Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5463/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5463
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2134/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Colegiul Tehnic, Primăria - Instituția Primarului și Consiliul Local, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant G, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurentul-reclamant depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul acordării drepturilor bănești solicitate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2134 din 02 aprilie 2009, Tribunalul Gorja admis excepția lipsei calității procesuale pasive intimatei Primăria, județul
admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimatul Consiliul local, județul
A respins acțiunea formulată de reclamant G, în contradictoriu cu intimații Colegiul Tehnic, Consiliul local și Primăria, având ca obiect prima de concediu pentru perioada 2001/2008 conform OUG nr. 146/2007, cu indicele de inflație la data plății, precum și contravaloarea tichetelor de masă prev. de Legea nr. 142/1998 pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii.
Reclamantul are calitatea de cadru didactic la Colegiul Tehnic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007, primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrilor corpului diplomatic și consular, precum și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Potrivit art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a considerat că petentul nu este îndreptățit să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2006 în condițiile prevăzute de art.1 alin 3 din OUG nr.146/2007, respectiv într-o singură tranșă, întrucât personalul didactic nu este nominalizat în categoriile profesionale enumerate în cuprinsul OUG nr. 146/2007 iar în ceea ce privește încadrarea în alte categorii de personal ce beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, se constată că în legea specială, respectiv Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic nu este prevăzută prima de vacanță.
Referitor la tichetele cadou s-a reținut că potrivit rt. 1(1) din 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. (2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Se retine in acest sens ca unitatea de invatamant, in cadrul căreia funcționează reclamantul, este instituție publica ce face parte din cadrul unitatilor din sectorul bugetar.
Prin legea 142/1998, s-a reglementat instituția juridica a tichetelor de masa, ca mijloc de protecție sociala, creându-se cadrul juridic si modalitățile de acordare a acestora.
Insa legea nu a instituit o obligație imperativa de acordare a acestor drepturi, ci a reglementat posibilitatea acordării acestor drepturi in raport de îndeplinirea anumitor condiții.
Astfel legiuitorul a prevăzut expresia " pot primi o alocație" si a prevăzut ca si condiție "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei, s-a reținut că este întemeiată întrucât ordonator principal de credite este Primarul comunei, iar finanțarea Colegiului Tehnic se realizează de către Consiliul local.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, invocată de Consiliul local, s-a constatat că drepturile solicitate fiind de natură salarială, termenul de prescripție este de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, fiind întemeiată excepția invocată pentru perioada 2001 - 21.11.2005.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la capătul de cerere privind primele de concediu s-a arătat că art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 prevede dreptul personalului didactic de a beneficia de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar în cuprinsul acestuia din urmă s-a prevăzut dreptul la prima de vacanță.
Referitor la acordarea tichetelor cadou, susține că este îndreptățit la acordarea acestora, având în vedere disp. art. 1 (1) din 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, potrivit cărora salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. A depus la dosar practică judiciară.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant, în calitate de personal didactic, a invocat dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, privind dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Dreptul reclamantului nu s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte, pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 în art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești, dar acestea trebuie prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși s-a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, au fost invocate dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii,în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale,argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției fiind tocmai lipsa unei reglementări legale.
Se constată că în mod corect a fost admisă excepția prescripției pentru perioada 2001 - 21.11.2005, având în vedere disp. art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, care stabilește în această materie un termen de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile salariale erau datorate.
Referitor la motivul de recurs referitoare la tichetele de masă, Curtea reține că otrivit p. rt. 1(1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Se retine in acest sens ca unitatea de invatamant, in cadrul căreia funcționează reclamanții, este instituție publica ce face parte din cadrul unitatilor din sectorul bugetar.
Potrivit art. 40 din 511/2044 privind bugetul de stat pe anul 2005, bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit rt. 24 din 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Potrivit art.III, din OUG 88/2006, nstituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Observând dispozițiile legale mai sus menționate se retine ca instituția recurenta este instituție publica ce face parte dintre instituțiile prevăzute de către legile de reglementare a bugetului de stat mai sus precizate.
Prin legea 142/1998, s-a reglementat instituția juridica a tichetelor de masa, ca mijloc de protecție sociala, creându-se cadrul juridic si modalitățile de acordare a acestora.
Insa legea nu a instituit o obligație imperativa de acordare a acestor drepturi, ci a reglementat posibilitatea acordării acestor drepturi in raport de îndeplinirea anumitor condiții.
Astfel legiuitorul a prevăzut expresia " pot primi o alocație" si a prevăzut ca si condiție "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Or, odată cu constituirea bugetelor de stat, legiuitorul a prevăzut, in mod imperativ ca, la nivelul anilor 2004-2007, "nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă", in bugetele instituțiilor de stat, astfel cum au fost definite de către textele normative si intre care se regăsește si instituția reclamanta.
Nu se pot retine ca imperative si cu aplicare obligatorie prevederile din contractul colectiv de munca la nivel național, in condițiile in care acordarea tichetelor de masa, potrivit chiar textului respectiv, se face in raport de prevederile legale si potrivit înțelegerii părților.
Or, așa cum rezulta din textele legale mai sus menționate, au fost excluse de la acordarea tichetelor de masa instituțiile cuprinse in textele legale menționate.
Nu se poate retine nici faptul ca s-ar fi realizat o discriminare intre acești salariați si alți salariați din domeniul bugetar in condițiile in care, pe de o parte, nu exista o obligație imperativa de stabilire a unui astfel de drept, ci doar o facultate, ce creează premisa stabilirii dreptului in raport de îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege iar, pe de alta parte, dispozițiile legale menționate se aplica tuturor instituțiilor prevăzute de actele normative respective.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2134/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Colegiul Tehnic, Primăria - Instituția Primarului și Consiliul Local, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/22.10.2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Petria Mitran, Marin
