Reziliere contract. Speta. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 196
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de - împotriva deciziei civile nr. 698 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța acordă cuvântul părților asupra aspectului invocat, din oficiu, la termenul de judecată din data de 06.03.2009 privind neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile articolului 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Avocat arată că, motivele de recurs trebuie să se încadreze în dispozițiile articolului 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, trebuie să se arate în ce constă fiecare motiv, de unde rezultă nelegalitatea hotărârii și aplicarea greșită a legii.
Precizează că a arătat că instanța a făcut o aplicare greșită a legii, în conformitate cu prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Solicită respingerea excepției invocate.Consideră că sunt încălcate dispozițiile articolului 1224 Cod civil.
Învederează instanței că motivele de recurs formulate se încadrează în prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, acestea au fost dezvoltate conform legii.De asemenea, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă, partea a solicitat ceva iar instanța a motivat altceva.
Solicită respingerea excepției invocate de instanță.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 883/ 18.12.2000 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că între părți, mai exact între reclamantă și soțul acesteia, pe de o parte, și pârâtă și soțul acesteia, pe de altă parte, s-a încheiat, la data de 10.12.1998, un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5761/1998 la, având ca obiect o casă de locuit și suprafața de 4000 teren situată în intravilanul satului,comuna Cotnari, județul
Prin acest contract, vânzătorii și-au rezervat pe timpul vieții un drept de abitație, contractul conținând și o clauză de întreținere în favoarea vânzătorilor constând în asigurarea de către cumpărători a tot ce este necesar traiului: îmbrăcăminte, alimente, medicamente etc.
La scurt timp după încheierea contractului a decedat unul dintre beneficiarii întreținerii - - la data de 5.01.1999.
La data de 18.02.2002 a decedat si unul dintre debitorii obligației de întreținere,.
În același an s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Hârlău dosarul nr. 1968/2002 având ca obiect rezilierea aceluiași contract de vânzare - cumpărare pe motiv că, nora sa, nu a respectat clauza de întreținere, acțiune respinsă cu motivarea că nu există culpa pârâtei în neîndeplinirea obligației contractuale, iar reclamanta nu a dovedit că este în nevoie, așa cum reclamă în acțiunea introductivă.
Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului - decizia civilă nr. 1275/2003 a Tribunalului Iași și irevocabilă prin constatarea ca nul a recursului, prin decizia civilă nr. 253/2004 a Curții de APEL IAȘI.
A mai reținut prima instanță că, în cauza de față, reclamanta nu a dovedit că neexecutarea obligațiilor cuprinse în contractul a cărui reziliere se solicită este imputabilă pârâtei, ci, dimpotrivă, din probatoriul administrat rezultă că, în culpă este chiar reclamanta, care permite unui alt fiu al sau să o alunge pe pârâtă împreună cu copiii din locuința reclamantei, știut fiind că nimeni nu-și poate invoca în justiție propria culpă.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 698 din 27.10.2008, a respins apelul declarat de - și a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a dat o justă apreciere probatoriului administrat în cauză, reținând corect că nu există culpa pârâtei pentru neîndeplinirea obligației de întreținere, în condițiile în care reclamanta refuză să o primească.
Astfel, martorul, propus de pârâtă, a declarat că: "Din câte știu eu, pârâta împreună cu șotul ei și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract, însă știu că în prezent există un impediment care a apărut după decesul lui, fiul reclamantei și soțul pârâtei, în sensul că un alt fiu al reclamantei, ar avea o atitudine recalcitrantă față de pârâtă, în sensul că nu-i permite accesul în locuința reclamantei, iar când se afla în chiar o alunga pe aceasta din locuința mamei lui".
Același martor a mai arătat ca a asistat personal la "scene provocate de acest frate, cu ocazia înmormântării și a praznicului de 40 zile, care s-au făcut în memoria soțului pârâtei" și că s-a întâlnit de mai multe ori cu pârâta în autobuz, când aceasta se întorcea de la reclamantă cu sacose în care se găseau alimente pe care refuzase să le primească.
De asemenea, martorul a mai arătat că știe și de la vecinii pârâtei că a venit la locuința pârâtei și a amenințat-o cu violențe, dacă o va mai vizita pe reclamantă, deoarece "el se chiuie să strice actele".
Martorul a declarat ca imediat după moartea soțului pârâtei a văzut-o pe aceasta plângând la serviciu pentru că nu fusese primită în casă de soacra ei și de unul dintre cumnații săi.
Aceste două declarații se coroborează și cu depoziția martorei -, audiată în primul proces ce a avut ca obiect rezilierea contractului, martora care a arătat că reclamanta a început să refuze întreținerea, acuzând-o pe pârâtă că se face vinovată de moartea fiului său, că pârâta și copiii nu pot merge la locuința bunicii paterne, întrucât aceasta le-a spus că "le va rupe picioarele" și că a auzit prin sat că reclamanta dorește ca imobilul vândut să revină unui alt fiu al său.
