Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 546
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
împotriva sentinței civile nr. 221 din 19 II 2009 Tribunalului Vaslui, intimat fiind CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, în cauză s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După strigarea dosarului, înainte de terminarea ședinței, se prezintă recurentul și depune concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 221 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost respinsă acțiune formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei județul
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al comunei obligarea acestuia la plata sporului de vechime în procent de 25%, a premiului lunar de 2%, a premiului anual și a indemnizației de dispozitiv în procent de 25% începând cu data de 26 iunie 2008 până la finalizarea mandatului, respectiv luna iunie 2012 și cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
A susținut reclamantul că, începând cu data 26.06.2008 ocupă funcția de viceprimar, funcție asimilată unui contract de muncă și că beneficiază de drepturile solicitate în temeiul Legii nr. 393/2004, respectiv Legea nr. 40/1991.
De asemenea, reclamantul arătat că potrivit Ordinului MIRA nr. 496/2003 (art. 9 pct. 2) este îndreptățit la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25%, lunar începând cu luna iunie 2008 și în continuare până la finalizarea mandatului, respectiv anul 2012.
În susținerea cererii sale a depus copie după Hotărârea nr. 5 din 26.06. 2008 Consiliului Local al comunei, Sentința civilă nr. 766 din 14.06. 2007 Tribunalului Vaslui, Sentința Civilă nr. 798/21.06.2007 a Tribunalului Vaslui, Decizia Civilă nr. 1802R/22 iunie 2005 Curții de Apel București, un calcul al pretențiilor solicitate și concluzii scrise.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a precizat că este de acord cu plata drepturilor bănești solicitate de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că acțiune reclamantului este neîntemeiată.
A reținut instanța de fond că reclamantul exercită începând cu data de 26.06.2008 funcția de viceprimar al comunei, conform Hotărârii nr. 5 /26iunie 2008 Consiliului local al comunei.
S-a mai reținut totodată că Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, dispune în articolul 39 că durata exercitării mandatului aleșilor locali constituie vechime în muncă și în specialitate și se ia în calcul la promovare și la acordarea tuturor drepturilor bănești rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea și recalcularea pensiei.
Pe de altă parte însă articolul 57 din Legea nr. 215/2001 (modificată), dispune că unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de viceprimar este o indemnizație și că "Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege."
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, rezultă că perioada exercitării mandatului constituie vechime în muncă și specialitate fără a se acorda sporul de vechime pentru această activitate.
De asemenea, prin Ordonanța nr. 10/2008, aprobată prin Legea nr. 177/2008, în articolul 3 alin. 5, acte normative ce reglementează salarizarea, s-a dispus expres că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite din administrația publică locală nu beneficiază de sporul de vechime în muncă, premii și nici de alte sporuri prevăzute de lege și că unica formă de remunerare a activității acestor persoane este indemnizația.
Prin urmare, prevederile Legii nr. 40/1991, modificate de altfel prin Legea nr. 154/1998, referitoare la sporul de vechime, premiul lunar și premiul anual sunt abrogate.
În ce privește indemnizația de dispozitiv în procent de 25 % lunar solicitată de reclamant începând cu luna iunie 2008 și în continuare până în anul 2012 respectiv la finalizarea mandatului de viceprimar, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.Prin Ordinul nr. 496/28 iulie 2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2 s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.Potrivit punctului 31.1 din același ordin, "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din "Tot la acest punct se prevede că personalul civil din beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.138/1999, cu excepția personalului din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, respectiv de indemnizația de dispozitiv.
Având în vedere că funcția de viceprimar deținută de reclamant este o funcție de demnitate publică aleasă și numită din cadrul administrației publice locale, instanța a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea indemnizației de dispozitiv, acesta nefăcând parte din cadrul personalului civil în sensul Ordinul nr. 496/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul,criticând-o ca netemeinică și nelegală. Motivează recurentul că sentința pronunțată de tribunal este în contradicție cu dispozițiile coroborate ale Legii nr. 409/1991 (art. 14, 17, 18) ale Legii nr. 394/2004 art. 39, ale Legii nr. 154/1998 (art. 20), ale Legii nr. 215/2001.
Arată că prin respingerea acțiunii s-a creat o inechitate, unii dintre demnitari beneficiind prin hotărâri judecătorești de aceste drepturi, iar alții nu.
A mai invocat recurentul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii străine de natura pricinii ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 7 Cod procedură civilă.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic al acestuia prin faptul că nu a aplicat și respectat dispozițiile imperative ale Constituției, ale Codului muncii și Convenției Europene a Drepturilor Omului, nedorind să promoveze dreptatea și adevărul, iar hotărârea dată reprezintă un act de nedreptate, vătămându-i drepturile și interesele, ceea ce atrage în opinia recurentului incidența dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
A mai invocat reclamantul-recurent că instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și încălcarea acesteia întrucât nu a avut un rol activ în stabilirea adevărului și a realității, neacordându-i drepturile bănești ce i se cuveneau, deși alte instanțe din țară au acordat acele drepturi. În fine mai susține recurentul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare și asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul nu este fondat.
