se acorde angajatului un spor salarial nu pentru faptul ca angajatorul deține instalații care generează electromagnetice, ci pentru faptul ca angajatul este expus unor condiții vătămătoare la locul de munca.
Daca instanța considera ca apartenența sursei emițătoare tine de esența dreptului nostru, apreciaza recurentii ca, in baza rolului activ, ar fi trebuit sa ordone orice probe necesare aflării adevărului, in speța, ar fi trebuit sa ceara lămuriri instituției de la care emana buletinele de determinare. Neprocedand la aceasta, instanța a pronunțat o hotărâre cu incalcarea art.129 pr.civ. motiv de casare prevăzut de art. 304 pct.9 pr.civ.
Hotărârea este pronunțata cu încălcarea legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct.9 pr.civ.
Astfel, in mod greșit instanța a reținut ca salarizarea controlorilor financiari ai este reglementata de OG 27/2007, aprobata prin legea 219/2002 si OG 14/2008.
In fapt, sistemul de salarizare al controlorilor financiari din cadrul Autorității de audit a este reglementat de OUG 160/2000, aprobata prin legea 711/2001, astfel cum a fost completata si modificata ulterior prin actele normative privind creșterile salariale.
Potrivit OUG 160/2000, controlorii financiari dm cadrul sunt asimilați in privința salarizării funcțiilor de demnitate publica, potrivit anexei III a legii 154/1998, anexa la care face trimitere si art. 14 din OG 10/2007.
Pe de alta parte, art. 14 din OG 10/2007 care reglementează sporul pentru condiții vătămătoare, stabilește ca acest spor se acorda personalului contractual care desfășoară activitate in cadrul autorităților si instituțiilor publice in care funcționează instalații care generează electromagnetice, fara a se face vreo distincție, in funcție de actul normativ care reglementează salarizarea.
Chiar daca in anul 2007, respectiv 2008, au existat acte normative speciale care reglementează creșterile salariale ale controlorilor financiari ai, acesta nu constituie un motiv pentru a nu aplica o dispoziție legala relativa la sporuri, cuprinsa intr-un act normativ cu caracter general.
Cele doua acte normative speciale invocate de instanța (OG 27/2007, aprobata prin legea 219/2007 si OG 14/2008) nu cuprind dispoziții care sa fi abrogat expres sau implicit art. 14 din OG 10/2007 si art. 14 din OG 10/2008. In aceste conditii, nu exista niciun temei pentru ca o dispoziție legala neabrogata ce privește toate categoriile de personal contractual bugetar din instituții si autorități publice sa nu fie aplicabila si recurentilor, care se încadreaza in aceasta categorie.
Analizand sentinta recurata prin prisa criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, umand a fi respins.
Reclamantii au calitatea de controlori financiari in cadrul Curtii de Conturi a Romaniei.
Prin Ordinul nr. 515/26.10.2007 emis de Presedintele Curtii de Conturi, se stabileste acordarea incepand cu data de 01.09.2007, a unui spor pentru conditii vatamatoare de munca de 10% din salariul de baza sau din indemniztia bruta lunara de baza, dupa caz, de acesta urmand sa beneficieze functionarii publici si personalul contractual care isi desfasoara activitatea in sediul central al Curtii de Conturi.
Aceasta masura a fost luata intrucat prin buletine de masurare a undelor electromagnetice intocmite de Institutul National de Cercetare-dezvoltare pentru protectia s-a constatat ca nu sunt indeplinite cerintele legale in materie. respectiv sunt depasite limitele admise de HG nr. 1136/2006.
Cu privire la salarizarea controlorilor financiari, retinem ca sunt incidente dispozitiile OUG nr. 160/2000, potrivit carora "ontrolorii financiari din cadrul Curții de Conturi se remunerează cu indemnizație lunară, conform anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență. () Indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial".
Prin urmare, legiuitorul nu reglementeaza dreptul controlorilor financiari de a primi, daca este cazul, spor pentru conditii vatamatoare.
Referirea la situatia functionarilor publici si altor categorii de personal contractual nu este relevanta, deoarece fiecare dintre aceste categorii are un regim special de salarizare, neaplicabil altor categorii.
Nu putem retine nici existenta vreunei discriminari, intrucat pentru a se putea invoca discriminarea este necesar, in primul rand, ca persoanele sa se gaseasca in situatii similare, or, in speta, chiar daca in fapt este evident ca toate categoriile de personal sunt supuse efectelor negative ale undelor electromagnetice, din punct de vedere al sistemului de salarizare prevazut de lege, situatia lor este diferita.
Atat timp cat legea nu stabileste dreptul recurentilor reclamanti de a beneficia de spor pentru conditii vatamatoare, nici judecatorul nu poate institui un astfel de spor, aceasta echivaland cu asumarea unei puteri de a legifera, pe care, potrivit legii, nu o detine.
In cauza nu se poate constata existenta vreunui criteriu de discriminare prevazut de OG nr. 137/2000 si nici ca scopul acestei reglementari ar fi acela de a restrange, inlatura recunoasterea, folosinta sau exercitarea, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Prima instanta a retinut in mod corect ca reclamanților nu le sunt aplicabile prevederile art. 14 din nr.OG 10/2007 privind creșterile salarale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998, întrucât acest act normativ s-a aplicat acelor categorii de personal bugetar pentru care nu există acte normative speciale de salarizare și sunt cuprinse în anexele nr.OG 10/2007, precum și unor categorii de personal nominalizate expres în cuprinsul acestuia, în timp ce salarizarea reclamanților s-a făcut în aceeași perioadă printr-un act normativ de salarizare propriu, (nota Curtii: OUG nr. 160/2000, si nu OG nr. 27/2007) care nu conține nici un text de lege care să prevadă acordarea sporului pretins.
DE CU REFERIREA RECURENTILOR LA Lg 154/1988, anexa III
de considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, -, G, -, -, -, împotriva sentinței civile nr.507/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
20.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Enache Daniela Georgeta