În legătură cu declarațiile martorilor și, instanța de apel a reținut că sunt neconcludente, întrucât nu oferă elemente care să ajute la dezlegarea cauzei, ambii descriind situația de fapt actuală, fără a arăta și cauzele neînțelegerilor dintre părți.
În raport cu cele reieșite din depozițiile martorilor, instanța de apel a reținut că obligația de întreținere nu poate fi adusă la îndeplinire fără concursul creditorului acesteia, așa încât culpa creditorului trebuie să determine întotdeauna respingerea acțiunii în rezoluțiunea contractului, ceea ce în cauză s-a dovedit.
Neexecutarea obligației de întreținere de către pârâtă, începând cu anul 2002, după ce soțul său a decedat, nu îi poate fi imputabilă, datorându-se refuzului nejustificat al reclamantei-creditoare de a primi întreținerea, situației în care, nefiind îndeplinite condițiile art. 1020 Cod civil, în mod corect s-a respins acțiunea reclamantei în rezilierea contractului.
Reclamanta - a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivele înscrise în art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ea susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale referitoare la rezoluțiunea și rezilierea contractului de întreținere cu prestații succesive, cum este cel din speță, care este înserat în contractul de vindere-cumpărare.
Potrivit articolului 1020 - 1021 Cod civil, neexecutarea obligațiilor cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare de către partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat din culpa sa, atrage acțiunea în justiție pentru desființarea actului, condiția rezolutorie fiind subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește angajamentele.
Recurenta susține că tribunalul a reținut că ea se află în culpă deoarece a refuzat nejustificat să primească întreținerea la care era obligată pârâta, însă nu pretinsa neconcludență și necertitudine a probelor propuse de ea și pretinsa concludență a probelor pârâtei au dus la această soluție, ci interpretarea greșită și nelegală acestora.
Învederează recurenta că martorii audiați la cererea pârâtei sunt evazivi și se referă la unele relatări ale acesteia, ei neasistând la vreo discuție a părților atât timp cât, din anul 2000, nu a mai fost niciodată în sat și nu a făcut nimic pentru a-și îndeplini obligația de întreținere.
a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, conform art. 282 Cod procedură civilă, care prevede o singură cale de atac ce se judecă de către tribunal.
Pe fondul cauzei, intimata consideră că recursul este nefondat, deoarece hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legale, după o apreciere obiectivă a probatoriului administrat.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 6.03.2009, Curtea a constatat că excepția inadmisibilității recursului este neîntemeiată și invocat, din oficiu, excepția nulității recursului.
Prin încheierea din 10.04.2009, s- admis cererea recurentei de ajutor public judiciar în sensul scutirii sale de plata taxei judiciare de timbru, iar în ședința publică din 15.05.2009 s-a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția nulității recursului declarat de reclamantă.
Recurenta, prin apărător, a arătat că motivele de recurs se în încadrează în cele prevăzute de art. 304 punctele 7,9 Cod procedură civilă, deoarece instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1224 Cod civil.
Legal citată, intimata nu s- prezentat în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la excepția invocată.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepția nulității recursului, Curtea reține că recursul este nul.
Potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care, potrivit art. 301 Cod procedură civilă, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate.
Conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs arătat.
În prezenta cauză, recurenta - și-a motivat în drept recursul pe dispozițiile art. 304 punctele 7, 9 Cod procedură civilă, însă criticile dezvoltate nu sunt susceptibile a fi încadrate în aceste texte.
Potrivit art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de apel poate fi modificată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Curtea constată că, deși recurenta a invocat acest text, ea nu a formulat nici o critică referitoare la motivarea deciziei recurate.
Articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă prevede ca motiv de recurs împrejurarea că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În ipoteza în care se invocă acest motiv de recurs, partea trebuie să indice textul de lege care a fost încălcat sau aplicat greșit și să arate în ce anume a constat deformarea respectivului text sau care este textul străin care a fost aplicat situației de fapt.
Recurenta - a redat conținutul articolelor 1020 - 1021 Cod civil, însă nu a arătat în ce mod a greșit instanța aplicând aceste texte.
În dezvoltarea acestui motiv, ea a formulat critici concrete cu privire la interpretarea și aprecierea probelor.
Însă, criticile au semnificația erorii în care s-a aflat instanța atunci când evaluat probele, respectiv declarațiile martorilor audiați la stăruința ambelor părți, și a acordat forță probantă numai depozițiilor martorilor pârâtei, deși aceștia nu ar fi perceput personal cele arătate.
Aceste critici nu pot fi analizate de instanța de recurs ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 Cod procedură civilă prin OUG138/2000.
În consecință, în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, se va constata nul recursul declarat de - și se va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de - împotriva deciziei civile nr. 698 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Adriana