Astfel, toate criticile formulate de recurent sunt evazive și generice, fără a indica în concret niciun aspect care să atragă modificarea sau casarea hotărârii recurate.
Deși susține că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, recurentul nu indică în concret niciun astfel de motiv, rezumându-se a face afirmații generice, fără nicio raportare concretă la hotărârea criticată.
Nici în privința interpretării greșite a actului dedus judecății, recurentul nu arată în ce anume a constat o astfel de interpretare, neindicând în ce anume constă interpretarea greșită a actului dedus judecății.
Faptul că instanța de judecată a respins pretențiile reclamantului, constatând că în susținerea acestora nu există temei legal, nu înseamnă că instanța ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Nici măcar critica privind pronunțarea hotărârii fără temei legal, nu este susținută de o argumentație juridică, recurentul nefiind în măsură să indice care act normativ ar fi fost greșit interpretat și aplicat și nici care ar fi fost temeiul juridic pentru care acțiunea sa ar fi trebuit să fie admisă.
Curtea mai constată că nici argumentele recurentului privind practica judiciară neunitară din țară nu pot fi primite, știut fiind faptul că în România - precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.
În fine Curtea, dând eficiență și dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, constată că în cauză prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 40/1991 cu privire la salarizarea Președintelui și Guvernului României, precum și a personalului Președinției, Guvernului și a celorlalte organe ale puterii executive, invocate de recurent prin motivele de recurs:
Persoanele salarizate potrivit acestei legi beneficiază, la funcția de bază de un spor de vechime în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru (art. 14 alin. 1).
Pentru premierea individuală a personalului se constituie un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli ale unității. Din acest fond pot fi acordate premii în cursul anului salariaților care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase (art. 17).
Pentru activitatea desfășurată, personalul salarizat potrivit prezentei legi beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata (art. 18).
Chiar dacă prin anexa nr. 10 Legii nr. 154/1998 nu au fost abrogate aceste dispoziții, se constată că acestea în mod greșit au fost reținute în speță, întrucât persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese în administrația publică locală, deci și reclamantul-intimat, ce îndeplinește funcția de primar, au fost excluse de la aplicarea acestor dispoziții prin prevederile exprese ale următoarelor acte normative:
În anul 2005 fost adoptată nr.OUG 108 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite din administrația publică locală.
În preambulul acestui act normativ s-au reținut următoarele:
"Prin Programul de guvernare pentru perioada 2005-2008,Guvernul României și-a propus, ca obiectiv prioritar, întărirea capacității instituționale din administrația publică locală.
În vederea susținerii acestui obiectiv este necesară asigurarea unui cadru legal prin care să se elimine inechitățile create prin acordarea nejustificată a unor drepturi de natură salarială (spor de vechime în muncă), în baza hotărârilor definitive și irevocabile ale unor instanțe de judecată. În acest sens și pentru a se evita extinderea aplicării unor dispoziții contrare prevederilor legale, ca urmare a altor acțiuni în instanță în curs de soluționare, se impune, în regim de urgență, reglementarea situației privind remunerarea funcțiilor de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală".
Astfel, conform dispozițiilor art. 2 din această ordonanță: "Pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, indemnizațiile prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. La calculul cuantumului indemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege".
Se mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 4 și 5 din nr.OG 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică:
"Pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 și VII/1a, VII/2a, VII/3 a, precum și în anexele nr. VII/1b, VII/2b și VII/3 b reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcții de demnitate publică,alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Aceleași dispoziții le regăsim și în art. 3 alin. 4 și 5 din nr.OG 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică:
"Pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite,indemnizațiile prevăzute în anexele nr.nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a și VII/2b, VII/3b, precum și nr. VII/1c, VII/2c, VII/3creprezintă unica formă de remunerare a activitățiicorespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Se mai reține că, potrivit art. 57 alin. 5 și 6 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată:
"Pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Durata mandatului constituie vechime în muncă și în specialitatea studiilor absolvite".
Curtea reține că prima instanță a desprins exact sensul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze, chiar prin aceste din urmă dispoziții legale, drepturile bănești de care beneficiază primarii, precizându-se în același articol faptul că aceștia nu sunt îndreptățiți la spor de vechime, dar durata mandatului constituie vechime în muncă și în specialitate.
În acest context, nu se poate pune temei pe apărările recurentului în sprijinul acordării sporului solicitat prin acțiune și anume a dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, potrivit cărora: "Durata exercitării mandatului de primar și de viceprimar, de președinte și de vicepreședinte al consiliului județean constituie vechime în muncă și în specialitate și se ia în calcul la promovare și la acordarea tuturor drepturilor bănești rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea și la recalcularea pensiei".
Cu privire la principiul egalității între demnitari fără privilegii și discriminări, postulat de art. 16 din Constituție și dispozițiile nr.OG 137/2000 Curtea reține că acțiunea formulată nu are ca obiect plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin discriminare, ci plata unor drepturi salariale, în conformitate cu prevederile Codului muncii.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul declarat de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 221 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Vaslui: -,
17.06.2009
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
